METODE DE MAGNETIZARE

Metodele de magnetizare se clasifica in doua grupe principale:

- metoda directa numita si metoda magnetica (in flux magnetic) sau longitudinala, prin care produsul este introdus flux magnetic,

- metoda indirecta numita si metoda electrica (in flux de curent electric) sau circulara, prin care magnetizarea se realizeaza prin trecerea curentului electric prin produsul de examinat sau prin conductor plasat in zona de examinat.

Magnetizarea in camp circular

Un curent electric care trece printr-un conductor produce un camp magnetic circular in si in jurul conductorului. Putem demonstra cateva proprietati ale campului magnetic circular utilizand o bucata de hartie si particule magnetice. Atunci cand curentul curge particulele se aseaza intr-un model concentric in jurul conductorului, modelul inelar fiind mai puternic si mai distinct (figura 8.). Daca crestem fluxul de curent modelele devin mai puternice si distincte. Puterea campului este direct proportionala cu intensitatea curentului si invers proportionala cu distanta de la conductor, cel mai puternic camp fiind cel de la suprafata conductorului. Distributia liniilor de forta in conductor este diferita. Densitatea fluxului este zero la centrul conductorului si maxima la suprafata. Fluxul curentului prin forme neregulate poate de asemenea stabili campuri magnetice circulare, din nou densitatea fluxului este mai mare la suprafata specimenului.

Fig. 8

Flux de curent

In metoda fluxului de curent un curent este trecut intre doua arii de contact stabilite de la suprafata obiectului. (Fig. 9)

Amperajul cerut este proportional cu dimensiunea piesei. Exceptie la aceasta regula este atunci cand transportam fluxul de curent folosind electroni tinuti in mana, cand amperajul este guvernat mai mult de separarea celor doi electrozi decat de extinderea obiectului (Fig 10). Defectele vor fi indicate paralel cu sau intre 45 de grade de la directia fluxului de curent. Defectele in lungul campului nu vor fi puse in evidenta.

Fig. 9

Fig.

Magnetizarea prin bara

Se realizeaza prin trecerea unui curent printr-un conductor plasat intre poli magnetici (fig 11). Defectele vor fi indicate paralel cu, sau intre 45 de grade de la directia fluxului de curent. Defectele de pe ambele suprafete vor fi puse in evidenta si defectele radiale de pe suprafata vor fi de asemenea puse in evidenta. Daca avem o piesa rasucita care nu poate fi inserata pe o bara, atunci se poate utiliza un cablu flexibil. Barele folosite sunt de obicei buni conductori cum ar fi cupru sau alama. Aceste bare sunt foarte grele si scumpe, de aceea se folosesc cele confectionate din aluminiu sau tuburi de aluminiu cu capetele astupate.

Fig. 11

Fluxul magnetic

Magneti permanenti sau electrici sunt utilizati in aceasta metoda (Fig. 12). Sunt folositi poli care pot fi ajustati pentru a face fata diferitelor forme si dimensiuni ale componentelor, sunt plasati pe fetele opuse ale componentului astfel incat campul sa treaca de la o arie de contact la alta. Directia de curgere optima este la un unghi drept de directia campului.

Fig.12

Magnetizarea in camp longitudinal

Cand un curent electric este trecut printr-o bobina, directia principala a fluxului este parala cu axa longitudinala a bobinei. Liniile individuale de forta din jurul fiecarui segment al conductorului interactioneaza cu fluxul campului adiacent pentru a produce un camp de flux puternic in jurul si prin bobina. Daca inseram un o tija feromagnetica in centrul bobinei fluxul campului devine mai puternic in tija. Slaba reluctanta a tijei forteaza mai multe linii de forta sa se stabilizeze. Aceasta o numim magnetizare longitudinala. Campul magnetic este in lungimea specimenului. Puterea campului magnetic este direct proportionala cu intensiatea curentului, cu numarul de spire si proprietatile magnetice ale specimenului.

Bobina

Piesa este plasata in interiorul bobinei parale cu axa bobinei ca in figura 13. Defecte peste 45 de grade de la directia de magnetizare vor fi evidentiate. Pe masura ce puterea campului scade la o valoare mai joasa la o distanta de 150-230 mm de capetele bobinei, testul trebuie repetat de cate ori este nevoie pentru a se acoperi intreaga lungime a piesei.

Fig. 13