Virusul mozaicului tutunului

Virusul mozaicului tutunului - Tobacco mosaic virus TMV, Tobamovirus, sinonime: Tobacco mosaic-U 1, Tobacco mosaic virus-type, Tobacco mosaic virus-vulgare, Tobacco mosaic virus common strain, Ordinary tobacco mosaic virus, Nicotiana virus 1, Marmor tabaci Holmes; tulpini: Tipica (U 1), U 2, common strain, masked M strain, orchid strain, plantago strain, cowpea strain, Japanese common strain s.a., la tomete tul[pinile 0, 1, 2 si 1.2, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, ). A fost descris si studiat prima data la Nicotiana tabacum, in Olanda (Mayer, 1886), Rusia (Iwanowski, 1892) si S.U.A. (Allard, 1914; Stanley, 1935). În prezent, este raspandit in toate tarile in care se cultiva tutun sau alte specii susceptibile, uneori producand infectii de 100 % cum au fost raportate la soiurile NC71 si NC72 in mai multe localitati din Georgia, S.U.A. (Pappu s.a., 2000, Plant Dis. 84, 1047). În tara noastra, produce pagube insemnate mai ales la tutun, tomate, ardei, vinete si degetelul lanos. La plantele de tutun (Nicotiana tabacum) infectate natural, primele simptome constau intr-o clorozare slaba a nervurilor frunzelor tinere. Pe suprafata limbului apar apoi pete neregulate, de culoare verde-deschis sau galbuie, care, in alternanta cu regiunile verzi, dau frunzelor un aspect mozaicat evident. Cresterea tesuturilor din dreptul petelor clorotice este franata, regiunile verzi, continuandu-si cresterea normala, aparand adesea sub forma unor ridicaturi pe suprafata limbului. În natura, virusul infecteaza, de asemenea, tomatele (Lycopersicon esculentum), ardeiul (Capsicum annuum), vinetele (Solanum melongena), degetelul lanos (Digitalis lanatus), fasolita (Vigna spp.) si alte plante cultivate, la care produce boli caracteristice.

Mai recent virusul a fost identificat in Brazilia, la plante de Diffenbachia picta, cu pete si inele clorotice si Impatiens hawkeri manifestand mozaic insotit de deformarea si grofarea limbului (Rivas s.a., 2000, Plant Dis. 84, 707). De asemenea, un atac puternic s-a constatat la C. annuum soiul Jaladuro, in districtul Erie, N.Y., S.U.A. (Murphy si Zitter, 2003, Pl. Dis. 87, 202). Susceptibile la infectiile naturale sau inocularile artificiale cu acest virus sunt Beta vulgaris, Capsicum annuum, Capsicum frutescens, Chenopodium amaranticolor, C. hybridum, C. quinoa, Cucumis melo, Cucumis sativus, Cucurbita pepo, Datura stramonium, Fragaria vesca, Gerbera spp., hibrizi de Hippeastrum, Iris spp., Lactuca sativa, Lycopersicon esculentum, L. pinpinellifolium, Melandrium album, Nicotiana spp., Papaver nudicaule, Phaseolus vulgaris, Pshysalis floridana, Ph. peruviana, Plantago lanceolata, Solanum tuberosum si numeroase alte plante, prin inoculari artificiale virusul fiind transmis la peste 200 de specii, dintre care o buna parte manifesta simptome numai pe frunzele inoculate. Inoculate artificial, soiurile de tutun (Nicotiana tabacum) sensibile (Turkish, Samsun, White Burley si Xanthi) reactioneaza prin clorozarea nervurilor si mozaic verde-deschis si verde-inchis, deformarea limbului si hiperplazia zonelor verzi, iar Nicotiana glutinosa si N. tabacum soiurile Samsun NN si Xanthi-nc prin leziuni locale necrotice la temperaturi sub 28ºC si simptome sistemice la temperaturi mai ridicate. Plantele de Chenopodium amaranticolor, C. quinoa si diferite soiuri de fasole reactioneaza prin leziuni locale necrotice (Schmelzer si Pop, 1957). Tulpina tipica (U-1) produce leziuni locale la Nicotiana tabacum soiurile Xanthi-nc si Samsun NN, N. glutinosa, Phaseolus vulgaris soiul Pinto si Chenopodium amaranticolor si infectie sistemica la N. tabacum soiul Java si la N. sylvestris. Tulpina plantago (Marmor tabaci var. plantaginis) produce leziuni locale necrotice, brune inchis, la N. sylvestris, dar nu si la soiul de fasole Early Golden cluster. Tulpina fasolitei (cowpea strain) infecteaza leguminoasele (fasolea si fasolita) si are ARN subgenomic incapsidat. Pe baza interactiunii cu genele de rezistenta Tm-1, Tm-2 si Tm-22, descoperite in speciile de Licopersicon, Pelham (1972, Ann. appl. Biol. 71, 219) grupeaza izolatele VMT care infecteaza tomatele in tulpinile 0, 1, 2 si 1.2. Virionii se gasesc in citoplasma si nucleii celulelor infectate din toate partile plantelor gazda, putand fi asociati cu toate organitele majore inclusiv cu peretii celulari. În celulele infectate, virusul formeaza incluziuni cristaline, vizibile la microscopul optic, compuse din particule virale, avand forme de placi cristaline poligonale, fus, ace sau fibre, cu particulele agregate linear. De asemenea, in celule apar formatiuni mari, amorfe, vacuolate, formate din particule de virus si diferiti constituenti ai celulei gazda, cunoscute sub numele de corpuri X (Mamula s.a., 1974, Acta Phytopath. Acad. Sci. Hung. 9, 261). Cloroplastele sunt distruse in frunzele infectate sistemic. Experimental, virusul se transmite usor prin inoculare de suc. În natura, se raspandeste prin contactul dintre plante si ranirile ce au loc la efectuarea lucrarilor de intretinere. Sursele de infectie in natura sunt samanta, solul si inventarul de lucru, unde virusul rezista timp indelungat. Speciile de insecte din genul Melanopus realizeaza o transmitere mecanica a virusului de la plantele bolnave la cele sanatoase, iar la capsun, se considera ca acesta este transmis de afidul Pasarina fragaefalii. Transmiterea poate avea loc, de asemenea, prin samanta contaminata la exterior, dar nu prin embrion sau polen. Sucul extras din frunze contine multi virioni, inactivarea termica are loc la 90-92ºC, longevitatea in vitro este in jur de 9 ani, dilutia limita 10 , iar infectivitatea sucului nu este schimbata prin tratare cu eter etilic. Virionii sunt in forma de bastonase drepte si rigide, cu o lungime modala clara, de 300 nm si un diametru de 18 nm, canalul axial avand un diametru de 2 nm, structura helicoidala evidenta, distanta dintre spirale fiind de 2,3 nm. Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unei singure componente, genomul este format din ARN monocatenar, unipartit, iar in virioni, se gaseste o singura proteina capsidala. În cazul tutunului, pierderile produse de virusul mozaicului tutunului pot fi prevenite prin cultivarea soiurilor rezistente. Soiurile de tutun rezistente obtinute mai recent au o calitate mai slaba a frunzelor, insa realizeaza productii si valori mai ridicate decat soiurile susceptibile, folosirea lor devenind economica cand atacul inregistrat la soiurile sensibile este de peste 13 %. În cazul cultivarii soiurilor sensibile, masurile de prevenire constau in folosirea unui sol necontaminat in rasadnite, evitarea cultivarii soiurilor sensibile la acest virus pe aceleasi suprafete si spalarea repetata a mainilor muncitorilor cu sapun in timpul executarii diferitelor lucrari in rasadnite si camp.