Virusul ingalbenirii frunzelor graului

Virusul ingalbenirii frunzelor graului - Wheat yellow leaf virus, WYLV, Closterovirus, Closteoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 25). A fost descris prima data la orz si grau, in Japonia (Inouye s.a., 1973, Nogaku Kenkyu 55, 1), ulterior fiind identificat si in Italia (Amici si Faoro, 1980, Riv. Patologia Veg. S.I. 16, 9). Infectate natural sunt plantele de grau (Triticum aestivum), orz (Hordeum vulgare), secara (Secale cereale), ovaz (Avena sativa), Lolium multiflorum si Agropyron kamoji. La grau, orz si secara boala se manifesta prin aparitia de pete clorotice difuze sau cloroze internervuriene care se raspandesc de la varful spre baza limbului, evoluand intr-o ingalbenire generala pronuntata a frunzelor, tecilor si a spicelor, urmata de moartea rapida a acestora, coacerea prematura a boabelor si reducerea semnificativa a productiei. În unele cazuri, plantele de grau infectate manifesta simptome caracteristice numai pe frunza stindard. La Agropyron kamoji, virusul produce ingalbeniri slabe, iar la Lolium multiflorum inrosiri foliare evidente. Plantele de Lolium perenne s-au dovedit susceptibile la inocularile artificiale, iar cele de Oryza sativa si Zea mays sunt imune. Dupa 10-15 zile de la inocularea prin afide, plantele de Triticum aestivum manifesta pete clorotice difuze, ingalbenirea pronuntata a frunzelor incepand de la varf si moartea rapida a acestora, frunzele dezvoltate ulterior manifestand simptome numai la varf, iar plantele infectate in stadiul tanar fiind total distruse sau ramanand pitice si cu un numar redus de frati. La Avena sativa, frunzele plantelor infectate devin de culoare portocalie sau rosietica si sunt rapid distruse, cele formate ulterior manifestand simptome numai la varful limbului. Virionii se gasesc in tuburile ciuruite ale floemului si in parenchimul floemic, unele celule fiind aproape complet ocupate de particule filamentoase, iar altele prezentand simptome de necroze. Virusul s-a dovedit netransmisibil prin inoculare de suc. În natura, este transmis, in mod semi-persistent, prin afidul Rhopalosiphum maidis. Perioadele de hranire pentru achizitionare si inoculare sunt de 3 si respectiv 1 ore iar retinerea de catre vector de peste 2 zile, eficacitatea transmiterilor fiind marita prin prelungirea timpilor de achizitionare si inoculare la 4 respetiv 2 ore. Sucul extras din frunzele infectate contine particule virale putine. Virionii se prezinta sub forma de filamente foarte flexuoase, avand cca. 1600-1850 nm lungime, 10 nm in diametru si pasul helixului de cca. 3 nm. Ca masuri de prevenire, se recomanda respectarea epocii de semanat si, in zonele foarte expuse atacurilor, combaterea afidelor vectoare prin tratamente chimice corespunzatoare.