Virusul A al cartofului

Virusul A al cartofului - Potato virus A PVA, Potyvirus, Potyviridae, sinonime: Potato mild mosaic virus, Potato virus P, Solanum virus 3 Smith, Marmor solani Holmes; tulpini: Pe baza gravitatii simptomelor produse la cartof, Nicandra physaloides si Nicotiana glutinosa, izolatele virusului A au fost impartite in 4 grupe: foarte slabe, slabe, moderat severe si severe, virulenta fiind in corelatie cu unele proprietati fizice ale acestora. Mai recent, s-a izolat o tulpina (PVA^N), care nu produce simptome sau se manifesta prin simptome slabe la cartof, dar infecteaza plantele de Datura stramonium, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 477). A fost descris prima data la Solanum tuberosum (Murphy si McHay, 1932, Scient. Proc. R. Dubl. Soc. 20, 347) in Eire, in prezent fiind raspandit in toate zonele cultivatoare de cartof din lume. Productia plantelor atacate este redusa cu pana la 40 %, infectiile fiind deosebit de grave, mai ales in cazul celor complexe cu virusurile A, X si Y (Bartels, 1971, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 54, 4 pp). Plantele de cartof (Solanum tuberosum) infectate natural manifesta simptome persistente de mozaic slab, suprafata frunzelor este rugoasa si cu marginile ondulate, sau plantele nu manifesta simptome externe. Manifestarea bolii depinde in mare masura de soiul de cartof, tulpina virusului si conditiile climatice, variind de la infectii inaparente pana la mozaic grav. Simptomele mozaicale incep cu aparitia unor pete neregulate, de culoare verde-deschis, in spatiile internervuriene sau pe nervuri, zonele verzi fiind mai intens colorate decat normal. Suprafata frunzelor este lucioasa si rugoasa, datorita faptului ca spatiile internervuriene sunt mai proeminente, iar nervurile par mai adancite in tesut. Marginea frunzelor este ondulata, talia plantelor mai mult sau mai putin redusa, iar tufa mai rasfirata decat la plantele sanatoase. Simptomele sunt mai evidente pe vreme racoroasa si mai slabe sau mascate la temperaturi ridicate. Boala se numara printre virozele grave, productia plantelor infectate fiind redusa cu peste 40 %, chiar in cazurile cand simptomele sunt slabe sau mascate. În cazul cand plantele infectate cu virusul A sunt atacate si de virusurile X sau Y, simptomele sunt deosebit de grave, iar pierderile de produtie trec de 50 %. Plantele de cartof infectate cu virusurile A si S pot reactiona prin aparitia de dungi necrotice. În conditii experimentale, virusul a fost transmis la Lycopersicon pimpinellifolium, Nicandra physaloides, Nicotiana tabacum, Solanum demissum x Solanum tuberosum, Solanum tuberosum, Datura spp., Hyoscyamus spp., Lycium spp., Petunia spp. si Trigonella spp. Inoculat artificial, virusul produce clarifierea nervurilor si marmorare difuza la Nicotiana tabacum soiul Samsun; clarifierea nervurilor si benzi verzi inchis in lungul nervurilor la Nicotiana tabacum soiul White Burley; clarifiere nervuriana slaba si marmorare difuza la Nicandra physaloides; necroze sistemice si moartea plantelor la Lycopersicon pimpinellifolium; leziuni locale numeroase, de culoare inchisa, dupa 3-5 zile de la inoculare la Solanum demissum x S. tuberosum soiul Aquila A6 (Köhler, 1953, Züchter 23, 173) si S. demissum SdA si necrozarea varfului plantelor inoculate prin altoire la Solanum tuberosum soiul Gelders Rode. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor infectate din toate partile plantelor. În nucleii celulelor epidermice, au fost puse in evidenta incluziuni necolorabile cu Azure A, iar in celulele epidermei, mezofilului si floemului, incluziuni citoplasmatice tubulare, pe baza incluziunilor nucleolare virusul A deosebindu-se de alti reprezentanti ai genului Potyvirus (Edwardson si Christie, 1983, Phytopathology 73, 290). Experimental, virusul poate fi transmis prin inoculare de suc, fiind insa sensibil la temperaturi ridicate. În natura, raspandirea are loc prin tuberculii de cartof, prin contactul dintre plante si, nepersistent, prin cel putin 7 specii de afide, dintre care mai importante sunt Myzus persicae, Aphis frangulae si A. nasturtii. Hranirea necesara achizitionarii si inocularii este de 20 sec., afidele ramanand infectioase timp de 20 min. Virusul A poate juca rolul de component ajutator la transmiterea virusului mozaicului aucuba al cartofului prin afide. Inactivarea termica are loc la 44-52°C, longetivitatea in vitro este de 12-18 ore la 18°C, iar dilutia limita 10^-1. Virusul A nu rezista la liofilizare (Hollings si Stone, 1970, Ann. appl. Biol. 65, 411). Virionii au forma de bastonase filiforme, de regula flexuoase, avand o lungime modala clara de 730 nm si 11 nm in diametru. Genomul consta din ARN monocatenar.

Combatere. Masura de prevenire cea mai eficace consta in cultivarea soiurilor rezistente. Folosind la incrucisare genele Ny_hou (S. hougasii), Na_dms (S. demissum), Ry_sto (S. stoloniferum) si Ry_stona (S. stoloniferum) se pot obtine soiuri cu rezistenta extrema ca Tawa si Saco. Utilizand genele Na_tbr (S. tuberosum ), Ny_choc (S. chacoense, S. microdontum) si Ny_dms (S. demissum) s-au obtinut soiuri hipersensibile, cum sunt Abundance, Ackersegen, Augusta, Biene, Bintje, Bonna, Canso, Craings defiance,Cardinal, Carmen, Epicur, Ersteling, Gloire, Grata, Fichtgold, Fortuna, Frünudel, Frühe rose, Frühperle, Hindenburg, Imperator, Irish Cobbler, Kerr's Pink, Libertas, Maritta, Marktredwitzer Frühe, Meerland, Mittelfrühe, Panther, Primula, Record, Roswitha, Sommerkrone, Stella, Susanna, Vilpo si Wiga. Soiul Kathahdin, desi susceptibil la infectiile artificiale, nu este infectat in camp. Semincerul USDA 41956 si soiul Industrie deschis sunt total infectate, fara a manifesta simptome externe.O infectie ridicata prezinta, de asemenea, soiul Iuli. Examinarea comportarii materialului in curs de ameliorare se face prin inoculari artificiale, plantele care nu prezinta simptome fiind apoi altoite pe semincerul USDA 41956, infectat latent cu virusul A. În cazul cultivarii soiurilor susceptibile, folosirea unui material liber de virusuri este o conditie indispensabila. Examinarea clonelor si probelor de tuberculi cu privire la prezenta virusului se executa prin incoltirea tuberculilor in sera si testarea lor prin inoculare de suc pe hibridul A6 sau S. demissum SdA. Folosind metoda serologica ELISA se pot identifica tuberculii infectati cu virusul A in faza de incoltire. Din unele soiuri total infectate s-au obtinut clone sanatoase, prin metoda culturilor meristematice.