Inosilicati

Inosilicati

Planele de clivaj din piroxeni si amfiboli (la 90°, respectiv 124°) usureaza accesul solutiilor la cationii ce unesc lanturile intre ele, iar in cazul in care acestia sunt usor solubili, transformarea structurii este rapida. Astfel, in mod curent, inosilicatii rar rezista in medii propice fenomenelor de dezagregare-alterare.

In cadrul piroxenilor, tetraedri de [SiO₄]^4- sunt legati intre ei sub forma de lanturi unite intre ele prin ioni metalici, cei mai frecventi fiind aceia ce formeaza o coordinare octaedrica cu oxigenul: Mg²⁺, Fe²⁺, Fe³⁺, Al³⁺. In unii piroxeni, Al³⁺ poate substitui Si⁴⁺ in cadrul tetraedrilor. Legatura prin intermediul cationilor octaedrici este destul de slaba si determina clivaje avand planele aproximativ perpendiculare unul pe celalalt si dispuse paralel cu lanturile de tetraedri.

Accesul apei pe aceste plane de clivaj favorizeaza trecerea in solutie a acestor cationi, determinand transformarea rapida a structurii reticulare. Dupa indepartarea acestor cationi, lanturile tind sa polimerizeze sub forma de strate, incorporand resturile de Al³⁺ si Mg²⁺, determinand formarea de minerale de tipul cloritelor (clinoclor) si/sau montmorillonitului.

Fierul bivalent este usor stabilizat prin oxidarea in Fe³⁺, concomitent cu cristalizarea titanului (prezent si el uneori in piroxeni) sub forma de anatas. In cazul in care cantitatea de Ca²⁺ pusa in libertate in urma transformarii structurii piroxenilor depaseste rata sa de solubilizare, poate sa se formeze si calcitul. Schematic, succesiuna de transformare a piroxenilor este redata in Fig.7. Un exemplu, este si reactia pentru hedenbergit:

4CaFe[Si₂O₆] + 6H₂O + 4H₂CO₃ + O₂ 4Ca[CO₃] + 3FeOOH + 8H₂SiO₃

hedenbergit apa acid carbonic calcit goethit

Amfibolii, dintre care magneziohornblenda este cel mai frecvent mineral, au o structura asemanatoare piroxenilor, diferind doar prin prezenta gruparilor hidroxil si a legarii tetraedrilor sub forma de lanturi duble. Ionii metalici leaga atat gruparile hidroxil, cat si oxigenii liberi din lanturile tetraedrice. Ca si in cazul piroxenilor, planele de clivaj paralele cu alungirea lanturilor favorizeaza infiltrarea apei, usurand procesul de alterare.

Fig.7. Succesiunea transformarii unor piroxeni

prin procese de alterare

Produsele secundare, intermediare si finale, rezultate in urma alterarii amfibolilor pot fi:

clorite, titanit CaTi[SiO₄ O], hematit Fe₂O₃ si epidot Ca₂(Fe³⁺,Al)Al₂ SiO₄|Si₂O₇|O|OH intr-un stadiu incipient, ulterior insa, pe masura ce levigarea avanseaza, are loc o trecere a cloritelor in vermiculit (Mg,Fe³⁺,Al)₃[(Al,Si)₄O₁₀(OH)₂]· 4H₂O;

beidellit (Na,Ca_0,5)_0,3Al₂[(Si,Al)₄O₁₀(OH)₂]·nH₂O ca produs intermediar si in final caolinit Al₂ Si₂O₅(OH)₄