Virusul clorozarii nervurilor zmeurului - Raspberry vein chlorosis
virus, RVCV, Nucleorhabdovirus, Rhabdoviridae.
Se cunosc forme slabe, moderate si severe considerate
posibile tulpini ale acestui virus, (Ref. Pop,
2009, TVV, III, 538). A fost descris prima data
la R. idaeus, in Scotia
si Regatul Unit (Cadman, 1952,
Ann. appl. Biol. 39, 61). Are, probabil, o raspandire
generala, fiind comun in Europa si fosta U.R.S.S. fiind
introdus cu material de R. idaeus
infectat, in Canada si Noua Zeelanda (Cadman si Stace-Smith,
1970, In: Virus Dis. of Small Fruits and Grapevines, p.119. Univ. of California Press). Infectii naturale cu acest virus s-au
gasit la formele cultivate si spontane de R. idaeus. Majoritatea soiurilor infectate natural manifesta
clorozarea nervurilor foliare minore, dand un
desen galben in forma de plasa, la unele soiuri
cuprinzand toata frunza, la altele aparand numai ca pete
pe suprafata limbului. Unele soiuri pot manifesta deformari si
epinastii foliare, la cateva nu apar simptome externe, iar altele, cum este Baumfort's B,
sunt total infectate. Toate soiurile de zmeur rosu de
origine europeana sunt susceptibile, iar dintre cele americane Newburg,
Cuthberg, Latham si Viking sunt imune iar altele (Washington) sensibile. Prin altoire, virusul a fost transmis la Rubus loganobaccus si, prin afide, la Fragaria vesca (Stace-Smith,
1961, Can. J. Bot. 39, 559). La 4-8 saptamani de la
inocularea prin altoire sau afide, plantele soiurilor de R. idaeus Malling Delight, Norfolk Giant si Washington
manifesta clorozarea nervurilor minore sub forma de pete mici pe
frunzele tinere, limbul ramanad normal sau putin
distorsionat datorita cresterilor neegale, pe masura ce
frunzele imbatranesc simptomele devenind mai putin
evidente sau absente, manifestarea bolii fiind mai putin evidenta
in conditii de sera.
La soiul Malling Delight, simptomele foliare
sunt adesea insotite de epinastia si micsorarea frunzelor
tinere. Plantele soiurilor Cuthbert, Latham si Viking (R. idaeus), R. occidentalis si R. henryi sunt imune. La F. vesca simptomele sunt
asemanatoare cu cele descrise la R.
idaeus cv. Lloyd George, in plus, aparand adesea cloroze
in lungul nervurilor secundare (Jones
s.a., 1977, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No.174, 3 pp). În citoplasma
celulelor parenchimului vascular si in spatiul perinuclear, dar
nu in nuclei, apar particule virale, singulare sau grupate,
gasindu-se adesea inauntrul unor saci membranosi (Jones s.a., 1974, Ann. appl. Biol.
77, 283). Experimental, virusul poate fi transmis
usor prin altoire. Atat in conditii experimentale
cat si in natura, transmiterea are loc prin afidul Aphis idaei, relatia dintre virus
si vector fiind de tip persistent-circulativ sau propagativ, la
distante mari diseminarea avand loc in multiplicarea
materialului infectat. Virionii sunt in forma de bastonase
rotunjite la ambele capete sau in forma de glont, avand
430-560/65-91 nm, canalul axial obscur si structura helicoidala
evidenta, pasul helixului fiind de 4-5 nm. Raspandirea
virusului poate fi prevenita prin plantarea de marial liber de virus,
eliminarea plantelor bolnave din cultura, combaterea afidelor vectoare
si cultivarea soiurilor rezistente, cum sunt soiurile americane Cuthbert,
Lantham si Viking. Virusul este dificil de eliminat din soiurilre
total infectate, unele plante libere obtinandu-se prin tratament
termic de 4 saptamani la 37°C urmat de
inradacinarea separata a varfurilor de crestere
si culturi meristematice utilizand meristeme de 0,2 mm.
.com