Metoda radierii

Radierea este o metoda de determinare a punctelor de detaliu. Ea presupune sa se faca statie cu teodolitul intr-un punct de coordonate cunoscute de unde sa se execute vize sub forma de raze spre punctele ce urmeaza a fi ridicate (Figura 96). Elementele ce se masoara pe teren sunt distantele si orientarile.

Figura 96 - Metoda radierii

Prin metoda radierii se determina coordonatele polare ale punctelor, si anume: 581 (d₁, θ₁), 582 (d₂, θ₂), 583 (d₃, θ₃), 584 (d₄, θ₄).

Pe baza coordonatelor absolute ale punctului de statie (X₁₀₂ si Y₁₀₂) pot fi determinate, atunci cand este cazul, si coordonatele rectangulare ale punctelor de detaliu ridicate prin radiere, dupa cum urmeaza:

X₅₈₁ = X₁₀₁ + d₁sin θ₁ Y₅₈₁ = Y₁₀₁ + d₁sin θ₁

X₅₈₂ = X₁₀₁ + d₂sin θ₂ Y₅₈₂ = Y₁₀₁ + d₂sin θ₂

X₅₈₃ = X₁₀₁ + d₃sin θ₃ Y₅₈₃ = Y₁₀₁ + d₃sin θ₃

X₅₈₄ = X₁₀₁ + d₄sin θ₄ Y₅₈₄ = Y₁₀₁ + d₄sin θ₄

Metoda echerarii

Metoda echerarii sau metoda coordonatelor rectangulare se utilizeaza cu precadere atunci cand punctele de detaliu sunt dispuse aproximativ in lungul unui aliniament in linie dreapta (Figura 97).

Operatiile de teren constau in urmatoarele:

se intinde o panglica de otel de-a lungul aliniamentului 120-121 (care constituie o latura de drumuire);

cu ajutorul echerului topografic se coboara perpendiculare din punctele de detaliu pe aliniament;

se masoara lungimile acestor perpendiculare (ce reprezinta coordona-tele Y), precum si distantele de la punctul 120 pana la piciorul fiecarei perpendiculare (respectiv coordonatele X).

Acest procedeu mai poarta si denumirea de ridicare prin abscise si ordonate.

Figura 97 - Metoda echerarii