Perioada de varsta scolara. Caracteristici ale dezvoltarii organismului

Perioada de varsta scolara. Caracteristici ale dezvoltarii organismului

Ne oprim asupra acestei perioade deoarece ea intereseaza direct procesul instruirii in scoala al elevului. Din punct de vedere somatic aceasta perioada se caracterizeaza prin fenomene de maturizare, care incep la varsta de 10 ani si se termina la sfarsitul acestei etape.

Din punct de vedere psihointelectual si psihosocial perioada se carcterizeaza prin atingerea stadiului operatiunilor mentale logico-deductive, schimbari ale interesului de cunoastere si profesional.

Din punct de vedere al starii de sanatate in aceasta perioada sunt prevalente tulburarile de vedere, de postura si deformarile toracice, endocrine si a comportamentului psihoafectiv in legatura cu pubertatea.

Dezvoltarea fizica si neuropsihica in perioada de varsta scolara

Privind dezvoltarea fizica se constata ca intre sase -10 ani, baietii au o inaltime si greutate mai mare ca a fetelor. Dezvoltarea stato-ponderala a fetelor este mai buna intre 11-14 ani, constatandu-se o scurtare a acestei perioade in ultimii ani.

Perimetrul toracic al fetelor este mai mic decat al baietilor cu unu-sapte cem.

Ritmul de crestere este lent intre sase- 10 ani, dupa 11 ani ritmul cresteii staturale si ponderale se accentuiaza pana la 14 ani, dupa care scade pana la 17 ani. In perioada de crestere corporala intensa statura se mareste prin alungirea membrelor. Se observa cresterea mai intai in greutate si apoi in inaltime. Cresterea corporala intensa precede pubertatea. Trunchiul creste mai ales in semestrul dinaintea intrarii in pubertate si intens dupa acest moment.

Modificari corporale in perioada pubertatii sunt diferite la cele doua sexe. La baieti

pana la opt-noua ani baietii au un aspect corporal infantil, care cu mici modificari se mentine pana la 10-11 ani

se accentueaza dezvoltarea organelor sexuale interne (la 12 ani se instaleaza pudarha),

cresterea inaltimii este intensa;

apar fenomene de telarha (catre 13 ani)

apare pilozitatea axilara, schimbari ale tonalitatii vocii, uneori ginecomastie (14-15 ani);

maturizarea celulelor gonadiene si pilozitate faciala (15-16 ani);

disparitia ginecomastiei, pilozitatea pubiana capata caracter masculin, implantarea perilor capului de tip masculin, acnee juvenila (17-17 ani);

osificarea cartilajelor de conjugare (17-19 ani).

La fete:

cresterea lenta a uterului (8-9 ani)

instalarea telarhei, cresterea greutatii, cresterea inaltimii, modificari ale mucoasei uterine (10-11 ani)

cresterea glandelor mamare, cresterea organelor genitale interne si externe, cresterea bazinului, incepe dezvoltarea pilozitatii axilare (11-12 ani)

instalarea primului ciclu lunar neregulat si anovulatoriu (12-13 ani)

cicluri lunare regulate (13-14 ani) cu dezvoltarea glandelor mamare

menstrele devin ovulatorii (14-15 ani);

apare acneea juvenila (15-16 ani);

incepe osificarea cartilajelor de conjugare (16-17 ani).

Dezvoltarea aparatului respirator

In perioada scolara se dezvolta o serie de carcteristici ale aparatului respirator

dezvoltarea sinusurilor fetei legate de cresterea masivului facial,

crestea rapida a laringelui,

cutia toracica se apropie de forma adulta,

trecerea de la respiratia de tip abdominal la cea de tip toracic,

volumul respirator se modifica prin coborarea sternului si oblicizarea coastelor.

Tulburari frecvente ale acestei perioade

deviatia de sept sau vegetatii adenoide ceea ce produce o scadere a energiei organismului, prin diminuarea aportului de oxigen,

anomalii ale dezvoltarii buco maxilare care duc la imposibilitatea inchiderii normale a gurii,

spatele cifotic, toracele infundat, sau in palnie, devierile scoliotice ale coloanei vertebrale produce tulburari in mecanica respiratorie.

Dezvoltarea aparatului circulator

Caracteristicile dezvoltarii aparatului respirator in perioada scolara sunt

creste masa cordului (ventriculul stang de trei ori mai mare ca dreptul), la 18 ani este de 12 ori mai mare ca la nou nascut

scade numarul de nuclei din muschiul cardiac si creste volumul lor;

frecventa cardiaca scade, mai intens dupa instalarea pubertatii

hemoglobina totala creste,

tensiunea arteriala este mai redusa la fete (exceptie intre 10-14 ani)

pulsul in ortostatism este crescut.

Dezvoltarea sistemului osteo-muscular

In perioada scolara dezvoltarea sistemului osteo-muscular este caracterizata de

sudarea epifizelor o data cu intrarea in adolescenta

lungimea trunchiului la fete este mai mare ca inaltimea totala, comparativ cu baietii,

in timpul pubertatii mainile si picioarele pot fi de tip acromegal,

cresterea fortei musculare diminueaza dupa 16 ani pentru fete si continua cu un ritm intens pentru baieti, ajungand la valori maxime la 25 ani;

la pubertate diferenta masei musculare intre sexe devine vizibila,

la 18 ani forta musculara la baieti atinge 90% si a fetelor 60%.

Ttulburari frecvente:

deformari ale oaselor datorate unor disfunctii glandualre (tiroida-paratiroide)

tulburari ale metabolismului mineralelor prin carente alimentare sau lipsa expunerii la soare;

deformari datorate expunerii la presiuni mai mari ca puterea de rezistenta a oaselor;

spatele rotund poate apare datorita unei slabiciuni a musculaturii statice;

tulburari in repartitia tonusului muscular piramidal si extrapiramidal

disgnozii motrice prin needucare, prin preferinta muncii intelectuale in detrimenul celei fizice;

tremuraturi cauzate de conduceri defectuase ale impulsului nervos.

Dezvoltarea creierului

Pana la sase ani creierul atinge greutatea celui adult. Intre 13-18 ani se observa o crestere in regiunea hipotalamica si in zona lobilor frontali, iar intre 15-19 ani zona hipotalamo hipofizara se vascularizeaza intens. Legat de dezvoltarea creierului redam mai jos principalele activitati ale acestuia in perioada varstei scolare.

In periada sase-18 ani se realizeaza perfectionari ale limbajului vorbit, se dezvolta lexicul, se perfectioneaza sintaxa si gramatica limbajului vorbit. Tulburari frecvente: ale ritmului vorbirii, creste frecventa balbismului mai ales la baieti, distorsiuni din cauza cresterii puterii vocii, sau pot apare tuburari de articulatie date de conformatii vicioase ale aparatului de fonatie.

Insusirea limbajului citit este mai dificila decat a celui vorbit, dar se face bine daca copilul are un limbaj vorbit corect. In general intelegerea legaturilor dintre semnele scrise si cele vorbite se face la cinci ani sau putin mai devreme, varsta optima este sase-sapte ani. La elevii cu o dezvoltare intelectuala submijlocie se face cu o intarziere de doi-trei ani.

Tulburarile in invatarea semnelor grafice sunt dislexii si se definesc ca asimbolii pentru semne separate sau grupuri de semne. Dislexiile sunt favorizate de deficiente de auz sau vaz, intarzieri de vorbire, erori pedagogice, lipsa de stimulare, etc.

Scrisul este o forma complexa de activitate umana si consta in codificarea fenomenelor prin semne grafice. Insusirea limbajului scris este dificila si se face pe parcursul a patru ani. Disfunctiile in aceasta activitate (diortografii) pot apare cu atat mai des cu cat inaintam in varsta. Cele mai intalnite deficiente sunt inlocuiri de litere in cuvant, adaosuri sau omisiuni de litere, etc.

In ceea ce priveste functiile de cunoastere se perfectioneaza vederea in adancime (sase-10 ani), creste posibilitatea de distingere a literelor (sapte-10 ani cu 45% si dupa 12 ani cu 60%), se atinge pragul minimal al diferentierii cromatice. Discomatopsiile cele mai intilnite sunt daltonismul sau cecitatea pentru culoarea rosie. Cresc capacitatile auditive prin diferentierea tonala.

Capacitatea de lucru a copiilor si adolescentilor si modificarile fiziologice ale corpului

Capacitatea de functionare a sistemelor corpului omenesc are loc dupa un algoritm in care perioadele de activitate sunt alternate cu perioadele de repaos. Functionarea unor organe (inima, plamanii, creierul etc.) o perioada de timp trebuie alternata cu perioade de repaos, altfel apare oboseala. Aceasta apare cand exista un dezechilibru intre cerintele fata de organism si efortul pe care acesta poate sa-l faca pe baza rezervelor energetice de care dispune, cat si a aportului extern. Dezechilibrul apare cand se reduce aportul energetic (cresterea solicitarilor, insuficienta functionare a unor aparate, etc.).

Aparitia oboselei se manifesta prin reducerea capacitatii de lucru. Oboseala este un fenomen fiziologic, dar in conditiile in care ea se perpetueaza devine un fenomen patologic.

Starea de oboseala

Starea de oboseala se caracterizeaza in primul rand prin scaderea capacitatii de lucru, scaderea cantitatii si calitatii lucrului efectuat.

Starea de oboseala a copiilor si adolescentilor se caracterizeaza prin: senzatia de oboseala, reducerea capacitatii de intelegere a problemelor mai abstracte, restrangerea posibilitatilor de generalizare, comparare, memorare, tulburari de atentie, etc..

In oboseala mai intensa datorita unor fenomene de compensare functionala a unor tulburari de coordonare functionala, apar tulburari variate: cefalee, palpitatii, dureri precordiale, hipertensiune trecatoare, senzatii de sufocare, dureri abdominale, anorexie si flatuenta, etc.. Toate acestea ducand la scaderea randamentului scolar.

Cauzele oboselii sunt: intensitatea prea mare si durata efortului; recreatia si odihna reduse; lipsa de activitate si miscare in aer liber; activitatea extrascolara prelungita; reducerea orelor de somn; starea de sanatate deficitara; conditii de viata in familie necorespunzatoare.

Odihna

Odihna este factorul care conditioneaza mentinerea capacitatii de lucru a organismului. Prin odihna se realizeaza indepartarea starii de oboseala si se favorizeaza procesele trofotrope, de refacere a capacitatii celulare, a organelor si sistemelor care au participat la activitate.

In activitatea instructiv educativa efortul se manifesta in special asupra sistemului nervos, neurosenzorial si neurovegetativ. De aceeaia vom urmari cateva carcteristici ale curbei fiziologice a capacitatii de munca a scolarilor.

Succesiunea perioadelor de activitate si repaos este legata de ritmurile biologice nictimerale ale organismului. Pentru aprecierea starii de activitate s-au inregistrat nivelul pulsului, frecventa batailor inimii si temperatur corpului in timpul unei zile. Sa constatat ca scolarii au nevoie de somn intre orele 13-14 si dupa orele 20-21 pana la 6-7.

Curba frecventei cardiace are in timpul zilei doua varfuri maxime intre 7-11 si 17. Intre orele 13-14 este un minim, iar intre 20-6 pulsul are o frecventa redusa.

In timpul unei zile valoarea glicemiei se modifica avind aspectul unei curbe cu doua varfuri, unul la ora 9 altul la ora 15. La amiaza glicemia este redusa, scade in timpul somnului si nu este influientata de masa de seara.

Aceste modificari fiziologice sunt in paralel cu randamentul activitatii intelectuale.

Masurand capcitatea de lucru a elevilor s-a constatat ca perioada de randament maxim este in primele ore ale diminetii si scade la amiaza in jurul orelor 13-14. Capacitatea de lucru creste din nou in jurul orelor 16-17, dupa care se observa o scadere a capacitatii de lucru care devine evidenta dupa orele 20.

In cursul unei saptamani capacitatea de lucru este mai redusa in prima zi a saptamanii, creste treptat de luni pana miercuri si incepe sa scada de joi pana sambata. Reduceri ale capacitatilor de lucru la elevi au fost observate la sfarsitul trimestrelor, a anului scolar si dupa perioadele de lucrari sau examene.

Capacitatea de lucru a elevilor este influientata de o serie de factori:

varsta si sexul, modificarile fiziologice sunt mai puternice la aceleasi cerinte daca varsta este mai mica. Cu varsta posibilitatile de adaptare sunt crescute, se pot perfectiona procesele de formare si fixare a unor stereotipii dinamice (intre 6-25 ani creste capacitatea de antrenare cu 100%; dexteritatea manuala se dezvolta continuu pana la 20 ani baieti si 22 ani fete);

dezvoltarea fizica, la preadolescenti si adolescenti intre 11-18 ani, antrenati s-a demonstrat o mai buna adaptare la efortul dozat in functie de inaltime si greutate. Pentru capacitatea de adaptare la efortul fizic a copiilor si adolescentilor, cea mai mare importanta o are masa corporala activa (proportia din masa corpului reprezentata de musculatura);

intensitatea, durata si caracterul solicitarilor, copii si adolescentii nu se pot adapta la eforturi intense si de durata deoarece le creste frecventa cardiaca, determinand o stare de suferinta respiratorie a muschiului cardiac. Organismul in crestere se adapteaza mai bine la solicitari de intensitate crescuta si de durata scurta.

Norme de igiena pentru regimul de activitate si odihna al elevului

Conceptii privind oboseala scolara si prevenirea ei:

necesitatea solicitarilor crescute a elevilor in scopul antrenarii lor la efort si pentru evitarea desocuparii

necesitatea crutarii elevilor de eforturile fizice si intelectuale nefiziologice pe baza normarii fiziologice a activitatii scolare.

Pentru activitatea scolara normele fiziologice optime sunt:

pentru activitatea in clasa lungimea lectiilor nu trebuie sa depaseasca 30 minute pentru cl. I-IV si 40-50 minute pentru restul claselor;

perioada de activitate maxima este pentru elevii claselor I-IV intre orele opt-12, iar pentru elevii claselor mari intre orele 15-18;

durata orelor pentru o saptamana trebuie sa fie pentru clasele I-IV 24 ore, iar pentru clasele mari 30 ore.

Pentru activitatea de pregatire a lectiilor acasa normele fiziologice optime sunt

- totalul timpului de lucru nu trebuie sa depaseasca cinci-sapte ore.