Stricul clorotic al alunelor de pamant

Stricul clorotic al alunelor de pamant - Peanut chlorotic streak virus PCSV, Soymovirus, Caulimoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 370). A fost identificat pana acum la Arachis hypogaea in India (Ghanekar s.a., 1978, Indian Phytopath. 31, 118), plantele infectate natural manifestand simptome persistente care apar incet, caracterizate prin formarea de dungi clorotice pe nervuri si piticire. Alte plante susceptibile la inocularile artificiale sunt Cyamopsis tetragonoloba, Datura stramonium, Glycine max, Nicandra physaloides, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N. edwardsonii, N. glutinosa, N. rustica, N. tabacum, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Spinacia oleracea, Vigna radiata si V. unguiculata. Inoculat experimental, virusul produce leziuni locale clorotice sau necrotice fara infectie sistemica la Vicia faba, leziuni locale clorotice fara infectie sistemica la Spinacia oleraceea, leziuni locale clorotice cu centrul necrotic fara infectie sistemica la Vigna unguiculata, leziuni locale necrotice si clarifierea nervurilor la Cyamopsis tetragonoloba, leziuni locale si mozaic la Datura stramonium, Nicotiana rustica, Phaseolus vulgaris soiul Top Crop, mozaic la Glycine max si Petunia hybrida si patare clorotica sistemica la N. glutinosa. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor mezofilului frunzelor. În celulele infectate se gasesc, de asemenea, incluziuni de forma neobisnuita, formand o matrice care contine virioni. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc si altoire, iar in natura se raspandeste prin Aphis craccivora (afidae) si contactul dintre plante. Sucul extras din frunze contine virioni putini, inactivarea termica are loc la 80-85°C, longevitatea in vitro este de 3 zile la 4°C, iar dilutia limita 10^-3-10^-4. Virionii sunt izometrici, fara anvelopa, de 45-50 nm in diametru, avand profil rotund si aranjamentul capsomerelor evident. La ultracentrifugare, virusul se sedimenteaza sub forma unei singure componente, genomul consta din doua parti de AND dublucatenar. Gena I, comuna si altor caulimovirusuri, codificand proteina de dislocare, prin substituirea codonului unui singur aminoacid mutanta devenind neinfectioasa (Ducase s.a., 1995, J. of Virology 69, 5781), iar in virion se gasesc trei proteine. Raspandirea virusului poate fi franata prin masuri privind evitarea transmiterilor prin contactul dintre plante si combaterea insectelor vectoare.