Virusul mozaicului purpuriu al
passiflorei - Purple grandilla mosaic virus, neclasificat, (Ref. Pop,
2009, TVV, III, 224). A fost descris prima data la Passiflora edulis cv. Sims (Chagas s.a., 1984, Fitopatol.
Bras. 9, 241), in Cotia, SP,
Brazilia, plantele infectate natural manifestand simptome de mozaic care
variaza ciclic in decurs de cateva saptamani.
Prin inoculari artificiale virusul a fost transmis la Passiflora serrato digitata, P. coerulea, P. maliformis, P. giberth, P.
alata, P. edulis f. flavicarpa, nesusceptibile
fiind Chenopodium quinoa, Datura
stramonium, Gomphrena globosa, Nicotiana tabacum si Phaseolus vulgaris
soiul Marteiga (Oliveira,1986,
M.Sc. Thesis, Univ. Brasil). Virionii se gasesc in
citoplasma si vacuolele celulelor infectate din toate partile
plantelor. Incluziunile celulare sunt absente, iar
in "cristae" mitocondriale se gaseste material fibros.
Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare
de suc, iar in natura este transmis, in mod semi-persistent,
prin Diabrotica speciosa. Sucul
foliar contine numerosi virioni, inactivarea termica are loc la
60-65ºC, longevitate in vitro este
de 7 zile, iar dilutia limita 10-5. Virionii
sunt izometrici, de 30 nm in diamteru, avand profil unghiular
si aranjamentul capsomerelor evident. La ultracentrifugare apare un singur component, genomul este ARN monocatenar, iar
capsida este formata dintr-o singura proteina. Prevenirea bolii consta in eliminarea plantelor bolnave
si combaterea insectei vectoare.
.com