Virusul ingalbenirii reticulare a zmeurului

Virusul ingalbenirii reticulare a zmeurului - Rubus yellow net virus, RYNV, Badnavirus,sinonim Raspberry yellow mosaic virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 540). Denumirea de Rubus yellow-net virus a fost data prima data de Stace-Smith (1955, Can. J. Bot. 33, 269) virusului transmisibil prin Amphonophora rubi, izolat in Columbia Britanica (Canada), de la plante de zmeur negru "Himalaya" care manifestau clorozarea retelei nervurilor. În prezent, virusul este cunoscut in regiunile euroasiatica si nordamericana, aparand peste tot unde se cultiva speciile de Rubus, avand importanta economica ridicata, mai ales in cazul infectiilor complexe cu alte virusuri. În natura, apare la cateva specii de Rubus, prin altoire fiind transmisibil la Fragaria vesca (Stace-Smith si Jones, 1978, CMI /AAB Descr. Pl. Viruses No. 188, 4 pp.). Cand infecteaza singur, produce simptome persistente, caracterizate prin clorozarea retelei nervuriene la zmeurul rosu (Rubus idaeus var. strigosus) si zmeurul negru (R. occidentalis) si clorozarea retelei nervurilor sau cloroze galbui la Himalayan blackberry (R. procorus). De regula, apare in complex cu alte virusuri transmisibile prin afide sau cu cele care produc boli mozaicale la zmeurul rosu si zmeurul negru. În complex cu virusurile care formeaza componenta termolabila a mozaicului zmeurului (black raspberry necrosis virus, raspberry leaf mottle virus si raspberry leaf spot virus) produce, la zmeurul rosu, boala cunoscuta sub denumirea de raspberry veinbanding mosaic (raspberry veinbanding), caracterizata prin clorozarea tesuturilor din lungul nervurilor principale.

La inocularea prin altoire, virusul produce clorozarea retelei nervurilor la Rubus macraei si simptome foarte caracteristice la Fragaria vesca. Inoculat artificial, virusul produce, in faza cronica, clorozarea retelei nervurilor si curbarea frunzelor plantelor infectate spre fata inferioara la Rubus idaeus soiurile Washingon, Cuthbert si Newburg. Simptome similare apar la Rubus albescens, R. occidentalis si R. macraei, ultimele doua specii fiind recomandate ca indicatori (Martin, 1998, Proc. Int. Symp. on Small Fruit Virus Dis., Acta Hort. 471, p.71). Plantele de F. vesca inoculate prin altoire manifesta curbarea spre fata inferioara a frunzelor tinere urmate de aparitie de leziuni necrotice pe petioluri, ofilirea si uscarea frunzelor si a plantelor in intregime. Virionii apar in citoplasma celulelor epidermice, mezofilului si parenchimului vascular, individual sau grupati. Nu formeaza incluziuni specifice, dar s-au observat excrescente ale peretilor celulari si tubusoare lungi aranjate paralel. În America de Nord, virusul este transmis de afidul Amphorophora agathonica, iar in Europa de A. rubi. Virusul este de tip semi-persistent, perioada de hranire necesara achizitionarii fiind de 1-4 ore, dupa care afidele raman infectioase timp de 24 ore. Virusul este pierdut la naparlirea insectelor. Sucul foliar contine putini virioni, iar acestia sunt baciliformi, fara anvelopa, masurand 80-150/25-31 nm. Scaderile de productie cauzate de virusul ingalbenirii retelei nervurilor zmeurului pot fi evitate prin folosirea materialului saditor sanatos, provenit din surse care au dat rezultate negative la testarea lor pe plante de R. occidentalis obtinute din samanta. Spre deosebire de alte virusuri ale zmeurului transmisibile prin Amphorophora spp., RYNV nu a putut fi eliminat din soiurile total infectate prin mentinerea plantelor infectate doua luni la 37°C si inradacinarea separata a varfurilor lastarilor. Alte masuri de prevenire constau in izolarea in spatiu a materialului liber de virus de cel infectat, combaterea afidelor vectoare prin tratamente cu insecticide sistemice si folosirea in productie a soiurilor de zmeur cu gene de rezistenta fata de vectorul A. rubi (Jones, 1976, Ann. appl. Biol. 82, 503).