Leziuni de tendon - mana

Leziuni de tendon - mana

Pot fi rupturi partiale sau sectionari complete, pot interesa doar tendonul sau ruptura se poate face de la zona de insertie pe os, cu smulgeri de fragment osos. Evident ca aceste leziuni intereseaza, in primul rand chirurgul, care se va rezolva chirurgical sau ortetic, in functie de leziunea respectiva. In functie de sediul lezional avem urmatoarele:

A. Lezarea tendoanelor flexorilor in zona pumnului.

Cauzele acestor leziuni este caderea in geam, pe pietre ascutite, pe bucati de tabla sau prin taieturi de cutit lezand tendoanele flexorilor superficiali si profunzi.

In aceasta zona sunt frecvent lezati nervii:median si cubital. Rareori se observa o leziune de nervi fara lezarea tendoanelor.

B. Lezarea tendoanelor flexorilor in palma

Etiologia este similara ca la leziunile din zona pumnului.Sunt mai frecvente la muncitorii care lucreaza cu obiecte taioase sau in cazul unor explozii.

C. Leziunile tendoanelor din zonele palmara distala si a degetelor proximal sau zona tecilor. Sutura tecilor in aceasta zona determina tumefieri de tendon cu ischemie necrotica consecutiva.

D .Lezarea tendoanelor in zona distala a degetelor

Sectionarea tendoanelor flexorilor profunzi la degete, distal, nu ridica probleme deosebite. Sutura lor este uneori posibila, alteori se renunta la ea si se reimplanteza capul proximal al tendonului. Se produce o scurtare de tendon, dar tendoanele flexorilor profunzi permit o scurtare pana la 1, 3 cm, fara perturbari functionale.

E. Tendoanele extensorilor

Lezare tendoanelor extensorilor este mai rara fata de cea a flexorilor. Tendoanele extensorilor sectionate, nu se retracta, cu exceptia extensorului lung al policelui, deci pot fi suturate cu usurinta fara perturbari tisulare mari. La acest nivel poate fi vorba de:

1.Ruptura tendoanelor la nivelul falangei distale ce apare de obicei in situatia unei flexiuni brutale a ultimei falange. Uneori tendonul se smulge de la locul insertiei antrenand si un mic fragment osos.

2.Ruptura de tendon la nivelul falangei a II-a se produce prin lovirea directa sau strivire cu sau fara smulgere osoasa.

2.1.2. Mana rigida

Al treilea tip de sechela posttraumatica a mainii este redoarea articulatiilor degetelor sau asa numita mana rigida.

Cauzele mainii rigide sunt traumatice sau netraumatice. In prezenta lucrare vom aminti doar cauzele traumatice, care pot fi:

1. Sechele postfractura sau luxatie

2. Sechele postarsura

3. Retractura Volkmann

4. Algoneurodistrofia reflexa

1. Sechelele postfractura sau luxatie

In cazul fracturilor falangelor si metacarpienelor apar redori severe ale articulatiilor adiacente.

Fracturile metacarpienelor diafizare sau de col, sunt imobilizate cu atela pe fata dorsala pe o durata de trei saptamani, timp in care se misca mereu degetele. Fracturile colului si capului distal metacarpian pot da uneori redori ale articulatiilor metacarpofalangiene.

Fracturile falangelor. Cele mai obisnuite sunt cele ale falangei proximale si mijlocii. Capul proximal al fracturii falangei proximale deviaza dorsal, iar a falangei mijlocii poate devia dorsal sau volar, in functie de sediul fracturii, in raport cu insertia flexorului superficial al degetelor. Pozitia de imobilizare este cu pumnul in dorsiflexie de 20°, MCF in flexie de 40°, IFP in flexie de 40° si IFD in usoara flexie.

Fracturile care intereseaza articulatiile interfalangiene

Interesarea capetelor articulare ale interfalangienelor, cu lezarea cunsecutiva a capsulei articulare, duce in majoritatea cazurilor la redoarea articulara ce nu va putea fi redusa complet niciodata. Artrita traumatica, insoteste ca sechela aceste fracturi articulare. Redoarea articulara consecutiva acestei artrite traumatice nu se reduce prin mobilizari pasive si intinderi, ci prin exercitii active si infiltratii intraarticulare.

Fractura-luxatie a policelui este o fractura a metacarpului cu dislocare carpometacarpiana. Dupa reducere, se imobilizeaza policele in usoara abductie,

MCF usor flectat, iar IF liber. Cand fractura a interesat articulatia MCF, recuperarea este mult mai ingreunata deoarece osteoartrita policelui este mult mai invalidanta decat artritele altor articulatii ale mainii.

Fractura scafoidului. Este cea mai frecventa fractura a oaselor capului.

Uneori se complica cu necroza aseptica a scafoidului. Redoarea ulterioara a pumnului nu poate fi redusa intotdeauna complet prin recuperare. Durerea si scaderea fortei musculare sunt elementele principale care determina impotenta functionala.

Fracturile pumnului. Fractura capului distal al radiusului cu deplasare posteroexterioara a fragmentului distal.

Sechelele fracturilor mainii sunt urmatoarele:

. durerea

. edemul

. redoarea articulara

. scaderea fortei musculare

. pierderea abilitatii miscarilor

Dintre toate redoarea articulara reprezinta elementul sechelar central motiv pentru care sechelele fracturii mainii intra in sindromul mainii rigide.

2. Sechele postarsura.

Se stie ca arsurile fetei si a mainii ridica cele mai delicate probleme.

Primele datorita consecintelor estetice iar celelalte si datorita pierderii in diferite grade a functionalitatii mainii. Gravitatea sechelei este in functie de intinderea arsurii, de gradul ei si de agentul vulnerant. La mana orice localizare devine invalidanta prin retractia cicatriceala ce antreneaza deformari si pozitii vicioase, prin blocarea ireductibila articulara si pierderea sensibilitatii tactile.

In functie de gravitate arsurii, tegumentul cicatriceal poate fi aderent la os sau sa mai existe un strat subtire fibros. Circulatia in zona este dificila ceea ce favorizeaza aparitia infectiilor si vulnerabilitate la traume.

3. Retractura Volkmann

Cauzele acesteia sunt multiple intre care amintim traumatismele minore si hemofilia. Hematomul format poate determina compresie in teaca fasciala a arterei si nervului respectiv.

Mana deformata are aspect tipic:

. hiperextensia MCF

. flexia IFP si IFD

Acest aspect seamana cu "mana in grifa" sau "mana simiana". Exista o forma usoara in care mutchii si nervii revascularizandu-se isi revin, ramanand o contractura reziduala cu un grad mic de disfunctie.

Forma grava cu fibroze intinse, necroze ale tendoanelor si maselor musculare cu devitalizare ce cere aproape amputare.

4. Algoneurodistrofia

A fost descrisa ca o sechela posttraumatica bine conturata clinic. Cauzele sunt multiple intre care amintim pe cele traumatice, dereglare locala a sistemului neurovegetativ, infectii ale tesutului conjunctiv sechele de poliomielita.

Simptomatologia algoneurodistrofiei este in functie de stadiul clinic si evolutiv:

Stadiul 1 se evidentiaza imediat sau uneori la cateva saptamani dupa traumatism. Se constata: durere severa ce se accentueaza la miscari, hiperemia pielii care este mai calda si mai umeda, hipotonia musculara, edem al tegumentului, tesutului conjunctiv si musculaturii, osteoporoza.

Stadiul 2 se dezvolta in urmatoarele 3 luni. Durerile se mentin, pielea este cianotica, rece, umeda, edemele persista, se instaleaza redoarea articulara.

Stadiul 3 este considerat in general ca ireversibil, caracterizat prin procesele atrofice ale pielii, muschilor, cu retractie aponevrotica si osteotendinoasa, osteoporoza marcata, impotenta functionala articulara.