Institutul din Princeton si bomba atomica

Institutul din Princeton si bomba atomica

"Nu va faceti probleme pentru dificultatile voastre matematice. Va asigur ca 

ale mele sunt mai mari." A. Einstein.

In anul 1933 ca urmare a presiunilor facute de guvernul din Berlin, Einstein va parasi Germania pentru Statele Unite ale Americii. Afland ca Einstein a plecat definitiv din Germania, un cotidian bavarez va redacta pe prima pagina: "Vesti bune de la Einstein, nu se mai intoarce." Einstein se va stabili la Princeton, unde va lucra la Institutul pentru Studii Superioare infiintat in anul 1930 la initiativa miliardarului american Louis Bamberger. Initial salariul sau se va ridica in jurul sumei de 9000 de dolari americani anual, insa la insistentele sotiei sale, acesta se va ridica la 16.000 dolari. Trebuie mentionat faptul ca din punctul de vedere al lui Einstein situatia sa era oarecum ingrata, intr-u-cat i se parea penibil sa primeasca bani pentru o activitate ce constituia pentru el o necesitate interna pe care o realiza cu cea mai mare placere. Munca de paznic de far i se parea mai mult decat sufcienta pentru castigarea unui trai decent.

Einstein impreuna cu fiica sa vitrega, Margot, si cu secretara sa

personala Helene Duckas, depunand juramantul pe Constitutia americana

La Princeton, Einstein va lucra impreuna cu grup restrans de cercetatori la marele sau vis, teoria unificata a campului. Munca de cercetare ii va ocupa intregul timp, cu exceptia micilor vizite amicale sau onorarea solicitarilor venite din partea diferitelor universitati. La inceputul fiecarei zile, Eisnetin pornea spre Fine Hall unde se intalnea cu mai tinerii sai colaboratori si unde discutau despre dificultatile aparatului matematic al teoriei campului. Apoi se retragea la biroul sau de acasa si lucra mai departe la cea mai grandioasa teorie stiitifica. In anul 1946, Einstein formuleaza o prima versiune matematica a ecuatiilor campului pe care a incercat sa o perfectioneze de-a lugul timpului. Esenta noii teorii era unificarea legilor electromagnetismului cu cele ale gravitatiei, rezultatul fiind un nou model matematic capabil sa exprime toate interactiunile din Univers. Ultima varianta a ecuatiilor campului a publicat-o in anul 1953, Einstein fiind convins ca se afla pe drumul cel bun: "De nenumarate ori se intampla ca o teorie stiintifica sa nu-si gaseasca forma finala decat incetul cu incetulAcest lucru s-a incheiat definitiv acum, in sensul ca s-a stabilit in totalitate forma ecuatiilor campului unificat. Aparatul matematic al noii teorii si corectitudinea ecuatiilor sale nu pot fi puse la indoiala. Valabilitatea lor reala nu poate fi inca confirmata experimental. Asta se intampla din cauza faptului ca exista o legatura intre partea experimentala si gasirea unor solutii matematice ale ecuatiilor de camp ce inca nu vor sa se arate. Este foarte probabil ca starea de fapt a lucrurilor sa continue multi ani." Cu toate ca Einstein era foarte optimist in ceea ce priveste noua sa teorie, nu acelasi lucru se poate spune si despre comunitatea stiintifica a acelei perioade, care privea cu o oarecare rezerva sau chiar scepticism rezultatul activitatii sale. Intr-o scrisoare catre Maurice Solovin, el scria: "Toata munca mea va fi data uitarii, urmand ca mai apoi sa fie redescoprerita. Doar sunt atatea exemple in istorie cand s-a intamplat acelasi lucru."

La Princeton viata personala a savantului se va desfasura cat se poate de linistit in aceasta ultima perioada, fapt datorat in mare masura caracterului monarhic al Princetonului si al oamenior sai simpli. Obisnuia sa faca plimbari lungi pe aleile orasului, printre casele de caramida rosie si prin parcurile pline de pomi inverziti. Atunci cand cauta izolarea pornea cu iahtul sau pe lacurile din jurul Princetonului unde medita indelung la problemele stiintifice sau de alta natura.

In anul 1936, Einstein va primi o puternica lovitura prin moartea sotiei sale, Elsa Einstein. La scurta vreme dupa ce s-au stabilit la Princeton, Elsa a fost nevoita sa se intoarca in Europa, la Paris, unde se afla fiica sa mai mare, Ilse, aceasta aflandu-se pe patul de moarte. Odata cu decesul acesteia, Elsa va imbatrani brusc si starea sanatatii sale se va inrautati, aparand leziuni la nivelul rinichilor si a inimii. Boala sotiei sale il va afecta profund pe Einstein, Elsa scriindu-i prietenei sale Antonia Vallentin: "Nu am crezut niciodata ca insemn atat de mult pentru el si ma bucura nespus ca am aflat-o acum." In perioada verii Einstein va inchiria o casa de vacanta in preajma Montrealului. Starea fizica a Elsei dadea semne de o usoara ameliorare, insa inevitabilui se va produce in scurt timp. Tot in aceeasi perioada Einstein va mai pierde o persoana draga, pe bunul sau amic Marcel Grossmann. Prin moartea celor apropiati, Einstein va deveni din ce in ce mai retras si mai ingandurat, singuratatea in care se va refugia imbatranindu-l prematur. Insa misiunea sa nu se incheiase inca.

Odata cu descoperirea fenomenului de fisiune stimulata a uraniului de catre Otto Han, Lise Meitner si Fritz Strassmann, va incepe o noua era, cea atomica. Continua amenintare ce venea din parte Germaniei naziste ii va determina pe fizicienii Wigner si Szilard sa-l avertizeze pe Einstein ce se gasea in acea perioada la Peconic, pe coasta de nord a insulei Long Island, unde-si petrecea de obicei vara. Fiind instiintat de demersurile facute de nazisti in vederea obtinerii unei bombe atomice, Einstein va redacta o scrisoare catre presedintele Statelor Unite, F.D.Roosevelt in care ii propunea infiintarea unui grup de cercetatori ce urmau a studia problema fisiunii uraniului. Vom prezenta in continuare continutul acestei scrisori:

F.D. Roosevelt   Albert Einstein

Presedintele Statelor Unite Old Grove Rd.

Casa Alba  Nassan Point Washington, D.C Peconic, Long Island

2 August 1939

Sir,

Unele dintre lucrarile recente ale lui E. Fermi si L. Szilard, care mi-au fost comunicate in manuscris, ma determina sa cred ca elementul uraniu poate fi transformat intr-o noua sursa de energie in viitorul apropiat. Anumite aspecte ale acestei situatii care a aparut cer un grad ridicat de atentie, si daca este necesar, actiunea imediata a Administratiei.

Cred astfel ca este de datoria mea sa va aduc la cunostiinta urmatoarele fapte si recomandari. In cursul ultimelor luni a devenit posibil prin lucrarile lui J. Curie din Franta, cat si ale lui Fermi si Szilard din America, ca este posibil sa se realizeze o reactie in lant intr-o mare masa de uraniu, in urma careia vor fi eliberate vaste cantitati de energie si un mare numar de elemente radioactive vor fi generate. Acest lucru pare acum sigur si va fi posibil in viitorul apropiat.

Noul fenomen va duce la construirea unor bombe, si este posibil, dar foarte putin probabil, ca bombe de foarte mare putere vor fi fabricate. O singura bomba de acest tip, fiind adusa cu o nava si detonata intr-un port, va distruge cu usurinta portul cat si o buna parte din teritoriul inconjurator. Pe de alta parte, asemenea bombe se vor dovedi prea grele pentru a fi transportate pe calea aerului. Statele Unite au destul de putine rezerve de uraniu. Exista unele zacaminte bogate in Canada si Cehoslovacia, dar cea mai bogata sursa se afla in Belgia. Avand in vedere aceasta situatie poate veti considera o idee buna aceea de a stabili un contact permanent intre Administratia dumneavoastra si un grup de cercetatori ce se vor ocupa de problemele reactiei in lant in America. O cale posibila prin care veti realiza aceasta va fi prin intermediul unei persoane care se bucura de increderea dumneavoastra si care sa actioneze in mod neoficial. Sarcinele ei ar putea cuprinde urmatoarele:

a) Sa fie in stransa legatura cu Departamentul Guvernamental, si sa fie informata de dezvoltarile ulterioare in cercetare si sa faca recomandari guvernului, si sa acorde o atentie speciala problemei asigurarii Statelor Unite cu rezerve de uraniu;

b) Sa grabeasca cercetarile experimentale, care in prezent sunt sustinute de fondurile laboratoarelor universitatiilor, prin acordarea de noi fonduri din partea unor persoane particulare care ar dori sa contribuie in acest demers, si, de asemenea, prin obtinerea cooperarii laboratoarelor industriale care detin echipamentele necesare.

Am inteles ca Germania a stopat exportul de uraniu din minele din Cehoslovacia pe care le-a acaparat. Faptul ca Germania a intreprins asemenea actiuni ar putea fi inteles ca rezultatul faptului ca fiul sub-secretarului de stat al Germaniei, von Weizsäcker lucreazala Institutul Kaiser Wilhem din Berlin unde actualmente se reproduc unele din lucrarile americane despre uraniu.

Al dumneavoastra sincer,

Albert Einstein.

Este cunoscut faptul ca in urma scrisorii lui Einstein, presedintele Statelor Unite va crea o baza secreta condusa de fizicianul Robert Oppenheimer ce avea ca scop obtinerea bombei atomice inaintea nemtilor, operatiune cunoscuta sub numele de "Proiectul Manhattan".

Einstein impreuna cu R. Oppenheimer

Odata cu folosirea bombei atomice in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial impotriva Japoniei, Einstein va spune: "Daca stiam unde va duce actiunea mea ma faceam ceasornicar." La sfarsitul razboiului el va continua sa lupte impotriva inarmarii nucleare si mai ales impotriva utilizarii energiei atromice in scopuri militare.

Una dintre principalele ocupatiuni extrastiintifice ale marelui fizician va fi lupta sa pentru drepturile omului, in speta pentru cauza sionista , el folosindu-se de toate mijloacele legale pentru a sprijini evrerii din toata lumea. Ca reconostiinta pentru activitatea si demersurile sale in anul 1952 i se va oferi presedentia Israelului pe care o va refuza diplomatic, sustinand ca se pricepe prea putin la oameni, darmite sa conduca un intreg popor. De fapt se prea poate ca in spatele refuzului sau sa fi stat una dintre convingerile sale cu privire la politica: "Ecuatiile sunt mai importante pentru mine, deoarece politica este pentru prezent, dar o ecuatie este eterna".

Ultima mare lovitura pe care o va primi din partea sortii va fi prin moarte surorii sale mai mici, Maja. Ramas singur si gasindu-se deodata in fata unei noi generatii, sanatatea lui Einstein va da primele semne de declin.