ANALIZA CHOREMATICA, METODA FACILA DE MODELARE A SISTEMELOR TERITORIALE

ANALIZA CHOREMATICA, METODA FACILA DE MODELARE A SISTEMELOR TERITORIALE

Dupa Roger Brunet, choremele sunt considerate semne ce ar permite "fondarea unei semiologii a organizarii spatiului, o lingvistica geografica"[i]. Termenul de chorema a fost propus in anul 1980, pe baza unei generalizari a rezultatelor unor cercetari individuale, intreprinse asupra dinamicii spatiului francez. Din plecare, chorema leaga doua entitati: pe de o parte ea desemneaza aranjamente fundamentale ale obiectelor in spatiu, iar pe de alta parte structurile elementare sunt forme puternice ale acestor aranjamente spatiale elementare. Deci spatiul este  facut din aranjari mai mult sau mai putin complexe ale unei cantitati de structuri elementare, care sunt intr-un numar relativ mic. Chorema este veriga care lipsea teoriei geografice intre spatiu in general si spatiul particular si care rezolva contradictia clasica dintre nomotetic si idiografic. Structurile unui spatiu in general se regasesc in orice spatiu particular.

Choremele exprima actiuni, proiecte si rezultate, reprezentand semnatuira societatilor pe spatiul in care traiesc. Cu ajutorul acestora vom regasi relativ facil legi ale spatializarii, ale distantei si ale gravitatiei, dar si ale tuturor actiunilor sociale de proprietate, de exploatare, de comunicare, de locuire si de gestiune a spatiului[ii]. Formele prin care se exprima choremele sau care le exprima pe acestea nu sunt decat diverse combinari a trei figuri geometrice de baza: punctul, linia si suprafata. Similar cu definitia parghiei data de Aristotel, tot asa Brunet exprimandu-se la fel de simplu spunea: "dati-mi un punct si va desenez spatiul"

R. Brunet mentiona ca exista 28 de choreme[iii] clasate cu ajutorul a 7 strategii sau dinamici (divizare, cadrilaj, atractie, contact, tropism, dinamica teritoriala, ierarhie) si patru figuri de baza (punct, linie, arie, retea). Orice organizare a spatiului se poate exprima prin 7 semne de baza: aria, care circumscrie spatiul analizat, avand forme diferite, ca patrat, dreptunghi, cerc, poligon, triunghi; punctul, in functie de scara, reprezinta un loc, o gospodarie, un sat, un oras, un nod dintr-o retea sau un punct de echilibru; linia are doua semnificatii, pentru ca poate fi dreapta sau sinuoasa (curba) si are o functie de separare cand este un front, frontiera, interfata, limita sau de unire atunci cand este un drum, o cale ferata; fluxul, care marcheaza totdeauna o disimetrie; trecerea care poate face legatura intre doua parti diferite, daca este deschisa; variatia, care arata cresterea sau descresterea; gradientul, frecvent exprimat prin izolinii sau printr-o sageata care arata trecerea de la valori ridicate la valori coborate sau invers (Fig.48.) Aceste semne de baza se pot combina cu alte patru semne, rezultand cele 28 de choreme. Combinarea celor 7 semne cu punctul, linia si aria va oferi serii de choreme analitice, pe cand combinatia celor 7 cu reteaua va determina aparitia a 7 choreme sintetice (Fig.49.)[iv]

De o maniera deosebita, chorema este folosita de Robert Ferras pentru a scrie o alta geografie regionala a Spaniei[v]. Rezultatele sunt apoi integrate in manualul "Harti si modele pentru scoala", elaborat doi ani mai tarziu[vi]. Pentru autorii acestei lucrari, chorema ne trimite la fonem, unitate distincta a expresiei fonice, cuvantul; la grafem, unitatea scrierii, care este litera; la morfem, element minimal purtator al unui sens dintr-un anunt oarecare; la monem, element minimal care corespunde unei semnificatii.

Utilizarea choremelor nu trebuie sa fie excesiva sau oricum semnificatia acesteia trebuie explicitata, pentru ca altfel pot apare interpretari opuse. Un exemplu concludent il ofera R. Ferras in analiza pe care o face asupra Spaniei. Forma de patrat a choremei este reprezentarea abstracta a formei Spaniei. Nu este prima data cand acelasi teritoriu poate fi reprezentat foarte diferit: Strabon vedea aceiasi peninsula sub forma unei piei de bou, iar Lise Forton propunea aceeasi forma de hexagon, ca si Franta. Se poate deci concluziona ca forma nu joaca un rol deosebit in reprezentarea choremei, iar in acest sens, R. Brunet arata ca o chorema nu este, in fond, o forma spatiala, ci o abstractie grafica pe care o face autorul. R. Ferras da o anumita interpretare patratului sau decupat in doua (Fig. 50.): nordul vis-à-vis de sud sau gradientul nord-sud, respectiv opozitia dintre Spania utila din Nord si Spania profund din Sud. Prima centrata pe Tara Bascilor, Levant, centrata pe Zaragoza, se caracterizeaza printr-o anumita dezvoltare industriala si afinitate europeana, pe cand cea de-a doua este departe de Europa si la propriu si la figurat in materie de dezvoltare economica. Aceasta chorema, poate avea insa si alte interpretari, uneori opuse.

In utilizarile actuale choremele s-au indepartat de localizarea obiectelor geografice. Forma lor nu evoca ceva real in spiritul celor care nu disting ideile de desenele concrete. Semnificatia lor simbolica, dimpotriva, este puternica, asa cum se arata in chorema din Fig.51, ce prezinta diferentierea reala intre cele doua jumatati.

Un exemplu pur didactic al utilizarii choremelor in analiza geografica a teritoriului Romaniei ne demonstreaza usurinta cu care pot fi oferite elemente esentiale legate de caracteristicile acestuia, incepand cu forma tarii si terminand cu magistralele de circulatie (Fig.52).

Uneori se demonstreaza faptul ca analiza chorematica este foarte arbitrara, incercandu-se chiar o contestare a tuturor choremelor initiate de R. Brunet. Se afirma chiar ca prin choreme se pot evoca gandiri stiintifice foarte diferite, frecvent opuse, sau chiar elemente nestiintifice[vii]. In acest sens se propune termenul de tegeo. Punctul de plecare ale conceptului de tegeo este analiza intreprinsa intr-un spatiu agricol din Elvetia, privind teoria nodurilor regionale agricole. Aplicarea acestui concept in analiza istorica a periurbanului a condus la elaborarea teoriei cadrului agriculturii. O prima tentativa de normalizare a desenului s-a propus de Laboratorul de analiza spatiala al Universitatii din Nisa. In acelasi an s-a publicat o critica interesanta a teoriei ansamblurilor spatiale, care s-a considerat depasita si s-a propus acceptarea teoriei nodurilor regionale. Termenul de "tegeo" reprezentand, in fond, expresia condensata a teoriei geografice a fost propus pentru "a evita intreaga conotatie metaforica si de a sublinia specificitatea geografica"[viii]. "Tegeo" este in relaitate un semn care desemneaza un obiect geografic (cuplul: loc si informatie). Fie ca este vorba de o foaie de hartie, fie ca este vorba de ecranul unui calculator, obiectele geografice sunt reprezentate prin semne, care nu au o forma dinainte stabilita. Formele vor rezulta din folosirea semnelor, ce  desemneaza obiectele, dar spre deosebire de choreme logica semnului este straina geometriei.

Daca obiectele geografice sunt reprezentate la aceeasi scara este vorba de logica ansamblurilor. Daca trebuie sa schimbam scara, atunci discutam de logica intregului, iar partile sunt exprimate de logica ansamblurilor. Fiecare obiect geografic trebuie sa fie reprezentat printr-o maniera distincta. Deci, pentru a identifica o structura geografica trebuie sa incepem prin a reda configuratia spatiala a obiectului, fara a fi necesar un grad de precizie similar celui de pe harta. Tegeo permite elaborarea unui plan si nu a unei harti, plan inutilizabil in deplasarile pe teren pentru a efectua cartarea unor obiecte geografice. Un astfel de plan poate fi elaborat pornind de la o harta sau de la date cantitative si calitative. Toate locurile aceluiasi ansamblu sunt puse impreuna. Daca locurile se agrega ele genereaza un tegeo diferentiat. Forma lui Tegeo (regulata, neregulata, aliniata etc) are o importanta redusa, dar daca aceasta forma exista si poate fi respectata, este reprezentata ca atare.

Prima operatiune logica executata este deci reuniunea (Fig.53.). Semnul care desemneaza un tegeo diferentiat (arie, densitati, localizari si mai putin suprafata, drepte, puncte) este acelasi: traseu discontinuu cu o diferentiere in desen pentru a distinge obiectele intre ele.

Un obiect geografic este foarte rar uniform, majoritatea timpului fiind diferentiat in raport cu el insusi. Pentru a exprima aceasta variatie a obiectului geografic se utilizeaza a doua operatie logica: incluziunea. Semnificatia unui tegeo diferentiat este aceeasi daca este vorba de o arie: o tratare continua cu o reprezentare specifica pentru a distinge obiectele intre ele.

Daca mai multe obiecte sunt situate in acelasi loc, evident ca se intersecteaza, iar aceasta a treia operatie se efectueaza pe doua nivele (fizic si mental), fiind de trei tipuri (rezulta din suprapunerea spatiala a datelor observabile; din transpunerea informatiei obtinute pe baza de anchete, din suprapunerea celor doua tipuri anterioare)

Intersectia poate sa se efectueze pe doua nivele. La primul nivel, doua sau mai multe tegeo diferentiate, intersectandu-se, genereaza un tegeo diferentiat simplu (intersectia ariilor - teritorii).  Semnul care desemneaza o intersectie a tegeourilor diferentiate este unic: un traseu discontinuu. La cel de-al doilea nivel, se intersecteaza doua sau mai multe tegeo-uri individualizate simplu (intersectia teritoriilor - noduri; agregate - puncte; fibre - axe). Daca o intersectie de tegeo-uri individualizate simple este inclusa intr-o intersectie de tegeo-uri diferentiate se obtine o structura elementara. Daca mai multe structuri elementare se combina, se obtine o structura complexa. Astfel, o structura centrala sau polarizata este o combinatie (prin reuniune sau prin intersectie) a unei structuri elementare granulate (centre si poli) a unei structuri elementare axiale (cai de comunicatie) si a unei structuri elementare nodale (arii de influenta).

Schimbarea de scara se efectueaza transformand tegeo-urile individualizate, observate la microscara, in tegeo-uri diferentiate observabile la macroscara[ix].