STUDIU PRIVIND CADRUL NATURAL SI ANTROPIC EXISTENT IN TARA HATEGULUI

STUDIU PRIVIND CADRUL NATURAL SI ANTROPIC EXISTENT IN TARA HATEGULUI

STUDY ON THE NATURAL AND ANTHROPOGENIC EXISTING HATEG COUNTRY

1 LOCALIZARE SI REPERE ISTORICE

LOCATION AND HISTORICAL MILESTONES

Tara Hategului se afla in Transilvania, la intretaierea acestei provincii istorice cu Banatul si Oltenia. Strict geografic, Tara Hategului se suprapune peste depresiunea omonima, marginita, la sud, de Muntii Retezat, la est si nord-est, de Muntii Sureanu, la vest, de Muntii Tarcu, iar la nord de Muntii Poiana Rusca. Intre aceste limite, Tara Hategului corespunde bazinului superior al Streiului, avand lungimea pe axa est-vest de cca 50 km si o latime de 30-35 km pe axa nord-sud. In total, din punct de vedere geografic, Tara Hategului se intinde pe circa 1300 de km² . [65, p.6-7]

Fig.1 Localizarea geografica a Tarii Hategului

Geographical location of Hateg country

Bine individualizata si inconjurata de inaltimi din toate partile, nu ramane o unitate izolata pentru ca este legata prin trei "porti" - pasul Banita - Merisor (759 m), Portile de Fier ale Transilvaniei (700 m) si poarta de la Subcetate - cu regiunile depresionare vecine. Ea are toate atributele unei depresiuni intracarpatice, mai mult cu aspect de ses decat deluroasa, considerata o adevarata campie intercalata si etajata.

Individualizarea Depresiunii Hategului se datoreaza, mai ales, caracterului tectonic, ceea ce determina forma ei triunghiulara, usor alungita de la vest la est. Limita de sud corespunde cu o denivelare morfotectonica ce depaseste 500-600 m spre vest, trecerea de la Muntii Poiana Ruscai la culmile dealurilor piemontane din depresiune se face printr-o diferenta de nivel de 100-150 m, ce coincide cu limita geologica dintre sedimentar si cristalinul muntilor. Spre nord, vatra depresiunii este dominata cu aproximativ 250-300 m de prelungirile estice, relativ joase, ale Muntilor Poiana Ruscai si, pe o distanta de 10 km intre Farcadin si Subcetate, de dealurile joase ale Hunedoarei. La est de Valea Streiului, limita este data, in general, de o denivelare de 100 - 150 m intre prelungirile culmilor sud-vestice ale Muntilor Sureanului si dealurile din depresiune si corespunde, in parte, cu contactul dintre formatiunile calcaroase ce alcatuiesc Platforma Luncanilor.

Hotarele geografice ale Tarii Hategului sunt mult mai extinse decat cele ale depresiunii. Astfel, la sud, limita este data de cumpana de ape dintre bazinul hidrografic al Streiului si cel al Jiului, pe aliniamentului culmilor Bulzului, Micusa, Tulisa, Muncelului, Paltina (in Muntii Godeanu), Custura, Tulisa, Creasta Muncelului, Culmea Babii (in Muntii Retezatului). Spre vest, limita este mai putin transanta, aici interferandu-se domeniile montane ale hateganilor cu cele ale satelor banatene si cu cele ale padurenilor din Muntii Poiana Ruscai. Din evul mediu si pana in perioada interbelica, satele Bautari si Bucova au facut parte din districtul Hategului, iar acum ele apartin de Otelu Rosu, Caransebes. In consecinta, se considera ca limita vestica porneste de sub Varful Moraru (2.284 m), de la izvoarele Paraului Bran, prin Varful Branu si Valea Gaurii, in Muntii Godeanu, pentru a trece apoi in Muntii Tarcu prin Varful Custurii, Varful Pietrii, Muntele Scarisoara, pana la Poarta de Fier a Transilvaniei.

Spre nord, in Muntii Poiana Ruscai, limita corespunde cumpenei de ape dintre bazinul Streiului si cel al Bistrei, pe aliniamentul Dealu Mare, Dealu Florusu, Muchea Carpenului, Varful Ocoalelor. Limita nordica din punct de vedere geografic nu corespunde cu limita istorica, deoarece unele localitati din sud-estul Muntilor Poiana Ruscai, cum sunt cele din comuna Lunca Cernii si satele Mosoru, Carpenii Silvasului, care gravitau spre bazinul hategan, au iesit astazi din aria sa.

Hotarul nord-estic strabate Muntii Orastiei - parte componenta a Muntilor Sureanu, numita astfel mai ales de catre istorici - separand Platforma Luncanilor, de domeniul Hategului, pe traseului Varfu Crucii, Culmea Barnei, Valea Luncanilor, Valea Morii, Dealu Rotunda, dupa care urmeaza cumpana de ape ce margineste bazinul superior al Streiului, prin Chicera Izvorului, Varfu Rudei, Varfu Jigoru Mare, pana la Pasul Banita. Si aici (culoarul Banita) apar controverse in legatura cu limita dintre domeniul antropic hategan si cel al Petrosanilor. Din punct de vedere geomorfologic, culoarul apartine Depresiunii Hategului.

In aceasta acceptiune a limitelor sale, Tara Hategului corespunde, aproape in totalitate, cu aria de cuprindere a celor 11 unitati administrative de baza, centrate in vatra depresiunii, asa cum sunt ele structurate inca de la reorganizarea administrativ-teritoriala din 1968: orasul Hateg, apoi comunele Baru, Densus, Pui, Rachitova, Rau de Mori, Sarmizegetusa, Salasu de Sus, Santamarie Orlea, Totesti si Unirea (General Berthelot). Tara Hategului se desfasoara pe 1.450 kmp si cuprinde un numar de 80 de asezari consacrate oficial, dintre care doar un oras, Hategul. Ruralismul Tarii Hategului (79 de sate la un oras) este deosebit de accentuat si depaseste cu mult media nationala (49 sate la un oras).

Asezata in partea de sud-vest a Transilvaniei, in depresiunea cu acelasi nume, Tara Hategului este una dintre cele mai insemnate si cunoscute vetre de civilizatii si continuitate neintrerupta din intreg spatiul romanesc. Relieful variat, format din campii udate de apele Streiului, Raului Mare si Galbenei si ale numerosilor lor afluenti, din piemonturi si culmi acoperite cu paduri si pasuni bogate, s-a aflat la temelia unei infloritoare economii mixte, agrar pastorale. Pescuitul, vanatul, spalarea aurului din rauri, exploatarea fierului, calcarului, marmurei completeaza indeletnicirile traditionale ale locuitorilor. Prosperitatea economica mai era asigurata si de situarea sa pe drumul principal care lega inca din antichitate si apoi in evul mediu, Transilvania de Banat, cu vamile de la Bretea, Hateg si Poarta de Fier si de asemenea avand o stransa legatura cu partile Olteniei, prin pasul Valcanului.

Tara Hategului se prezinta ca o fortificatie naturala aparata de Muntii Orastiei spre est, Parang si Valcan spre sud, Retezat spre sud si vest si Poiana Ruscai spre nord, formand un spatiu istorico-geografic ideal pentru apararea si conservarea unei comunitati umane. Tara medievala a Hategului, constituita, foarte semnificativ, in insusi nucleul statului dac si al Daciei romane, cuprindea, pe langa depresiunea propriu-zisa, si Valea Jiului, Muntii Poiana Ruscai, pana dincolo de Valea Cernei superioare, Valea Streiului Mijlociu si cateva asezari de dincolo de Poarta de Fier a Transilvaniei.

Istoria acestor locuri este mult mai veche. Vestigiile materiale ale civilizatiei umane dateaza aici de peste 150 de mii de ani, din paleoliticul mijlociu (cca. 100.000-33.000 i.Chr). In acest sens amintesc dovezile prezentei umane descoperite in pesterile de la Ciclovina si Ohaba Ponor, constand din razuitoare, lame bifaciale, strapungatoare realizate din piatra cioplita, cateva falange, unelte de cuartit si piese de os prelucrate. O descoperire remarcabila o constituite o vatra de foc din aceeasi perioada. Inventarul gasit in interiorul si in jurul acesteia demonstreaza ca o parte de hrana era fripta [68, p.29-31]

La limita vestica a Tarii Hategului se afla Portile de Fier ale Transilvaniei (anticul Tapae), locul unde s-a desfasurat batalia decisiva dintre daci si romani in timpul primului razboi daco-roman. A fost una dintre cele mai sangeroase batalii din tot sirul de lupte dintre cele doua armate. Pe Columna lui Traian romanii apar ca fiind ajutati de Jupiter. Totodata, este singura scena unde apar soldati romani raniti, iar Traian insusi isi rupe hainele pentru a fi folosite ca fese. Dupa victorie, romanii patrund in Tara Hategului si prima campanie a razboiului din - se incheie.[68, p.132]

De remarcat ca doar la Tapae si la Cioclovina-Ponorici au fost descoperite fortificatii dacice liniare, de baraj. Prima era lunga de circa 2 km si bara accesul in Tara Hategului de pe Culoarul Bistrei. A doua masura peste 2,5 km si inchidea principala cale de acces din Tara Hategului spre zona Sarmizegetusei Regia.[67, p.108]

Dupa cucerirea Daciei de catre romani, acestia au fondat la limita de vest a Tarii Hategului, pe teritoriul actualei comune Sarmizegetusa, capitala provinciei Dacia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Teritoriul arondat orasului roman acoperea practic aproape toata depresiunea Hategului. Metropola romana a avut ca nucleu castrul Legiunii a IV-a Flavia Felix, stationata aici probabil inca de la sfarsitul primului razboi daco-roman ( ) (Pop, Istoria Transilvaniei, vol I, pag. 138) Ruine ale capitalei Daciei romane in comuna Sarmizegetusa

Dupa retragerea romana in 271, timp de aproape o mie de ani, nu exista izvoare scrise privind istoria Tarii Hategului. Istoricul Radu Popa apreciaza ca "alaturi de celelalte teritorii romanesti si poate chiar mai mult decat ele, datorita antecedentelor si situarii sale geografice centrale, Tara Hategului a parcurs principalele etape de dezvoltare istorica a societatii daco-romane si apoi romanesti".[65, p.14]

Si alti istorici opineaza ca Tara Hategului a fost una din "pepinierele" din care s-a dezvoltat societatea medievala romaneasca. De altfel, la Streisangeorgiu, acum cartier al orasului Calan, in zona de influenta a Tarii Hategului, se gaseste cea mai veche biserica romaneasca, datata in prima jumatate a secolului al XII-lea.[65, p.225]

Reprezentative pentru Tara Hategului sunt cetatile, fortificatiile sau asezarile din Muntii Orastiei, Banita, Poarta de Fier a Transilvaniei sau celebrul Tezaur de la Salasu de Sus. In Tara Hategului au fost puse bazele capitalei Daciei romane de catre insusi imparatul Traian prin guvernatorul consular al Provinciei Decimus Terentius Scaurianus.

Dupa retragerea stapanirii romane in Dacia, viata acestei societati a continuat timp de mai multe secole sub forma aproape exclusiva a obstilor teritoriale libere.

Din cercetarile arheologice intreprinse la Sarmizegetusa reiese ca autohtonii au transformat in locuinte Palatul Augustalilor, iar amfiteatrul, prin blocarea partilor de acces, a fost transformat intr-o adevarata fortareata unde se refugiau in caz de primejdie.

Prima atestare documentara a Tarii Hategului (in original terra Harszoc), dateaza insa doar din 1247, fiind vorba despre celebra Diploma a Cavalerilor Ioaniti, care precizeaza: "Si mai ingaduim ca jumatate din toate veniturile si foloasele ce se vor strange pe seama regelui de la olatii ce locuiesc in tara Lytua, in afara de tara Hategului cu cele ce tin de ea, sa le culeaga sus zisa casa." Se constata astfel ca, la acea vreme, Tara Hategului facea parte din voievodatul lui Litovoi (Tara Lytua) cu nucleul in nordul Olteniei. Este de presupus, data fiind sintagma "cu cele ce tin de ea" ca acest tinut beneficia de un statut privilegiat in cadrul voievodatului lui Litovoi.

Momentul 1247 marcheaza inceputul desprinderii Tarii Hategului de voievodatul lui Litovoi si al integrarii sale in Regatul Ungar. Procesul nu decurge pasnic in totalitate. Astfel, in deceniul al VIII-lea al secolului al XIII-lea, un voievod pe nume Litovoi (identic cu cel de la 1247 sau un urmas al sau), opune rezistenta armata regelui ungar in Tara Hategului.[67, p. 234-235] Voievodul moare iar fratele sau, Barbat, cade prizonier, rascumparandu-se ulterior, cu pretul platii unui tribut catre coroana ungara. Aceste evenimente au ramas in memoria locurilor pana in ziua de astazi, dovada fiind numele localitatii Rau Barbat, din Tara Hategului.

Dupa cucerirea treptata a Transilvaniei de catre regatul feudal maghiar, in baza dreptului feudal al cuceritorului, stapanul pamantului a devenit regele. Catre sfarsitul secolului al XIII-lea regalitatea maghiara construieste cetatea Hategului, asezata pe o inaltime ce domina Tara Hategului si Valea Streiului. Ea era centrul acelei tarisoare, cum numea Georg Reichersdorfer, Tara Hategului, inconjurata de jur imprejur de dealuri inalte si munti foarte inalti, cu o iesire larga spre Tara Romaneasca. In anul 1317, cetatea domina Hategul pe inaltimea de la Orlea, in acest an fiind mentionat Nicolae Szeky, castelan de Hateg. In jurul cetatii de la Hateg s-a format un mic domeniu alcatuit din 10-12 sate.

Cu toate eforturile militare depuse, pana la mijlocul secolului al XIII-lea Tara Hategului nu fusese luata efectiv in stapanire. Istoricul maghiar Josef Kemeny scria ca pana la 1200 maghiarii nu cucerisera inca Transilvania si ca abia dupa aceasta data au inceput sa organizeze comitatele: in aceasta vreme, parti insemnate din Transilvania apartineau inca romanilor. Prima mentiune documentara a Tarii Hategului, a localitatii si apartenentelor sale, in Diploma cavalerilor ioaniti, la 1247, marcheaza inceputul detasarii ei de catre regalitatea maghiara din entitatea politica pe care o constituia impreuna cu tinuturile din nordul Olteniei, conduse de Litovoi. Eforturile puterii centrale de integrare a Hategului in structurile feudale de tip apusean s-a lovit de rezistenta darza a populatiei romanesti si a institutiilor sale stravechi, incat oficialitatea maghiara a fost constransa sa admita construirea aici a celui mai mare district romanesc din cuprinsul Transilvaniei. Impunerea institutiei cuceritorilor maghiari - comitatul - s-a facut abia la 1276, odata cu infrangerea lui Litovoi si a fratelui sau, care refuzau sa plateasca tribut regelui maghiar.

Romanii continuau sa-si mentina propriile lor institutii administrative sub forma de districte care sunt pomenite documentar (al Hategului la 1360).

Dupa anul 1405, Hategul si-a consolidat pozitia de principala cetate a comitatului Hunedoara. In anul 1413 castelanul de Hateg indeplinea si functia de comite de Hunedoara. In prima jumatate a secolului al XV-lea, Hategul este atacat de turci, suferind mari pagube materiale si pierderi umane. Invaziile din anii 1420, 1438 si 1442 vor determina trecerea Hategului in stapanirea lui Iancu de Hunedoara. Inca din anul 1441, Iancu de Hunedoara se ocupa intens de organizarea domeniului sau parintesc cautand sa-i largeasca hotarele si sa intareasca centrul acestuia, cetatea Hunedoara. Evolutia ascendenta a cetatii Hategului a fost intrerupta brutal, in anul 1420, cand o puternica armata otomana infrange, sub cetate, ostile transilvane conduse de voievodul Nicolae Csaki. Iancu de Hunedoara, cunoscator al realitatilor hategane, a deschis procesul de transferare a competentelor juridice si economice asupra satelor, de la Hateg catre cetatea sa de la Hunedoara. Castelani ai cetatii sunt amintiti Ioan si Ladislau-Latcu Cande din Rau de Mori, colaboratori apropiati ai lui Iancu de Hunedoara. Candestii raman la conducerea cetatii Hategului, fara intrerupere, ani de-a randul. La 18 decembrie 1462, Ioan Cande si fratele sau au solicitat si au obtinut dreptul de stapanire "asupra unui turn situat deasupra localitatii Subcetate". Cetatea Hategului este daruita, odata cu intregul domeniu Hunedoarei, la 8 aprilie 1482, de catre regele Matei Corvinul, fiului sau natural Ioan. Intre 1510-1512, cand George de Brandemburg este pus in stapanirea cetatii Hategului, nu se inregistreaza nici o urma de paza sau garnizoana, dovada certa a iesirii din uz a cetatii si a trecerii vicecastelanului local in fruntea targului Hateg.

In anul 1526, tarul Iovan Nenada patrunde cu ostile sale de rasculati prin Poarta de Fier a Transilvaniei, chemand la rascoala impotriva nobilimii si taranimea hategana.

Luptele dintre Ferdinand de Habsburg si Iona Zapolya, abuzurile castelanilor cetatii Hunedoara, care impuneau pe hategani la tot felul de obligatii, au dus la emigrari in masa.

In anul 1524, in raportul castelanului cetatii Hunedoara, inaintat stapanului domeniului Gheorghe de Brandemburg, se mentiona ca in urma greutatilor, iobagii din districtul Hategului vor sa fuga in Tara Romaneasca.

Eruditul Anton Verantius, in jur de 1550, scria ca Transilvania "este locuita de o tripla natiune, secuii, ungurii, sasii; as adauga totusi si pe romani, care, desi ii ajung usor la numar pe ceilalti, totusi nu au nici o libertate, nici o nobilime, nici un drept al lor, afara de un numar mic, locuind in districtul Hateg () si care, pe vremea lui loan de Hunedoara, () au dobandit nobletea, pentru ca intotdeauna au luat parte neobosit la lupta impotriva turcilor".[38]

In anul 1600, orasul Hateg este strabatut de catre Mihai Viteazul, in drum spre Praga. Treptat, orasul se desprinde de tinut si in anul 1669 este investit cu magistratura autonoma. Taranii romani, dupa cucerirea Banatului de catre turci, isi gasesc in numeroase randuri refugiul la Hateg. La 19 mai 1673, administratia otomana cerea principelui sa dea ordin privind cele "30-40 raiale sarace, asezate in Hateg, sa se predea inapoi la Caransebes". Dupa infiintarea regimentelor de granita, Hategul devine sediul unei companii de graniceri.

Inca de la inceputul secolului al XVIII-lea districtul Hategului, cu centrul sau, orasul Hateg, se afirma ca un nucleu al miscarii de emancipare a romanilor din Transilvania. Astfel, a doua diploma a unirii dintre Biserica Ortodoxa din Ardeal si Biserica Catolica, emisa in prevedea ridicarea de scoli pentru romani la Alba Iulia, Fagaras si Hateg. Ulterior, in memoriul Supplex Libbellus, inaintat in de Inochentie Micu imparatesei Maria Tereza, se arata ca, desi romanii locuiesc districte intregi, precum Fagaras, Chioar, Hateg, ei nu au functionari din sanul lor, iar intr-un memoriu inaintat in de mai multi clerici greco-catolici curtii vieneze, se cer dregatori romani in cele trei districte[73, p. 152, 180]

In 1764, o parte a Tarii Hategului a fost militarizata, in cadrul Regimentului I de Granita, cu sediul la Orlat (David Prodan, "op. cit., pag. 234). Doua companii ale acestei structuri militare si-au avut sediul in Tara Hategului, la Hateg (compania II), respectiv la Rau Alb (compania III)[14] Perioada in care Tara Hategului face parte din granita militara coincide cu o dezvoltare fara precedent a orasului Hateg. Astfel, daca in 1785-1786 acesta numara doar 400 de locuitori, in mai putin de 50 de ani populatia creste de zece ori, ajungand in 1829-1831 la 000 de persoane, cifra care facea din Hateg cel mai mare oras al comitatului Hunedoara, mai mare decat capitala comitatului, Deva, dar si decat unele din orasele libere regesti, cum ar fi Alba Iulia sau Sebes.[69, p.60]

Tot din perioada imperiala dateaza o serie de conace dintre care unele au ajuns de dimensiunile unor castele, cum sunt cel de la Nalat-Vad (orasul Hateg), sau Sacel, ultimul apartinand celebrei familii nobiliare Nopcsa. Ambele sunt in acest moment intr-o stare grava de degradare. Conace din aceasta perioada mai exista in comuna G-ral Berthelot sau in Pesteana. Si castelul Kendeffy din Santamaria-Orlea a primit actuala infatisare tot in aceasta perioada, in .

In timpul revolutiei romane de la 1848, orasul cunoaste mari framantari. La 15 august, granicerii din Hateg primesc ordin sa se indrepte spre granita Banatului. In urma celei de a treia adunari de la Blaj, se infiinteaza in Transilvania 15 prefecturi cu tot atatea legiuni.

In vara anului 1849 prin Hateg trecea Nicolae Balcescu, pentru a incerca o apropiere intre revolutionarii romani si maghiari. Era prea tarziu, revolutia maghiara era infranta.

Perioada liberala (1860-1867) a dat posibilitatea unor noi manifestari in lupta pentru emancipare nationala. In mai 1861, poporul romanesc din orasul Hateg declara limba oficiala ca fiind limba romana. Hotararea sa este anulata, fiind in mai multe randuri amenintat magistratul cu executia militara sau cu alte pedepse. In august 1861, orasul apeleaza la cancelaria aulica, unde obtine, dupa aproape un an, castig de cauza, limba romana fiind recunoscuta provizoriu ca singura limba oficiala.

Tara Hategului in foarte multe opere a fost descrisa de marii literari ai timpurilor dintre care citez: "Tara Hategului intruneste in sine tot ce are Ardealul mai bun si mai frumos." (Ion Pop Reteganu); "Dintre toate regiunile locuite astazi de romani la nord de Dunare, Banatul si Oltenia, cu prelungirea lor cea comuna in tara Hategului, sunt singurele care reprezinta o continuitate neintrerupta geografico-istorica a neamului romanesc-un cuib de unde se romanizau treptat tarile spre apus, spre crivat si spre rasarit, ba indirect si cele de peste Dunare, cuibul mereu descarcandu-si prinosul, dar ramanand totdeauna plin." (Bogdan Petriceicu Hasdeu) "Iata giganticul Retezat limpede si aeric. Iata umerii muntilor, iata poalele, iata sesul, iata Valea Hategului." (Aron Densusianu) "Probabil ca nu exista in Romania un perimetru asa de restrans care sa concentreze atat de multe lucruri de vazut si admirat." (Adrian Andrei Rusu); "Cercetarile privind formarea poporului si limbii romane, ca si inceputurile vietii statale romanesti, au in Tara Hategului semnificatii aparte." (Radu Popa); "Bisericile de la Santamaria Orlea, Ostrov, Colt, Strei si mai ales cea de la Densus depasesc ca importanta spirituala manastirile Moldovei, pentru ca atesta vechimea credintei ortodoxe pe meleagurile romanesti." (Dorin Alicu); "Adevarata capodopera a naturii" (Ion Conea); "Una din cele mai frumoase privelisti de poesie ale pamantului romanesc" (Ovid Densusianu).

De asemenea s-au remarcat o multitudine de personalitati in istoria Tarii Hategului dintre care numesc cativa hategani celebri si anume:Petru de Ostrov, primul protopop atestat in istoria romanilor, la ; Ioan (Iancu) de Hunedoara, voievod al Transilvaniei, regent al Ungariei; Filip More de Ciula Mare, primul umanist de origine romana ( - ), episcop catolic de Pecs; Aron Densusianu, academician, istoric literar si filolog; Nicolae Densusianu, academician, istoric si jurist; Ovid Densusianu, academician, filolog si istoric; Franz Nopcsa, paleontolog, unul dintre fondatorii paleobiologiei.

TOPONIMIE

TOPONYMY

Atestat documentar pentru prima oara la 1247 sub forma "Haroszc", numele "tarii" si localitatii au fost consemnate de documentele ulterioare in grafii foarte diverse care se grupeaza totusi in trei variante principale: Hatzok, Hatzak si Hatzeg. Se pune intrebarea daca tara si-a luat numele dupa asezarea care a devenit la un moment dat centrul ei politic si administrativ sau daca asezarea si-a luat numele de la cel al "tarii", aceasta cu atat mai mult cu cat primele atestari documentare din secolul al XIII-lea si din primele doua decenii ale secolului urmator se refera in mod cert la "tara" sau pot fi intelese ca referindu-se la comitatul sau districtul Hateg, deci tot la tara.

Toponimul Hateg s-a bucurat de explicatii si interpretari foarte variate. Cea mai recenta din cate se cunoaste crede ca localitatea si-a luat numele de la cel al unei persoane si ca ulterior numele asezarii s-a extins asupra regiunii al carei centru a devenit. Argumentelor invocate in acest sens li se impotiveste absenta din antroponimia hategana - consemnata de documentele din secolele XIV-XV - a unui nume de persoana care sa poata fi pus la originea celui al localitatii. Pe de alta parte, aceasta ipoteza lasa fara explicatii satisfacatoare prezenta aceluiasi toponim ca forma diminutiva, in numele satului Hatagel. Acesta din urma nu este nemijlocit invecinat Hategului, de care-l despart hotarele altor sate, el fiind vecin cu Totesti, Ciula Mare si Densus. Hatagelul nu este vecin cu Hategul nici pe raul Galbena, intre aceste localitati intercalandu-se alte patru sate, chiar daca raul ce izvoraste din Poarta de Fier a Transilvaniei este numit in documentele din secolul al XIV-lea si "raul Hateg". Pentru a pune de acord derivarea dintr-un antroponim a numelui Hateg cu existenta Hatagelului, ar trebui poate sa vedem in aceasta din urma asezare o vatra noua pe care si-a intemeiat-o catre sfarsitul secolului al XII-lea colectivitatea romaneasca ce a vietuit pana atunci pe locul Hategului.

Majoritatea opiniilor exprimate considera ca numele Hateg s-a extins de la asezare la regiune. Cel mai staruitor a revenit in literatura incercarea de a explica numele prin limba maghiara, dintr-un hat -szeg cu sens de "colt sau varf aflat in spate, pe umar (de deal)" (Istvan Kneizsa, Budapesta, 1943). Desi s-a atras atentia ca szeg din limba maghiara ar fi trebuit adoptat de romani ca si -sig sau -sag, si nu ca -teg sau -tag (Ioan Patrut, Bucuresti, 1980), explicatia este totusi atragatoare datorita faptului ca cetatea regala de la Hateg se afla oarecum "in spatele" localitatii, pe un umar de deal. Pentru ca explicatia sa fie pe deplin plauzibila ar trebui dovedit ca cetatea se afla acolo inca inainte de 1247, de cand avem atestata "terra Harszoc", forma evident corupta de cancelarie a numelui Hatzok - Hatzak.

In urma sapaturilor arheologice care s-au intreprins asupra cetatii Hateg se constata ca ridicarea ei a fost facuta la sfarsitul secolului al XIII-lea si nu au surprins urmele unei fortificatii anterioare din lemn.

Mai multe dificultati intampina explicarea numelui "tarii", considerat a fi desemnat initial regiunea si a fi fost preluat abia mai tarziu de centrul ei politic si administrativ-militar, prin raportarea la un hat-szek care sa aiba intelesul de "sase scaune" (de judecata). Chiar daca informatiile documentare releva existenta in secolele XIII-XIV a mai multor structuri teritoriale care compuneau Tara Hategului si care au putut avea si rolul unor scaune de judecata, ele nu sunt in numar de sase si nu aveau nici dovezi ca la un moment dat ar fi existat sase asemenea structuri, numarul lor fiind determinat de densitatea retelei de asezari satesti si de subdiviziunile teritorial-geografice ale fiecarei "tari" romanesti.

Toate acestea fac ca asupra regiunii si intelesului toponimului Hateg sa staruie in continuare semne de intrebare.

Nicolae Dragan considera toponimul Hateg ca provenit de la un nume de persoana, "un derivat cu sufix slav -ak, -ok, -ek". Romanescul Hateg s-a dezvoltat - dupa parerea lui N. Dragan - din forma veche, Hakzak, Hachok, Haczek prin sonorizarea consoanei finale. I. Patrut arata ca explicatia lui N. Dragan nu este fortata, deoarece nu este necesara sonorizarea lui -k, o data ce exista toponime romanesti terminate in -c, forma cu -g fiind cea mai veche, dupa cum afirma si I. Kneizsa.

Bogdan Petriceicu Hasdeu pune numele de Hateg in legatura cu apelativul hateg "padure marunta, tanara, tufis, hatis, hatas". Dragan I. se impotriveste acestei pareri afirmand ca radicalul apelativului hateg "nu este lamurit, caci nu se poate dovedi legatura dintre el si hati, inhati, inhata si ca respectivul apelativ nu este decat o forma secundara a lui hatau, hatau pentru trecerea lui -u- in -g- trimitand la maghiarul - hadaro - romanescul - hardau, hadarag si la bulgarul - plesiv -, romanescul - plesuv, plesug". O legatura exista, desigur, intre hatau si hateg prin inrudirea pe cale indoeuropeana, avand un radical comun. Hatau, insa, are sensul de "locul unde se slobod lemnele din padure la vale, urma sapata de alunecarea lemnelor", iar hateg cel de "padure marunta, tanara, tufis, lastar des". [30]

CADRUL NATURAL AL TARII HATEGULUI

NATURE OF COUNTRY HATEG

Cadrul geografic bine individualizat al regiunii a generat in timp datini folclorice si mestesuguri traditionale, un port popular inconfundabil, traditii si obiceiuri populare foarte bine conservate. Toate acestea fac din Tara Hategului o regiune etnografica  distincta si bine personalizata  a Romaniei.

Panorama cea mai frumoasa si mareata, de la distanta, ne-o prezinta din Tara Hategului. De aici Retezatul apare deschis si vizibil de la mare departare, caci in aceasta parte el se ridica din ses, ca un paravan urias, fara nici o trecere mai insemnata de la ses la inaltimi muntoase. Aceste imprejurari fac ca masivul, privit din aceasta parte, sa ne dea impresia colosala de munte cu piscuri ce se inalta in negura vazduhului. Cel mai frumos dintre aceste piscuri este cel al Retezatului, care prin forma lui ciuntita ne face sa-l deosebim usor dintre celelalte.

Masivul Retezat este cel mai bine conservat masiv glaciar din Carpati, are cele mai rascolite si haotice aspecte, este renumit pentru maretia circurilor sale glaciare, are cele mai splendide si mari lacuri alpine si cascade, prezinta deosebit de interesante si intinse pasuni alpine si are cea mai bogata flora si fauna din muntii tarii noastre.

El cuprinde in total peste 30 de varfuri si culmi bine distincte. Varful Retezat (2.848 m) cu toate ca nu este cel mai inalt varf al masivului caci este intrecut de Varful Peleaga (2.511 m), Varful Mare (2.456 m) si Varful Papusa (2.502 m), totusi, prin faptul ca este cel mai cunoscut si pitoresc, a facut ca el sa le intreaca in insemnatate pe celelalte.

Urmele ghetarilor, amfiteatrele glaciare insirate in prodigioase trepte suspendate, cuvetele de ghetari si caldarile spatioase in care dorm linistite splendidele lacuri, aproape toate populate cu numerosi pastravi incanta privirile turistilor la tot pasul.

Lacurile, taurile sau iezerele alpine, peste 40 la numar, la altitudini mari (1.994 - 2.700 m), Lacul Bucura, cu o suprafata de 18 ha (cel mai intins lac din Carpati), Zanoaga, Galesu, Papusa, Gemenele etc., Cascadele Galesu, Borascu Mare, Lolaia si altele, constituie cel mai specific caracter al masivului si ii dau un deosebit farmec, starnind curiozitate si formand tinta nenumaratelor excursii.

Prezenta calcarelor in partea sudica a favorizat dezvoltarea reliefului carstic, cu pesteri de o rara frumusete cum sunt: Pestera cu Corali si Pestera Zeicului, declarate monumente ale naturii, Pestera cu Gheata, Pestera Iorgovanului, Pestera Dondoconi etc.

Daca aceasta podoaba atrage vara miile de vizitatori, prin verdeata si umbra copacilor, prin bogatia florei si murmurul apelor, toamna prin peisajele imenselor tablouri policrome, nu mai putina incantare si farmec ofera iubitorului de frumos si drumetie iarna, invesmantata in haina zapezii care acopera intregul munte. Itinerariile de vara, cu pas calculat si incet, sunt inlocuite acum cu partia rapida a schiorului, care incepand din decembrie si pana in mai sau chiar iunie, se poate bucura de zapada stralucitoare in grosime de mai multi metri.

Datorita interesului stiintific, biologic si pitoresc pe care il prezinta in special zona de centru a masivului, o mare suprafata a fost declarata Parc National, fiind ocrotita prin lege.

Parcul National Retezat este situat in partea central vestica a Muntilor Retezat, fiind centrat pe circul glaciar Bucura.

Cuprinde 30 de varfuri care depasesc 2.200 m, circuri glaciare care adapostesc cateva zeci de lacuri glaciare (Bucura, Zanoaga, Taul Negru, Galesul, Gemenele etc.), plante ocrotite prin lege (tisa, floarea de colt, zambrul, papucul doamnei etc.), o serie de animale rare (rasul, capra neagra, zaganul si acvila de munte) precum si peisaje de o rara frumusete.

In cadrul sau se deosebesc:

Rezervatia stiintifica Gemenele - cu un regim mai putin riguros, fiind destinata practicarii turismului;

Zona tampon - cu o suprafata de 42.272 ha avand rol de protectie;

Zona stiintifica in partea de vest - cu o suprafata de 184 ha - integral ocrotita in care accesul este permis numai cercetatorilor.

Protectia si conservarea naturii precum si mentinerea echilibrului ecologic al acesteia, reprezinta o componenta fundamentala pentru dezvoltarea durabila.

Ariile naturale protejate, prin frumusetea peisajului si prin insemnatatea lor stiintifica constituie si un potential valoros pentru practicarea turismului.

In acest sens, pe teritoriul studiat s-au identificat mai multe arii naturale valoroase, care necesita un regim special de ocrotire si anume:

un parc national

un parc natural

sapte rezervatii naturale si monumente ale naturii.

Parcul National Retezat are o suprafata totala de 38.047 ha si este cuprins partial in zona studiata. Este o rezervatie naturala complexa, in care unele suprafete au regim de rezervatie a biosferei.

Zona lacul Gemenele -Taul Negru- valea Dobrun, cu o suprafata de circa 2000 ha, este destinata conservarii ecosistemelor naturale in starea lor autentica, precum si ca areal de cercetare stiintifica. Flora si fauna cuprind un numar mare de specii, dintre care unele sunt endemisme.

Parcul Natural Gradistea Muncelului-Cioclovina are o suprafata totala de 10.000 ha, fiind cuprins partial in zona studiata. In cadrul procesului de dezvoltare durabila, pe teritoriul sau exista premisele pentru a asocia protectia naturii, a monumentelor istorice si elementelor etnografice autohtone, cu dezvoltarea socio-economica si mentinerea activitatilor economice traditionale.

Rezervatiile naturale ocupa o suprafata totala de 79,3 ha si au urmatoarele caracteristici:

Mlastina de la Pesteana, rezervatie botanica, areal protejat de categoria a IV-a, in

suprafata de 2 ha, amplasata pe teritoriul Pesteana, com.Densus.Este una dintre cele mai sudice mlastini oligotrofe din tara noastra in flora careia se remarca populatiile de Drosera rotundifolia (roua cerului), un adevarat relict glaciar.

Calcarele de Fata Fetei, rezervatie botanica, areal protejat de categoria a IV-a, in

suprafata de 3 ha: stancaria alcatuita din calcare jurasice este situata la extremitatea culmii

laterale care uneste Vf. Custurii (2093 m) cu Vf.Tomeasa (1758) din Masivul Bloju-Petreanu, in amonte de satul Clopotiva, com.Riu de Mori. Rezervatia adaposteste specii de plante de interes stiintific exceptional.

Varful Poienii, de la Ohaba de sub Piatra, areal protejat de categoria a IV-a, de tip botanic, in suprafata de 0,8 ha, amplasat pe teritoriul satului Ohaba de sub Piatra, com Salasu de Sus. Stancariile dealului Poienii adapostesc o vegetatie xerica, cu elemente floristice remarcabile.

Padurea Slivut, rezervatie botanica, areal protejat de categoria a IV-a, in suprafata de 40 ha, situata pe teritoriul orasului Hateg.

Fanetele cu narcise de la Nucsoara, rezervatie botanica de categoria a IV-a, in suprafata de 20 ha, pe raza satului Nucsoara, com.Salasu de Sus are un aspect peisagistic deosebit datorat populatiilor de narcise (Narcissus stelaris).

Punctul fosilifer Ohaba Ponor, rezervatie paleontologica, areal protejat de categoria a IV-a, situata pe teritoriul comunei Pui, satul Ohaba Ponor. Calcare de varsta Jurasic superior ce cuprind o bogata fauna de moluste, in principal gasteropode. Este inclus in Parcul Natural Gradistea Muncelului-Cioclovina.

Pestera de la Tecuri, rezervatie speologica, areal protejat de categoria a IV-a, situata in Valea Petrosului, satul Petros, comuna Baru. Cu o lungime totala de 485 m si o denivelare de 49 m, pestera se distinge prin frumusetea formatiunilor stalagmitice, coraliforme si monocristalelor (aici se afla una dintre cele mai spectaculoase stalagmite din pesterile tarii noastre, inalta de 7 m, alba cu reflexe de culoare roz).

Rezervatia Stiintifica Gemenele -Este situata in zona centrala a Parcului National Retezat, cuprinzand o suprafata de 1630 ha si corespunde categoriei I IUCN (rezervatii stiintifice). Rezervatia Stiintifica Gemenele a fost infiintata in anul 1955 o data cu incheierea conventiei dintre Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii si Ministerul Agriculturii. In Rezervatia Stiintifica Gemenele se asigura un regim strict de protectie prin care habitatele sunt pastrate in starea lor naturala, fiind permise doar activitatile stiintifice, cu acordul forului stiintific competent (Academia Romana).

Alaturi de aceste arii naturale protejate listate prin Legea nr. 5/2000 sunt de mentionat si urmatoarele zone naturale:

Depozitele continentale de dinosaurieni de la Sanpetru, rezervatie paleontologica, areal protejat de categoria a IV-a, in suprafata de 5 ha, situata pe teritoriului satuluiSanpetru, comuna Santamarie, ambii versanti ai Vaii Sibiselului (in punctele: Rapa, Mocioconilor, La Huma, Maluri, Scoaba, Mereuta etc.) De-a lungul anilor au fost descoperite fragmente scheletice apartinand dinozaurilor: Orthomerus transsylvanicus, Titanosaurus dacus, Rhabdodon priscum, Struthiosaurus transsylvanicus, la care se adauga numeroasele resturi de chelonieni si crocodilieni.

Depozitele continentale (Cretacic superior) cu oua de dinosaurieni Tustea rezervatie paleontologica, areal protejat de categoria a IV-a (in suprafata de 0.6 ha), situata pe teritoriul localitatii Tustea, comuna General Berthelot, adapostind oua de dinosaurieni, oase de embrioni, oase de dinosaurieni adulti.

Declararea prin lege a acestor bunuri de patrimoniu, ca arii naturale protejate, constituie un prim pas in crearea unei retele de arii naturale protejate.

Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si a faunei salbatice este ocrotit prin Legea nr. 236/2000, care constituie garantarea conservarii si utilizarii durabile a patrimoniului natural.

RELIEF

RELIEF

Aspectul general este de amfiteatru, cu dispunerea reliefului in trei trepte concentrice: o treapta joasa, centrala - campia piemontana de terase -, cu altitudini absolute de 300-500 m; o treapta mijlocie - dealurile piemontane, cu altitudine absoluta de 500-600 m; o treapta inalta - munceii - la 650-850 m, dezvoltata pe formatiuni neozoice, care face trecerea catre munte. Aceste trepte sunt uniform repartizate si alcatuiesc cateva subdiviziuni cu caractere si functionalitate bine definite.

Treapta munceilor ce inconjoara aproape continuu depresiunea in partile sale de vest, sud si est este caracterizata de un grad ridicat de fragmentare a reliefului.

La contactul cu muntii Poiana Ruscai, unitatea munceilor din vestul depresiunii, situati intre Paraul Zeicani si Valea Rachitovei, are un relief format dintr-o succesiune de culmi, pe alocuri inguste, curmate de inseuari largi, dominate de martori de eroziune, ce surmonteaza suprafete de netezire etajate, dar nu prea extinse, toate constituite din roci rezistente la eroziune, despartite de vai adanci, cu versanti moderat si puternic inclinati, cu funduri plate, dar inguste.

Dezvoltarea habitatului rural este afectata de rolul limitativ al reliefului. In conditiile ponderii reduse a suprafetelor cu inclinare slaba, pretabile amplasarii constructiilor si utilizarii agricole, satele sunt putine si mici. Localizarea lor s-a putut face numai pe fundul vailor. Aici, satele au fost favorizate de relativa stabilitate a terenurilor, de existenta surselor de alimentare cu apa si a facilitatilor de comunicatie (localitatile Stei, Criva, Poieni si partea vestica a Densusului).

Caractere mai restrictive prezinta munceii din sudul depresiunii, delimitati de Valea Zeicani la vest si de Valea Rachitii la est, unitate ce intermediaza trecerea de la fundul depresiunii, in nord, la Muntii Retezat, in sud. Acesti muncei se desfasoara ca o bordura de forme erozive, a caror alaturare nu este intrerupta decat de prelungirea campiei piemontane, sub forma de golfuri, de-a lungul principalelor rauri.

Cea de-a treia unitate, cea a munceilor din estul depresiunii, are caractere morfologice deosebite fata de unitatile anterioare, dar cu similitudini intre cele doua compartimente majore ale sale: inaltimile din dreapta Streiului, dintre Petros si Baiesti, respectiv cele din coltul rasaritean extrem al depresiunii, intre Vaile Strei - Muncel la vest si saua Bunitei la est. Relieful acestei unitati de muncei reprezinta o asociere de culmi prelungi, cu profil longitudinal in trepte, ce corespund unor suprafete de netezire inguste, slab inclinate, dominate pe alocuri de inaltimi masive, despartiti de vai adanci, cu fundul ingust si versanti moderat si puternic inclinati, rezultate in urma eroziunii regresive. Vaile principale au fundul mai lat si versantii in trepte, moderat inclinati. (C. Grumazescu, 1975, pag. 136)

Treapta de relief a dealurilor piemontane detine suprafete aproape la fel de mari, in cuprinsul Depresiunii Hategului, ca cea a munceilor. Prelungirile unor subunitati de dealuri piemontane determina compartimentarea arealului depresionar in trei incinte care se succed de la vest spre est: campia piemontana joasa, drenata de Raul Mare si Galbena, apoi cea centrala pe Valea Salasurilor si cea dezvoltata de o parte si de alta a Raului Barbat, ultimele formand cele doua compartimente ale campiei piemontane inalte. Intre aceste trei sectoare de campie piemontana se interpun doua unitati de dealuri piemontane, prelungite spre nord: una pe dreapta Raului Mare, intre Suseni si Ciopeia, alta mai la est, pe dreapta Raului Alb, intre Vaidei si Baiesti. Celelalte sectoare de dealuri piemontane mobilizeaza partile marginale ale depresiunii, intermediind contactul intre fundul acesteia si munceii periferici.

Dealurile piemontane din arealul Depresiunii Hategului apar ca suportand o presiune moderata, atat sub raportul habitatului, cat si din punct de vedere demografic. Astfel, desi acestea ocupa 23% din suprafata depresiunii, in cuprinsul lor sunt localizate doar 14 sate, reprezentand 18,5% din total, sate ce grupau, la recensamantul din anul 1992, cca. 13,6% din populatia rurala a depresiunii.

Treapta de relief a campiei piemontane inalte cuprinde doua subunitati cu extindere diferita. Sectorul mai mare se dezvolta pe stanga Streiului, intre pintenul piemontan de pe dreapta Raului Mare si inaltimile de pe dreapta Vaii Muncelului si ocupa aproape jumatate din compartimentul coborat al depresiunii. Sectorul mai restrans este situat in sud-vestul depresiunii, intre localitatile Zeicani si Clopotiva.

In ambele sectoare campia piemontana inalta este alcatuita dintr-o serie de campuri, larg dezvoltate in compartimentele estice (Pui si Zavoi - Salas) si inclinate usor (1-3^o) spre nord, nord-est sau nord-vest. Apar si sectoare cu pante mai accentuate, ce pot ajunge pana la 12^o.

Relieful campiei piemontane nu are rol limitativ in dezvoltarea habitatului rural, datorita predominarii suprafetelor slab inclinate. Populatia si-a asezat satele pe fundul vailor, acolo unde culoarele prezinta largiri cu caracter de adapost si ofera resurse de apa abundente. Singura exceptie o reprezinta satul Nucsoara, cu gospodariile rasfirate pe suprafata campului dintre Valea Sibiselului si cea a Salasurilor, aproape de contactul acesteia cu muntele din sud.

Campia piemontana inalta suporta presiuni antropice mult mai ridicate decat treptele de relief anterioare. In cuprinsul celor doua sectoare ale sale sunt localizate 27 de sate, reprezentand 35,5% din total si concentrand 40,8% din populatia rurala a depresiunii, in timp ce ponderea lor in suprafata arealului depresionar, pe ansamblul sau, nu depaseste 24%.

Treapta de relief a campiei piemontane joase, ocupand jumatatea vestica a compartimentului coborat al depresiunii, este separata de campia piemontana inalta prin pintenul ce coboara spre nord-est, de la Rau de Mori pana la Ciopeia, iar spre vest si nord este limitata de Vaile Breazovei si respectiv Galbenei.

Campia piemontana joasa este alcatuita dintr-o serie de campuri netede, largi si joase, usor inclinate spre nord (sub 3^o), separate de vai insotite de lunci cu latimi de la 100 la 1.000 m, in functie de dimensiunile cursurilor de ape. Latimile maxime se inregistreaza pe cursul inferior al Galbenei, in proximitatea Hategului.

Campia piemontana joasa suporta o accentuata presiune antropica, ilustrata de raportul dintre suprafata acesteia si componenta demografica. Suprafata sa insumeaza 26% din cea a Depresiunii Hategului si concentreaza 54,9% din populatia totala grupata in 28 de asezari, dintre care 27 sate.

Dintre toate unitatile de relief ale Depresiunii Hategului, singurele in care relieful nu are un rol limitativ pentru localizarea si extinderea habitatului sunt campiile piemontane. Prin particularitatile lor morfologice, acestea ofera conditii favorabile nu doar pentru habitat, ci si pentru alte utilizari, cum ar fi cele agricole. Aici se concentreaza cea mai mare parte a populatiei depresiunii (84,8% in 1992), grupata in 54 dintre cele 74 de sate si intr-un oras, Hategul, acestuia singur revenindu-i peste un sfert din potentialul demografic al depresiunii.

CLIMA

CLIMATE

Starea atmosferei si elementele caracteristice ale climei constituie factori cu o influenta profunda si foarte nuantata asupra complexului antropic, reflectati inclusiv in particularitatile habitatului, dar cu deosebire in structura si dinamica activitatilor social-economice. Daca relieful face parte dintre factorii determinanti ai mediului natural, clima este caracterizata printr-un dinamism mult mai pronuntat.

Luand in considerare asezarea Tarii Hategului in cadrul Carpatilor Romanesti, pozitia in care se afla fata de marile centre barice ale spatiului euro-siberian si mai ales raporturile ce le dezvolta cu diversele componente generale ale circulatiei generale a atmosferei, cu ceilalti factori locali ce actioneaza asupra mersului fenomenelor climatice, constatam ca pe fondul climatului temperat-continental moderat, specific intregii Romanii, spatiul hategan inregistreaza o serie de particularitati care au urmari in viata asezarilor si in activitatile economico-sociale. [73]

Clima Tarii Hategului, de tip carpatic, se distinge printr-o diferentiere pronuntata a tuturor elementelor sale caracteristice:

descresterea exponentiala a presiunii barometrice, insotita de o scadere partiala a cantitatii de oxigen, pe masura ce creste altitudinea;

intensificarea radiatiei solare directe datorita cresterii transpiratiei atmosferice, dar si a fenomenului invers, descresterea radiatiei totale ca urmare a nebulozitatii tot mai accentuate;

o scadere progresiva a temperaturii aerului. Ciclul termic anual poate fi asemanat cu o "respiratie termica", supus succesiv unei dilatari in sezonul cald si unei contractii in cel rece, fenomen care regleaza in buna masura si unele activitati ale omului (cultura plantelor, pastoritul, exploatarea forestiera, turismul etc.).

Pe fondul acestor legitati intervin nuantele locale, care dau personalitatea unui spatiu geografic, nuante impuse de interactionarea factorilor locali caracterizati prin unicitate, cu cei generali. Din acest punct de vedere, Depresiunea Hategului, avand un areal relativ restrans, imprumuta multe din caracteristicile sale climatice de la regiunile muntoase inconjuratoare. Astfel, ea se incadreaza in acelasi tip climatic cu regiunea muntoasa, anume cel continental-moderat.

Ca urmare a faptului ca depresiunea si zona muntoasa inconjuratoare sunt slab dotate cu statii meteorologice, datele au fost culese din singura statie meteorologica din zona, Paclisa, localizata in cuprinsul campiei piemontane joase a depresiunii (la 8 km sud-vest de orasul Hateg).

Datorita asezarii matematice in proximitatea intersectiei paralelei de 45^o 35' latitudine N cu meridianul de 22^o 55' longitudine E si ca urmare a desfasurarii in altitudine a reliefului, Depresiunea Hategului inregistreaza o temperatura medie anuala cuprinsa intre 8-9^oC in campia piemontana si intre 6-8^oC in zona dealurilor si munceilor din jur, valori mult mai ridicate decat cele inregistrate pe culmile inalte ale masivelor muntoase: -2^oC in Muntii Retezat, respectiv 0^oC in Muntii Sureanu.

Conform datelor inregistrate la statia meteorologica Paclisa, situata in partea centrala a campiei piemontane joase, la 381 m altitudine absoluta, temperatura medie multianuala (calculata pentru perioada 1950-1990) este de 8,5^oC. In raport cu aceasta si calculele pe acelasi interval, valorile medii ale lunilor de iarna oscileaza intre +0,6^oC in februarie si -2,6^oC in ianuarie, luna cea mai rece a anului, pentru ca in decembrie, media sa fie de -0,4^oC.

Primavara, o data cu intensificarea radiatiei solare, temperatura inregistreaza cresteri sensibile, ajungand la +4,7^oC, media lunii martie, apoi la 9,1^oC, media lunii aprilie, pentru ca in mai sa depaseasca 13^oC intr-un ritm mediu de 1,1^oC pe saptamana. Vara se inregistreaza 16,6^oC in iulie si 16,8^oC in august.

Lunile de toamna inregistreaza medii ponderate tot mai scazute: +13,7^oC in septembrie, 8,8^oC in octombrie si +4,1^oC in noiembrie.

Din aceste date se poate constata ca, in Depresiunea Hategului, primaverile sunt timpurii, dovada media termica a lunii martie (+4,7^oC), dar pot interveni o serie de manifestari de vreme nefavorabila ce pot compromite culturile agricole si intarzia dezvoltarea vegetatiei naturale, frecvente la sfarsitul lunii aprilie si chiar inceputul lunii mai. Toamnele, dimpotriva, sunt mai scurte, dovada media termica de +8,8^oC, mai redusa cu aproape trei zecimi de grad decat cea a primaverii si cea a ultimei luni de toamna, mai scazuta cu 0,6^oC decat cea a primei luni de primavara.

Primul inghet de toamna apare la 15 noiembrie, iar ultimul inghet de primavara, la 1 martie. Ca atare, numarul zilelor fara inghet se inscrie in intervalul 220-250 anual. De asemenea o importanta deosebita o prezinta cunoasterea intervalelor in care se inregistreaza valori de temperatura "fiziologic active" pentru vegetatie. Lungimea acestor intervale difera in functie de altitudine, scazand o data cu cresterea inaltimii. Pentru campia piemontana, prima zi cu temperaturi medii de peste 5^oC apare, in medie, la 21 martie, iar ultima pe 25 octombrie, rezultand un interval favorabil vegetatiei, de 218 zile, similar cu cel din zona subcarpatica, la altitudini de 400-500 m. Numarul zilelor cu temperaturi mai mari de 10^oC este ridicat si anume de 155 de zile cuprinse in intervalul 28 aprilie - 1 octombrie.

Numarul zilelor cu temperaturi de peste 25^oC nu depaseste nivelul de 20, in timp ce temperaturi medii zilnice mai mici de 0^oC se inregistreaza in 70 de zile anual.

Frecvente sunt in anotimpul rece, inversiunile de temperatura care determina aparitia ingheturilor timpurii - toamna, sau tarzii - primavara si amplitudini termice accentuate, fenomene ce se rasfrang negativ in agricultura. Daca amplitudinea termica medie are valori cuprinse intre 16^o si 17^oC pe varfurile inalte ale muntilor din jur, in depresiune ea creste la 20-21^oC. Amplitudinea maxima absoluta inregistrata la Paclisa, 66,9^oC, este superioara celei determinate la Baleia, 52,7^oC, pe versantul nordic al Retezatului, la 1.450 m altitudine. Astfel de amplitudini termice, subliniind caracterul continental al climei din depresiune si rolul moderator al muntelui, apar sporadic si sunt cauzate de conditiile fizico-geografice locale, care nu permit ventilatia permanenta a aerului localizat pe fundul depresiunii. Ca atare, in timpul verii, maxima absoluta a fost atinsa la Paclisa, pe 30 iulie 1956, cand mercurul termometrelor a urcat pana la 36,8^oC. Cea mai scazuta temperatura inregistrata in depresiune a fost de -30,1^oC, in ianuarie 1963, la Paclisa.

De asemenea si nebulozitatea este un factor important care influenteaza durata de stralucire a soarelui si numarul zilelor cu cer senin care sunt esentiale pentru deplasarile turistice.

Numarul mediu al zilelor cu cer innorat este sub 120 in zona depresionara, intre 120-150 in zona muntoasa mijlocie si intre 150-170 in zona muntoasa inalta. Cele mai multe zile cu cer innorat se inregistreaza in ianuarie si iulie.

Numarul zilelor cu cer senin este de peste 80 pe an in zona depresionara si mai putine in zona momtana inalta unde scad la sub 40 pe an.

Durata de stralucire a soarelui este de circa 2000 ore/an in zona depresionara, reudcandu-se la 1800 ore/an in zona montana mijlocie si la sub 1600 ore/an in zona montana inalta.

In Tara Hategului, ca peste tot in cuprinsul Carpatilor Romanesti, cantitatea medie anuala de precipitatii cazute este strict dependenta de altitudine, o data cu care creste, dar suporta si unele nuantari locale, in functie de pozitia fata de circulatia maselor de aer, de distanta fata de arealul montan cel mai masiv. Ca atare, precipitatiile atmosferice din Tara Hategului se caracterizeaza prin importante variatii in timp si spatiu, prin intensitate, frecventa si durata diferite. Dintre factorii locali, un rol deosebit asupra variatiei cantitatii, frecventei si intensitatii precipitatiilor il au expunerea reliefului fata de advectia maselor de aer umed din vest si masivitatea diferita a muntilor care delimiteaza depresiunea. Datorita dispunerii in trepte a reliefului, cantitatea medie anuala de precipitatii are o distributie neuniforma.

Astfel, in partea cea mai coborata a depresiunii, in campia piemontana joasa, volumul precipitatiilor este sub 600 l/mp, mai scazut in sectorul nordic, la Hateg (325 m altitudine), cu o medie multianuala de abia 535 mm, asemanatoare campiilor, si usor mai ridicata in partea centrala, la Paclisa (381 m altitudine), cu 583 mm media anuala (calculata in perioada 1975-1990).

Sectoarele sud-estic si vestic ale depresiunii, datorita altitudinii ceva mai mari, beneficiaza de precipitatii superioare cantitativ: 720 mm la Sarmizegetusa (altitudine 500 m), dar la 749 mm la Baru Mare (altitudine 470 m), unde precipitatiile sunt mai bogate, datorita inaltimilor mari care inconjoara localitatea. Pe masura ce creste altitudinea, precipitatiile sporesc si ele, astfel incat, in interiorul muntelui se inregistreaza 710 mm pe an la postul pluviometric Gura Zlata (750 m altitudine) si 847 mm la Gura Apei (altitudine 980 m) unde, in unii ani este depasit nivelul de 900 mm (957,5 mm in 1989). Cantitatea de precipitatii difera si datorita pozitiei pe orizontala pe care o au posturile pluviometrice in cadrul depresiunii.

Repartitia in timp a precipitatiilor este inegala. Luna cea mai pluviala este iunie, la toate posturile pluviometrice analizate, cu doua exceptii: Sarmizegetusa, in care media lunara cea mai mare apare in iulie (110 mm) si Gura Apei, unde luna cea mai pluviala este mai (116 mm). Astfel, pentru intervalul 1975-1990, valorile inregistreaza in iunie, medii de 95,2 mm la Hateg.

Media precipitatiilor lunare este mai redusa in sezonul rece, cand predomina circulatia anticiclonala continentala, in care masele de aer au continut mai redus in vapori de apa si cand convectia termica este foarte slaba, semnalandu-se uneori perioade de seceta. In lunile de iarna, o data cu scaderea temperaturii aerului si solului si cu frecventa, din ce in ce mai mare a invaziilor de aer rece, cea mai mare parte a precipitatiilor cade sub forma de zapada.

Nici din punct de vedere al umiditatii iernile nu sunt foarte severe in Depresiunea Hategului. Daca in zona muntoasa inconjuratoare zapada cade, in medie, 75-80 zile pe an, in arealul depresionar numarul zilelor cu ninsoare scade la 25-30. Pe culmile montane inalte, stratul de zapada dureaza, in medie, 150-160 zile pe an, in timp ce in depresiune nu persista decat 55-60 de zile, aceasta nu numai datorita diferentelor termice, ci si ca urmare a grosimii inegale a stratului de zapada acumulat: 80-100 cm in munti, respectiv 50-60 cm in depresiune.[89, p. 519]

In depresiune, ca si pe culmile muntilor, frecventa cea mai mare o au vanturile din sectoarele vestic si sud-vestic. Vantul de vest, dominant in toate anotimpurile (cu frecvente cuprinse intre 14% primavara si 10% iarna), poarta local numele "Bistra", de la culoarul prin care se canalizeaza dinspre Banat. Este un vant umed vara, relativ secetos si rece in timpul iernii si inregistreaza frecventa maxima in aprilie. Componenta sud-vestica, a doua ca frecventa medie anuala (7,5%) si cea estica (6,5%), a treia ca importanta, marcheaza rolul configuratiei regionale a reliefului in dirijarea circulatiei aerului.

Ponderea mare a calmului atmosferic, 58% media anuala, reflecta rolul de paravan protector pe care il indeplinesc muntii din jurul depresiunii, in toate anotimpurile, dar mai ales iarna, cand frecventa calmului atinge 65%, favorizand instalarea inversiunilor termice, cu efecte negative. Vitezele medii ale vanturilor au valori moderate, cele mai scazute inregistrandu-se vara si la inceputul toamnei, cand se mentin la sub 3 m/s.

3.3 FAUNA SI VEGETATIE

FAUNA AND VEGETATION

Relieful judetului Hunedoara, fiind predominant muntos, favorizeaza o larga dezvoltare a vegetatiei naturale, terenurile arabile reprezentand doar 13% din suprafata.

Zonele forestiere ocupa 44,23% din teritoriu, judetul ocupand locul III pe tara, cu 312.382 ha, cele mai intinse suprafete gasindu-se in zonele de munte si deal.

Din punct de vedere al speciilor, fagetele ocupa 49,49%, rasinoasele 21%, stejaretele 13%, esentele tari (salcam, mesteacan, carpen etc.) 14,9%, esentele moi (tei, plop, arin etc.) 0,9%.

Vegetatia naturala este dispusa sub forma unor etaje altitudinale, fiecare etaj avand implicatii in dezvoltarea unui anumit tip de turism.

Etajul padurilor de foioase cuprinde mai multe subetaje:

subetajul padurilor de stejar (sub 500 m altitudine) cu gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Q. robur), stejar pufos (Q. pubescens), cer (Q. cerris) si garnita (Q. fraineto) care ocupa areale reduse in depresiunea Hategului;

subetajul padurilor amestecate de gorun si fag (Fagus silvatica) se dezvolta intre 600 - 800 m altitudine. Fagul se instaleaza pe pantele nordice si estice mai umbrite, iar gorunul pe cele vestice si sudice. Tot aici mai cresc paltinul (Acer pseudoplatanus), jugastrul (Acer campestre), carpenul, teiul etc.;

subetajul fagului (Fagus silvatica) are o dezvoltare larga intre 600 - 850 m altitudine, fiind caracterizat prin predominarea padurilor de fag sau de amestec: ultm (Ulmus), carpen, jugastru etc.

Trecerea la etajul coniferelor se face prin paduri amestecate de fag si rasinoase. Aceste paduri se dezvolta pe suprafete mai mici incepand de la 700 m pana la 1.000 - 1.300 m altitudine.

Etajul padurilor de conifere se dezvolta intre 1.000-1.800 m. Sunt paduri masive alcatuite din molid (Picea excelsa), brad (Abies alba), pin (Pinus silvestrix), larice (Larix decidua). Alaturi de conifere apar si unele foioase cum sunt: mesteacanul (Betula pendula), paltinul si scorusul (Sorbus aucupari). In Muntii Retezat apare zambrul (Pinus ambra).

Intre 1300-1800 m altitudine predomina molidisurile. Bradul ocupa zonele inferioare ale etajului.

Etajul alpin se dezvolta pe culmile muntilor inalti, la peste 1600-1800 m altitudine. Aici se diferentiaza doua subetaje:

subetajul subalpin situat la peste 1600 m altitudine constituit din jneapan (Pinus mugo) si ienupar (Juniperus nova);

subetajul alpin dispus altitudinal la peste 1700-1800 m, constituit din ierburi de tipul gramineelor, smirdar (Rhododendron kotschyi), flori multicolore cum sunt: primula, gentiana, clopoteii, crizantemele alpine etc.

In Retezatul calcaros apare floarea de colt (Leontopodium alpinum), ocrotita prin lege si declarata monument al naturii.

De o deosebita atractie se bucura vegetatia zonelor calcaroase din zonele mai joase, care asigura locuri de refugiu unei flore termofile reprezentata prin tufisuri de liliac (Seringa vulgaris), care in perioada de inflorire atrage multi turisti.

In atragerea turistilor un rol important il au padurile cu functii de recreere dezvoltate in jurul localitatilor.

Daca in trecut padurile acopereau suprafete mult mai intinse si in zona depresionara, in prezent aici domina terenurile agricole si pajistile ierboase secundare cu iarba vantului (Agrostis tenuis), Festuca etc.

Asezarea geografica a teritoriului, varietatea reliefului, clima si vegetatia se rasfrang in mod direct asupra componentei faunei.

Padurile de foioase si conifere adapostesc o serie de animale, dintre care unele constituie obiect al turismului cinegetic: ursul (Ursus asctos), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), rasul (Felix linx), pisica salbatica (Felix silvestris), viezurele (Meles meles), jderul (Martes martes), parsul cenusiu (Glis glis), mistretul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus), caprioara (Capreolus capreolus), cerbul (Cervus elaphus), veverita (Sciurus vulgaris fuscoater) etc.

Dintre pasarile caracteristice padurilor amintesc cucul (Cuculus canorus), ciocanitoarea (Dendrocopos), gaita (Garrulus glandarius), corbul (Corvus corax), cinteza (Fringilla coelebs), fazanul (Phaseanus colchinus) etc.

In muntii Retezat apare si cocosul de munte (Tetrao uragalus) si ierunca (Tetrastes bunasia).

Pentru zona alpina caracteristice sunt capra neagra (Rupicapra rupicapra), soarecele de zapada (Microtus nivalis ulpius), vulturul plesuv sur (Gyps fulvus), vulturul plesuv brun (Aegypius monachus), zaganul (Gypaetus barbatus), care este tot mai rar intalnit, acvila de munte (Aquila Chrysaetus), pasarea omatului (Plrctrophenax nivalis) etc.

Fondul ihtiologic este reprezentat prin: pastrav (Salmo trutta fario), lipan (Thymalus thymalus), moioaga (Barbus meridionalis petenyi) in zona montana si clean (Leuciscus cephalus), mreana (Barbus barbus), scobar (Chondostroma nasus) in zona mai joasa.

Dintre reptile apar mai frecvent vipera comuna (Vipera berus), soparla de munte (Lacerta vivipara), sarpele de sticla (Angius fragilis), broasca de munte (Rana temporaria) etc.

In padurea Slivut, langa orasul Hateg, au fost aclimatizati zimbrii (Bison bonasus). De asemenea, la nord de orasul Hateg a fost colonizat cerbul lopatar (Dama dama), alaturi de cerbi, caprioare si mufloni.

Bogatia faunistica permite dezvoltarea turismului de vanatoare si pescuit. Deoarece nu la toate speciile densitatea vanatului este suficient de mare, sunt impuse restrictii in privinta vanarii lor.

Pentru inmultirea speciilor cu densitate mica (cerbi, ursi, rasi, jderi, ierunci etc.) se creeaza conditii speciale, iar vanatoarea lor este permisa numai cu autorizatie speciala.

Fauna este diversificata si raspandita in toate sectoarele submontane si montane. Ursul se vaneaza (toamna) in Retezatul Mic, capra neagra, in numar de cateva sute de exemplare, este protejata de lege (vanata la Slavei si Stanuletii Mari), cerb, mistret (primavara), lup, vulpe, ras, vidre, bursuc etc. Parcurile de vanatoare cele mai cunoscute, ale Tarii Hategului, sunt cele aflate in zona padurilor submontane. Pe langa acestea, chiar langa orasul Hateg, padurea Slivut a fost populata cu animale in vederea vanatorii. Ca specii deosebite s-a incercat colonizarea zimbrului polonez, dar fara rezultate. Acolo a fost adus si crescut, cu mult mai mare succes, cerbul lopatar si fazanul.

Aceleasi lacuri de acumulare, mentionate mai sus, au adus in Hateg o lume de pasari de balta. S-au recunoscut mai ales rate, dar, ca si in cazul pestelui, nu s-au intreprins anchete serioase pentru identificarea pasaretului nou.

4 CADRUL ANTROPIC AL TARII HATEGULUI

THE ENTROPIC FRAME OF HATEG COUNTRY

1 RESURSE UTILIZATE DE ACTIVITATEA DE AGROTURISM

RESOURCES USED BY AGROTOURISM

Agroturismul, forma a turismului rural, este o activitate sustinuta de catre micii proprietari de la tara, de obicei ca activitate secundara, activitatea desfasurata in gospodaria proprie ramanand deci principala ocupatie si sursa de venit.

Spatiul rural prin componentele si resursele sale, satisface un evantai larg de motivatii pentru turist: odihna, recreere, sport, cura de aer sau balneara, oferind turismului rural o arie mare de cuprindere a posibilitatilor de loisir. Prin aceasta, turismul rural este un mijloc de valorificare integrala a resurselor mediului rural, cu potentialul sau agricol, silvic, turistic, uman, si tehnico-economic.

Turismul rural poate contribui la valorificarea resurselor si la dezvoltarea durabila la nivel local sau regional prin folosirea durabila a resurselor turistice, mentinerea diversitatii naturale, culturale si sociale a spatiului rural, integrarea activitatilor de profil de prestari de servicii in planificarea si strategia de dezvoltare locala, sprijinirea economiilor locale in dezvoltarea socio-economica a comunitatii dar si in protejarea naturii si a valorilor culturale.

Utilizarea integrala a resurselor naturale, economice si umane a unei zone cu un bogat potential turistic se poate realiza prin implicarea comunitatilor locale in sectorul turistic, prin sprijinirea grupurilor de initiativa pentru dezvoltarea si promovarea ofertei turistice locale, pentru protejarea mediului inconjurator si a bunurilor culturale.

Din cele prezentate, putem afirma cu certitudine ca turismul rural, are cele mai mari implicatii in valorificarea resurselor turistice locale si in ridicarea nivelul de trai al locuitorilor, in dezvoltarea socio-economica a localitatii rurale si comunitatii in general, si nu in ultimul rand in protejarea si conservarea mediului natural si construit, in contextul unei activitati economice bazate pe principii ecologice.

De aceea, interesul comunitatii locale in valorificarea resurselor este sa elaboreze o strategie de organizare, dezvoltare si promovare a turismului rural cu concurenta tuturor agentilor economici implicati in desfasurarea acestei activitati. Participarea comunitatii locale la promovarea acestor activitati cu profil turistic in mediul rural se poate realiza pe baza unui parteneriat intre autoritati si unele forme de asociere a proprietarilor de structuri de primire turistica, agentii economici din turism sau alte domenii conexe, care sa duca la o mai buna organizare, dezvoltare si promovare.

1.1 RESURSE CULTURALE

CULTURAL RESOURCES

Obiective daco-romane

Adevarat cuib, inconjurat peste tot de munti inalti, Depresiunea Hategului, "aceasta cea mai «tara» dintre toate «tarile» de care este plina «Tara»", cum se exprima candva I. Conea (1935), a servit, ca nici una alta, drept "scena pentru desfasurarea unor fapte istorice asa de marete", de care sunt legate inceputurile poporului roman. Este, poate, locul cel mai "plin de istorie" in care s-au pastrat vestigiile gloriei trecute "cetati, cetatui, turnuri, turnuri de paza si fundamente de cladiri, parte dacice, parte romane, ridicate pentru a manifesta puterea acelor domnitori care in timpurile infloririi acestui teritoriu au vietuit aci" (vicarul Stefan Moldovan in "Foaia pentru minte, inima si literatura" din 26 august 1853).

Aici "a incoltit si s-a dezvoltat un sambure de veche, din cea mai veche si curata viata romaneasca" si s-au pastrat nealterate comori de grai, port, obiceiuri, traditii, nume de locuri, ce dovedesc continuitatea poporului roman care a practicat pastoritul si plugaritul in aceste locuri de care a ramas legat in permanenta. [24, p.5]

Toate acestea la un loc, cadrul natural si valoarea istorica, fac din vechiul leagan al poporului roman un autentic centru de atractie atat pentru specialisti cat si pentru vizitatori.

Unul dintre obiectivele de mare importanta istorica il constituie Sarmizegetusa, pe numele sau complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, care a fost, in perioada 106-271, metropola politica, religioasa si culturala a provinciei. Sarmizegetusa se afla in coltul de sud-vest al Tarii Hategului, intr-un loc de ses, inconjurata de dealuri si munti. Aceasta asezare a fost loc de crancene lupte intre daci si romani, avea la inceput un caracter militar, devenind, dupa cucerirea Daciei, capitala noii provincii, centrul politic, religios si cultural al Daciei romane. Ea primeste gradul de colonie, cel mai inalt grad in ierarhia municipala. Intemeierea coloniei s-a facut, dupa cum arata monumentele arheologice, pe la anul 110 era noastra, "din porunca imparatului Traian, fiul lui Nerva, prin guvernatorul provinciei, D. Terentius Scaurianus".

Una dintre cele mai monumentale constructii, dezgropate, este cladirea augustalilor. Se afla chiar in interiorul zidurilor cetatii, la cca. 200 m sud de amfiteatru si e aproape in intregime dezgropata. Cladirea augustalilor, un adevarat palat grandios, de proportii remarcabile, era cladirea oficiala rezervata celui mai inalt colegiu preotesc, numit "Collegium Augustalum", infiintat in secolul I e.n., in cinstea lui Augustus si a gintei Iulia.

Cladirea destinata colegiului se numea Aedes Augustalium, dezgropat la Sermizegetusa, este o raritate, caci, desi in imperiul roman au fost multe cladiri de aceasta natura, dintre care unele sunt amintite in documentele epigrafice, este unica prin felul cum este conservata. Una dintre cele mai interesante parti ale cladirii este camera de tezaur si deasupra acestuia sanctuarul. Prima este bine conservata si impune prin maretia ei.

Forul. Din cladirea augustalilor, printr-o poarta impunatoare, se face trecerea in for (forum), piata publica, locul intrunirilor publice. Acesta era pavat cu lespezi de piatra, iar jur imprejur, langa ziduri, erau asezate, asa cum se poate vedea si acum, diferitele postamente pe care se inalta pietrele votive (dintre care unele se afla in muzeul local; una singura mai este pe locul ei de origine), sau statui inchinate diferitelor personalitati marcante ale orasului, provinciei sau ale imperiului.

Amfiteatrul. La marginea de est a comunei actuale, langa soseaua nationala, se afla amfiteatrul roman, cea mai impunatoare cladire a Sarmizegetusei antice, locul unde se aduna populatia pentru a se delecta la jocurile gladiatorilor, actorilor sau animalelor cu ocazia reprezentatiilor amfiteatrale. Acesta este relativ bine conservat. Zidurile in unele locuri se ridica deasupra temeliei, cu 3-4 m si, chiar daca nu au fost aflate toate piesele arhitectonice la locul lor original, totusi se cunosc aproape toate elementele componente ale vechiului monument. Este destul de mare, nu face parte din amfiteatrele mari ale imperiului, dar nici din categoria amfiteatrelor mici, fiind de forma eliptica, cu axa principala de 90 m, iar cea secundara de 70 m, putand sa cuprinda 4-5 mii de spectatori.

Necropola antica. Locul de inmormantare al locuitorilor Sarmizegetusei a fost identificat in mai multe puncte ale asezarii si anume spre marginea de sud a satului actual, cat si la aproximativ 600 m nord de cetate si amfiteatru. Din aceste locuri provin mai multe sarcofage din piatra sau caramida, foarte variate ca aspect arhitectonic, ca inventar si grija de executie.

Pe locul necropolei antice a fost dezgropat un mausoleu de forma circulara, cu diametrul de 21 m si inalt de aproximativ 1 m. In interiorul acestui zid circular, ingrijit lucrat si interesant de vazut, se aflau mormintele. Unul dintre aceste morminte, facut din caramida, aflat nejefuit, impreuna cu tot inventarul din el si anume mai multe vase din sticla si din lut ars, o bratara, o moneda, cuie etc. A fost reconstruit in muzeul local, unde se poate vedea. O inscriptie arata ca mausoleul apartinea familiei lui Q. Aurelius Tertius decurio et flamen coloniae Sarmizegetusae si a fost construit la mijlocul secolului al II-lea e.n.

In jurul mausoleului au fost gasite, pe o raza foarte intinsa, si alte monumente (unul dintre acestea, al unui copil, a fost reconstituit in curtea muzeului), precum si alte monumente cu caracter funerar.

Muzeul Sarmizegetusa. Se afla in centrul comunei, la marginea soselei si cuprinde material exclusiv roman, provenit in intregime de la Sarmizegetusa. Pastreaza mai multe monumente onorare, dezgropate in piata publica (for), cateva monumente reliefate si inscriptii cu caracter funerar, altare inchinate diferitelor divinitati romane sau de origine orientala, fragmente arhitectonice etc.

Un capitol important il formeaza obiectele marunte, ceramica, reliefuri si stauete din marmura sau din bronz, obiecte de podoaba, arme, instrumente din fier, colectia de monede etc.

Dintre obiectivele cu importanta istorica as vrea sa mai amintesc de Portile de Fier ale Transilvaniei. De la Sarmizegetusa, mergand pe soseaua regionala (paralel cu soseaua actuala au fost constatate si urmele vechiului drum roman ce trecea prin stramtoarea Portile de Fier) si lasand in stanga localitatea Paucinesti, ajungem in satul Zeicani. La sud de satul Zeicani incepe stramtoarea Portile de Fier ale Transilvaniei, prin care se face trecerea din Ardeal spre Banat. In partea stanga a soselei, intre cele doua localitati amintite mai sus, pe un mic platou, se afla un monument de fier, terminat in partea de sus cu un buzdugan. Acesta a fost ridicat in amintirea victoriei lui Ioan de Hunedoara (de la anul 1442) asupra turcilor.

Obiective medievale

Dintre cetatile medievale propriu-zise din Tara Hategului, principalul rol militar si politic l-a avut cetatea de la Hateg. Ea se afla pe culmea care incheie sirul de dealuri ce formeaza hotarul nordic al Depresiunii Hategului, deasupra stramtorii care marcheaza limita dintre cursul superior si cel inferior al raului Strei, deci intr-o pozitie exceptionala in chiar inima Tarii Hategului. De dimensiuni initiale surprinzator de mici, dimensiuni care n-au crescut prea mult nici ulterior, cetatea regala de la Hateg a fost compusa dintr-un turn hexagonal alungit pe axa est-vest si dintr-o incinta de cca. 200 mp delimitata de un sant de aparare cu valul in exterior.

Data si imprejurarile construirii cetatii au deosebita importanta pentru deslusirea istoriei politice a Tarii Hategului. Ea este atestata documentar la 1317, cand exista un castelan de Hateg, iar A. Rusu inclina sa plaseze ridicarea turnului la inceputul secolului al XIV-lea, ceea ce ar restrange de fapt datarea intre 1308 si 1317.

La 2 km de orasul Hateg, pe malul drept al Raului Mare, se gaseste "Santamaria Orlea". Este o asezare veche, cel mai vechi document care ne vorbeste de sat este din anul 1363. Apropiindu-ne de Santamaria Orlea, ne intampina, de la distanta, doua constructii asezate fata in fata, intr-un punct dominant: Castelul de la Santamarie Orlea si biserica monument istoric.

Actuala constructie in stil baroc a fost inaltata in anul 1782 si ulterior transformata in secolul al XIX-lea. A fost in proprietatea unor familii de latifundiari care stapaneau intinse terenuri arabile si o parte din Muntii Retezat. Arhitectura deosebita, cadrul natural in care este asezat si situarea sa in vecinatatea soselei Hateg - Petrosani au condus la transformarea castelului in hotel.

 Un alt obiectiv important este Cetatea de Colt din localitatea Suseni, comuna Rau de Mori, situata pe un pinten stancos al muntilor Retezat, la o inaltime de 726 m. A fost construita de cnezii de Candea la inceputul secolului al XIV-lea si a fost parasita dupa 186 In prezent este ruinata.

Este situata pe o panta foarte prapastioasa, ce se inalta dintr-o data din vale si apare ca o adevarata cheie a drumului si a vaii care duc spre Retezat. De la aceasta inaltime, panorama ce se deschide inaintea ochilor este una dintre cele mai minunate. Privind spre nord ni se deschide larg Valea Hategului, cu satele care apar ca niste insule: Rau de Mori, Clopotiva, Breazova, Pesteana etc. Pozitia excelenta, cadrul inconjurator impadurit, pitorescul cetatii etc., toate la un loc lasa vizitatorului impresii de neuitat. Inaltimea totala a cetatii, fara acoperis, trebuie sa fi fost de cca. 10-12 m.  Intrarea in cetate se face prin poarta asezata in partea de nord. Cu toate stricaciunile suferite in cursul timpului, zidurile impozante, din piatra de stanca, se pastreaza inca pana la inaltimea de 7-8 m. Planul cetatii a fost determinat de suprafata si configuratia stancii pe care a fost cladita. Cetatea Colt apare ca o fortareata de necucerit. Singura parte pe unde inamicul s-ar fi putut apropia, pana sub zidurile cetatii, este cea de la sud. Zidurile puternice si cele doua turnuri poligonale mareau atat de mult suprafata, incat se puteau concentra aici un numar foarte insemnat de aparatori, in asa fel incat nici aici nu exista nici un pericol.

Castelul de la Sacel a fost internat pentru copii, actualmente este nelocuit.

Cetatea de la Rachitova reprezinta - daca nu in cronologie absoluta atunci cel putin ca tip de monument - cea mai simpla si mai veche dintre ele. Cetatea consta dintr-un turn aproximativ patrat cu latura de 8,50 m si ziduri groase de 1,80 m construite din piatra legata cu mortar, cu patru nivele dintre care parterul, putin adancit in sol.

Cetatea de la Malaiesti - autorii cercetarii au inclinat spre o datare in jurul anului 1400 si au atribuit zidul simplu de incinta celei de-a doua faza de constructie de pe la mijlocul secolului al XV-lea.

Obiective religioase

Pe acest teritoriu crestinismul a patruns mai devreme decat in alte zone ale tarii, datorita existentei aici a unei puternice comunitati umane care vorbea limba latina. Astfel, din secolul II dateaza povestirea de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa "Deo aeterno et junoni et angelis" (Dumnezeu etern, Maica Fecioara si ingerii).

Incepand cu secolul IX, in cadrul structurilor cneziale de aici, seniorii feudali care se bucurau de privilegii ereditare au inceput sa construiasca monumente cu caracterg religios, astfel incat in prezent in Tara Hategului se pastreaza cele mai vechi biserici din Romania.

    Biserica monument istoric din Densus. Deasupra satului Densus, pe un mic platou, se ridica o biserica, care cu toate ca nu are proportii prea mari, este totusi, prin particularitatile ei, unul dintre cele mai caracteristice monumente ale tarii.

    Satul, care este locul de origine al familiei Densusianu, care a dat mai multi invatati si scriitori, a devenit cunoscut mai ales datorita bisericii, care a fost obiectul de studii si discutii a numerosi istorici de arta.

Biserica a fost inaltata pe ruinele unui edificiu antic, insa data ridicarii monumentului nu se cunoaste, cei care s-au ocupat de ea, au in privinta datarii pareri foarte variate. Unii o arata ca datand din timpul stapanirii romane, altii o atribuie unor timpuri mai apropiate de noi (sec. al XVII-lea). Probabil ca ea dateaza din secolul al XIII-lea, dupa cum sustin cei mai autorizati istorici de arta.

Biserica, a carei orientare face exceptie de la regula generala, avand directia S-N, este zidita din piatra bruta si de talie (aceasta din urma a fost adusa de la Sarmizegetusa, luata din cladirile romane). Faptul ca zidurile bisericii cuprind si material roman, chiar inscriptii si reliefuri, a facut pe unii sa creada ca originile bisericii sunt de cautat in timpul stapanirii romane. Gresit s-a crezut, de asemenea, ca este un mausoleu al lui Longinus.

Biserica si-a pastrat forma initiala datorita interventiei lui Nicolae Iorga care o considera "fara pereche in toata romanimea".    In cursul timpului, biserica a suferit mai multe transformari. Cea din urma restaurare s-a facut intre anii 1889-1890, fara a-i schimba insa forma originala.

Urmele de pictura se constata peste tot, de asemenea s-a pastrat si un antimis din jumatatea a doua a secolului al XVIII-lea.

Biserica din Santamaria Orlea a fost construita la sfarsitul secolului al XIII-lea in stil gotic, fiind atestata documentar la 1363. Initial a fost capela ortodoxa de curte romaneasca construita de cnejii Cande, in secolul al XV-lea biserica era tot ortodoxa, Iancu de Hunedoara cedand in 1447 satul familiei Candea, dar ulterior a fost transformata in biserica reformata.

Aparitia acestei biserici ortodoxe intr-unul din putinele sate maghiare din zona Hunedoarei, la sfarsitul secolului al XIII-lea, a dus se pare, un considerabil spor al puterii acestora. Indeosebi familia Cande, care domina valea Raului Mare, ajunge la o anumita proeminenta, acumuland domenii, si ajungand, se pare, sa aiba o conduita politica independenta de cea a regatului. Acestia pun sa se zideasca o capela de curte ortodoxa, afirmand pe aceasta cale schimbarea de stapanire feudala. Pentru a marca complet faptul pun sa se zugraveasca biserica, de un pictor peregrin venit din sud-vest, care realizeaza un program iconografic ortodox cu detalii dovedind originea lui dalmata, dar cu inscriptie latineasca - poate pentru a face accesibila credinciosilor obisnuiti cu latineasca bisericii catolice. O suta de ani mai tarziu, cand zugraveala este completata prin pictarea altarului, biserica este tot ortodoxa, asa cum o dovedeste o inscriptie slavona din altar.

In interiorul bisericii se afla un ansamblu de pictura murala comportand trei straturi realizate in trei etape succesive: primul, cuprinzand doua cruci de consecratie, apartinand chiar etapei construirii bisericii; al doilea, opera a pictorului peregrin originar din sud-vestul peninsulei Balcanice, datat printr-o inscriptie fragmentara la 1311, caruia ii pot fi atribuite picturile din naos; al treilea strat reprezentat de picturile din altar, datorate, se pare, unui pictor local, si de cele de pe peretii de sub tribuna, datorate unui pictor peregrin de formatie occidentala, datand probabil din perioada anilor 1400. Cu toate aceste atribute, biserica din Santamarie Orlea constituie o marturie istorica de o deosebita valoare.

Biserica si manastirea Prislop este situata la 13 km de localitatea Hateg, putin mai sus de satul Silvasu de Sus, in mijlocul codrilor si al dealurilor, alaturi de un mic paraias de munte. Este infiintata in jurul anului 1400 de catre calugarul Nicodim, cu ajutorul primit de la Mircea cel Batran, domnitorul Tarii Romanesti. Ca al doilea ctitor al vestitei manastiri este socotita Zamfira, fiica lui Moise Voda, care a si fost inmormantata aici (la anul 1580).

In dezvoltarea culturii bisericesti a romanilor din Ardeal, manastirea, cercetata desigur foarte des de calugarii din Muntenia, a avut o mare insemnatate. Se spune ca la Prislop a stat un timp si calugarul Nicodim, de origine grec, care a venit de la Athos in Tara Romaneasca, unde a infiintat manastirea Vodita si Tismana. In evanghelia sa se spune: "Aceasta sfanta evanghelie a scris-o popa Nicodim in Tara Romaneasca in 6913 (1404-5)".

In secolul al XVI-lea a fost resedinta episcopului "Silvasului". Incepand din veacul al XVIII-lea, manastirea se afla cand in mana ortodocsilor, cand in cea a unitilor. Din cauza deselor schimbari si certuri, manastirea a suferit mult. Din manastirea veche nu a mai ramas nimic, iar biserica manastirii a fost refacuta de mai multe ori, cu toate restaurarile, planul bisericii, zidita in piatra, a ramas cel vechi, ornamentatia insa a fost mult schimbata. La dreapta intrarii in biserica se poate vedea o piatra cu stema Tarii Romanesti si o inscriptie cu text latin si alta slavona. Aceasta este piatra de mormant a Zamfirei, ingropata la Prislop in anul 1580. Intr-o fresca a bisericii s-a pastrat, pana in secolul al XIX-lea, si chipul Domnitei.  Deasupra intrarii se afla o alta inscriptie in legatura cu intemeierea a doua a bisericii din anul 156 Inscriptia dateaza din anul 1579.

    Biserica Colt, situata in perimetrul satului Suseni, a fost construita la inceputul secolului XIV de cnezii Candea din piatra bruta, este asezata pe o panta nu prea inalta a dealului ce se inalta deasupra Rausorului, la circa 40 m departare de acesta.

    Data fondarii nu se cunoaste, doar, dupa un grafit din interior, se presupune ca data a zugravirii, dar nu a zidirii bisericii, anul 1692.

Biserica servea si ca cetate de aparare; acesta era rolul turnului asezat deasupra altarului, de a apara panta dinspre rasarit, usor accesibila. Desi parasita de mai mult timp si cu toate ca zidurile ei nu se mai pastreaza in intregime, totusi biserica Colt s-a conservat intr-atat incat sa ne putem face o imagine clara despre forma si arhitectura ei. Orientarea generala a bisericii (est-vest cu turnul si altarul spre est) a fost determinata de forma micului platou pe care se afla. Interiorul bisericii a fost zugravit peste tot in maniera ritului grecesc. Urmele picturii naive, apartinatoare secolului al XVII-lea, sunt interesante.

Biserica de la Streisangeorgiu. Localitatea Streisangeorgiu se afla la 26 km de localitatea Deva, in apropierea orasului Calan. Din Calan se desprinde un drum comunal care trece Streiul si care ne conduce spre localitatea Streisangeorgiu, unde avem ocazia sa vizitam biserica considerata cel mai vechi document medieval romanesc.

Biserica de Streisangeorgiu a fost construita inainte de secolul XII de cnezii din familia Balea, pe locul unei biserici din lemn de aceleasi dimensiuni dar mult mai veche, intemeiata dupa unele opinii in secolele VII-VIII. In urma cercetarilor din 1975-1976, biserica de curte din Streisangeorgiu a fost considerata cel mai vechi monument din Tara Hategului. Pe langa o inscriptie slavona din anii 1313-1314, prezenta in doua morminte de langa zidul bisericii a unor monede din vremea regelui Bela (1131-1141), demonstreaza ca biserica a fost construita inainte de secolul al XI-lea. A fost refacuta in 1408-1409 de cneazul Candrasi si sotia sa Nistora, fiind pictata de mesterul Teofil. In secolul XV a fost repictata concomitent cu modificarea arhitecturii, astfel incat sa se incadreze in modelul navei cu turn spre vest. In secolul XVIII i s-a adaugat o tinda. Dintre elementele de pictura se mai pastreaza si azi tabloul votiv care reprezinta familia cnezilor Candrasi.

Biserica din Ostrov. Localitatea Ostrov este situata in comuna Rau de Mori, aproape de Valea Raului Mare.

Biserica ortodoxa din Ostrov, considerata monument istoric, a fost construita din piatra in secolul XIV si a suferit mult in urma incendiilor din anii 1883 si 1905.

Biserica se compune dintr-o nava dreptunghiulara prelunga, boltita in leagan, cu absida semicirculara in prleungire si un turn cu clopotnita patrulater, complet degajat, pe latura de vest. Partea de vest a naosului, cu turnul clopotnitei, ramase din vechea constructie prezinta caractere romanice care se regasesc si la celelalte biserici de curte din Hateg. Partea de est, cu altarul, a fost adaugata in secolul XIX. In luneta portalului vestic se afla pictata icoana de hram, atribuita unui zugrav, Stefan, poate cel de la Densus, pentru care ar pleda si detaliile de factura munteneasca cu chenar de palmete inscrise in zigzag. Curtea bisericii este imprejmuita cu gard de piatra din monumente romane, inscriptii, reliefuri, elemente arhitecturale, aduse probabil din imprejurimile Ulpiei Traiana.

 Biserica de la Pesteana. Se constata si aici refolosirea masiva ca material de constructie a unor blocuri mari de piatra cioplita provenind de la ruine romane, inclusiv a unora bogat decorate ce confera monumentului medieval un aspect particular care trebuie sa fi fost inca mai pregnant inaintea restaurarii mai mult decat discutabile intreprinse cu opt decenii in urma.

Nava bisericii este veche, cel tarziu din secolul al XV-lea, mai pastreaza resturi de pictura murala sub tencuielile actuale si a fost prevazuta, inaintea actualei bolti cilindrice inalte, cu bolti mai joase pe nervuri dupa cum o dovedesc cele trei console de piatra pastrate in colturile ei.

Biserica de la Rau de Mori. Biserica ortodoxa se gaseste langa vechile constructii ale conacului Kendeffy, in mijlocul cimitirului. Ea se infatiseaza privirilor ca o constructie intru totul transformata. Turnul clopotnita este sprijinit in fata de doi contraforti masivi, ridicati pana la inaltimea ultimului etaj, de lemn. Din zidul de vest al navei s-au observat doar cateva fragmente mai vechi, care au fost mai apoi inglobate intr-o nava prelunga, cu altar semicircular. Se cunoaste o refacere petrecuta in anul 1830. Bibliografia monumentului este saraca si tributara, in parte, confuziilor cu biserica de Colti. Ceea ce rezulta, fara dubiu, este ca in secolul al XVIII-lea biserica era inconjurata de inscriptii si pietre sculpturale romane. O parte din ele se aflau chiar si in biserica.  Stefan Moldovan se pronunta cel dintai asupra vechimii bisericii, considerand-o din secolul al XIV-lea. Cel mai vechi document care aduce mai mult decat o confirmare a prezentei bisericii din Rau de Mori, dateaza din 1526.

Biserica de la Sanpetru. In urma cercetarilor care au stabilit ca actualul plan compus dintr-o nava mare cu dimensiuni interioare de 9/5,80 m si dintr-un altar dezvoltat mai mult in latime (2,70/3,80 m) este cel initial, dar datarea lui n-a putut fi restransa decat intre limitele unui veac, de la mijlocul secolului al XIV-lea la mijlocul secolului urmator. S-a precizat in schimb ca monumentul de zid, ale carui dimensiuni pledeaza pentru functia de biserica parohiala ridicata in folosul celor 20-25 de familii cat ar fi avut atunci satul, a fost construit pe locul unui cimitir anterior ce trebuie sa fi avut la randul lui o biserica de lemn cu hramul Sf. Petru care sa explice nmele satului, deoarece actualul lacas are hramul Sfantul Gheorghe.

Obiective culturale

Muzeul Sarmizegetusa. Se afla in centrul comunei Sarmizegetusa, la marginea soselei. A fost amenajat initial in 1924, intr-o cladire veche din apropierea ruinelor metropolei Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Din 1982 este amplasat in cladirea vechii scoli din localitate.

 Muzeul alcatuit din sapte sali de expozitie prezinta un materiale arheologic, in care domina placile cu inscriptii romane, obiecte casnice, statuete etc. La care se adauga o serie de imagini fotografice.

Cuprinde material exclusiv roman, provenit in intregime de la Sarmizegetusa. Pastreaza mai multe monumente onorare, dezgropate in piata publica (for), cateva monumente reliefate si inscriptii cu caracter funerar, altare inchinate diferitelor divinitati romane sau de origine orientala, fragmente arhitectonice. Dintre monumentele epigrafice sunt interesante cateva inscriptii grecesti.

Un capitol important il formeaza obiectele marunte, ceramica, reliefuri si stauete din marmura sau din bronz, obiecte de podoaba, arme, instrumente din fier, colectia de monede etc.

Se mai afla reconstruit si un mormant din caramida, impreuna cu intreg inventarul foarte bogat (ulcioare din lut, vase de sticla, obiecte de podoaba, monede, cuie, opait etc.), provenind de la mausoleul familiei Aurelia, descris mai sus.

1.2 ARHITECTURA POPULARA LOCALA SPECIFICA

LOCAL SPECIFIC FOLK ARCHITECTURE

In arhitectura traditonala populara din Tara Hategului sunt influente din nordul Olteniei si din Gorj. De acolo veneau mesteri, care au ridicat casele cu pridvor.

Tara Hategului este una dintre primele zone etnografice romanesti in care se construiesc foarte devreme case cu doua niveluri, cu arcade de zidarie, sprijinite pe coloane de piatra sau zidarie.

Acoperisurile inalte din paie, au inceput sa fie inlocuite, in a doua jumatate a secolului XIX, cu acoperisuri din tigle, datorita, in primul rand, faptului ca se producea tigla la fabrica de materiale ceramice in zona.

Chiar daca nu mai exista o zestre arhitectonica ,,populara" autentica, unele sate din Hateg pot conta pe case ,,nemesesti". Respectand regimul normelor igienico-sanitare, aceste case, speficice secolelor XVIII - prima jumatate a secolului nostru, sunt insolite locuri de petrecere a concediilor. Casele fostilor si urmasilor de nemesi hategani sunt case de piatra, obligatoriu cu un etaj. Catul este insotit de un cerdac. Exista zone in care aceasta arhitectura este mai bine conservata. Cea mai apropiata, din acest punct de vedere, este Clopotiva, aflata la circa sase kilometri. Mai inzestrate sunt satele de la Salasu de Sus, Baiesti, Baru, Unirea, Tustea, Totesti. Spre Muntii Poiana Ruscai sau spre Platforma Luncanilor, din Masivul Iureanu, se mai pastreaza o arhitectura populara de interes, cu componente autentice si arhaice. Pentru o dezvoltare a turismului rural, recomandam, spre exemplu, satul Mesteacan, situat la nord de comuna Rachitova. Satul va fi legat cu drum asfaltat de comuna.

Gardurile s-au contruit din materiale existente in zona. Cel mai frecvent intalnit a fost, pana in al doilea razboi mondial, gardul de piatra cu pietre legate cu mortar, unite cu pamant sau puse doar unele peste celelalte. Uneori oamenii puneau gardurilor stresina, sa le apere de ploaie, dar nu stresini din materiale scumpe ci din scanduri mai vechi, paie, lemne sau crengi, Inca nu descoperisera functia estetica a gardului. Oamenii din Tara Hategului si-au mai facut garduri din scandura sau nuiele impletite de mesteacan sau anin. Gardurile s-au modernizat odata cu casa.

TRADITII, OBICEIURI SI MESTESUGURI SPECIFICE

TRADITIONS, CUSTOMS AND CRAFTS SPECIFIC

Tara Hategului, ca orice alta regiune din tara, isi are propriile obiceiuri, manifestari folclorile si mestesuguri. Dintre manifestarile folclorice, impresionante prin ceremonial si numar de participanti sunt nedeile. Aproape fiecare sat din Tara Hategului isi are nedeia sa. Rosturile originale ale acestei sarbatori, probabil de factura religioasa, s-au pierdut, astazi nedeile reprezentand un prilej de consolidare a relatiilor dintre membrii comunitatii rurale, dintre acestea si descendentii lor, raspanditi in diverse regiuni geografice.

Portul popular hategan original avea costumul barbatesc format din pantaloni lungi, curea si laibar, iar cel femeiesc din camasa, opreg, catrinta si pieptar, mult mai ornat si mai colorat, in functie de varsta. O nota aparte prezinta gateala capului la femei. Acest port popular nu mai poate fi admirat nici macar la nedei, in schimb, cu acest prilej se remarca valorile muzicale si coregrafice specifice: "hateganele", "calusul" sau preparatele culinare locale (virslii de la Salasul de Sus si de Jos).

Valoare artistica deosebita au tesaturile din interiorul locuintei taranesti. Evenimentele din viata individului si a obstii, impletite cu creatiile spiritului uman se transpun intr-o gama larga de obiceiuri si manifestari care se desfasoara dupa un calendar riguros.

Dintre obiceiurile de iarna as vrea sa amintesc jocurile cu masti, dintre care cele mai cunoscute fiind "Cerbulk" sau "Turca", obicei care reproduce cautarea si impuscarea cerbului si "Umblatul cu steaua" care reliefeaza drumul celor trei magi porniti in cautarea locului in care s-a nascut Christos.

Dintre obiceiurile de primavara as vrea sa amintesc "Strigarea peste sat", care se desfasoara in a doua jumatate a lunii martie, seara, in jurul unui foc. Consta in satirizarea unor defecte de caracter ale unei persoane sau alte comunitati umane, prin strigaturi de pe o culme de deal. Cei care striga rotesc moroleuca (o coada de lemn de 1-1,5 m care are la un capat coaja de cires uscata care se aprinde).

"Cununa graului" face parte din obiceiurile de vara, desfasurandu-se dupa terminarea secerisului, cand din ultimele spice se alcatuieste o cununa care se uda si se aseaza in casa. Aducerea cununii este insotita de cantece si jocuri si simbolizeaza bogatia anului ce va veni. Tot in cadrul obiceiurilor de vara mai sunt "Incununarea boului" si "Paparuta". "Incununarea boului" are loc in luna iunie si consta in desemnarea celui mai harnic om din sat, dar si a celui mai frumos si robust animal de munca. Cu acest prilej se impleteste o cununa de flori de albastrele si maci care simbolizeaza fertilitatea si robustetea. Obiceiul este caracteristic localitatii Silvasul de Sus. "Paparuta" este un obicei prin care se invoca ploaie pentru ca pamantul sa rodeasca. Este specific pentru localitatile Rachitova si Densus.

Pana dupa primul razboi mondial, localnicii au dus, ca pretutindeni in tara, o viata adanc traditionala, cu putine schimbari. Innoirile nu duceau la schimbari profunde de mentalitate, ci erau asimilate la traditiile si obiceiurile lor. Noul se altoia pe vechi. Sarbatorile si zilele de munca se succedau dupa un an calendaristic stravechi, transmis din generatie in generatie, in care aratul, semanatul, culesul, alcatuirea turmelor, urcatul si coboratul oilor la munte si toate cate erau de facut aveau timpul lor. Obiceiurile vechi (vergelatul, armindeniul, strigatul peste sat, alergatul prescurii, improoratul tinerilor, insotirul, sanzaienele, alesul si masuratul oilor, nedeile) se tineau nestirbit.

Femeile lucrau campul, prefaceau lana, canepa, bumbacul in fire, teseau in razboi tesaturi in doua ite intr-o tehnica straveche (Karamani) si-si umpleau casele de cergi, toale, lepedee, scoarte, poniave de culme, foi de perete. Barbatii vedeau de oi, de vite, de fanate, de lucru la padure, de minerit, de plutarit, de felurite mestesuguri, incheiau afaceri, aduceau bani acasa ca sa-si plateasca darile si se odihneau la biserica si-n birt.

In perioada interbelica, lucrurile au inceput sa se schimbe. De prin 1920, incet-incet au inceput sa ramana in urma obiceiurile, portul, modul ancestral de-a trai si de-a intelege lumea. Venirea comunistilor la putere a zdruncinat grav echilibrul satului traditional, in primul rand prin faptul ca statul comunist le-a luat oamenilor pamanturile, uneltele si animalele, organizand gospodariile agricole colective, cooperativele de productie si cooperativele mestesugaresti. Ocupatiile traditionale, pe care oamenii le indeplineau natural, dintr-o necesitate interna, din nevoia de a-si intretine familiile, au fost preschimbate fortat in servicii, adica in munca obligatorie, impusa din exterior.

Pana in 1990, locuitorii satelor din Tara Hategului au lucrat in CAP-uri si in industria locala din Calan, Otelul Rosu, Hateg, Baru, Pui si la amenajarile hidrotehnice de pe Raul Mare. Astazi, din ce in ce mai multi pleaca din sat la oras, la studii, la munca prin tara sau prin strainatate.

Unul dintre obiceiurile din Tara Hategului este cel de Sfantul Vasile, cand fetele de maritat faceau tot felul de lucruri pentru a-si ghici ursitul, viitorul sot. Fele mari isi aflau ursitul, de Sfantu Vasile, prin numararea cu ochii inchisi ai parilor din gard, de la zece la unu. Apoi interpretau forma parului: daca era drept, barbatul avea sa fie frumos, daca era stramb, batran sau urat.

La intemeierea unui sat existau anumite ritualuri care faceau din el un loc bun. La fel si la intemeierea unei case exista ritualul de a se ingropa un cap de gaina si bani la temelia casei.

Oamenii din Tara Hategului si nu numai se cunosteau si se mai cunost inca si dupa porecle. In multe cazuri, numele de familie al cuiva este mai putin cunoscut decat porecla pe care o da comunitatea acelui individ, considerand ca-l caracterizeaza mult mai bine si-l face unic si usor de identificat. Dar, nu numai indivizii au porecle, ci si comunitatile isi pot atribui una alteia supranume care le individualizeaza si care pornesc de la un element real.

Indivizii unei comunitati se inrudesc nu numai prin sange si prin alianta, ci si spiritual. Pentru crestini, rudenia spirituala este mai puternica chiar decat cea naturala. Solidaritatea si intrajutorarea sunt valori fundamentale intr-o comunitate traditionala. Foarte importante sunt infratirea sau insuratirea. Se produce in acest fel o unire care creaza obligatii pentru toata viata. Astfel, in Tara Hategului, se practica insotitul de Santoader, prin schimbul si consumarea unui colac ritual numit bradulete, prin imbratisarea sau sarutul celor care se insotesc si folosirea apelativelor ,,sot" si ,,soata". Cei uniti in acest fel isi vor spune asa pana la sfarsitul vietii si se vor sprijini reciproc de-a lungul ei.

In aproape toate satele Tarii Hategului, ca si in alte zone montane, se tineau nedei, intre Pasti si Rusalii, la o data fixa din calendar, care de regula corespundea cu hramul bisericii. Oamenii pregateau bucate ca la praznic, preotul facea slujba in biserica si sfintea masa in fiecare casa, iar bucuria intalnirii cu rudele si jocul tinerilor tinea trei zile.

Pentru taran, lumea e plina de semne si fiecare are un sens. A pastra randuiala este imperativul care a dat nastere traditiei. In lumea satului, nici un gest nu se facea la intamplare, caci avea consecinte grave. Astfel, exista numeroase povestiri, in Tara Hategului, in care oamenii sunt pedepsiti de Caii-lui-Santoader pentru ca i-au necinstit sarbatoarea.

La fel ca si botezul si nunta este foarte importanta pentru individ si pentru comunitate. Prin nunta omul isi implineste destinul biologic si social: cel de a da nastere urmasilor, de a ajuta la perpetuarea neamului. Astfel, pana in anii '30 - '40, la nunta participa tot satul. Invitatii erau impartiti in doua: ai miresei si ai mirelui si aveau obligatii diferite. Nunta dura intre trei zile si o saptamana. In fiecare zi erau obiceiuri si ritualuri ce trebuiau respectate. Si in Tara Hategului, ca in multe alte regiuni, nunta era imaginata ca un asediu, prin care alaiul mirelui trebuia sa dovedeasca tuturor ca poate cuceri casa miresei. La poarta acesteia se ridica, pe o prajina, o oala cu pene si cenusa, pe care mirele sau flacaii din alaiul lui trebuiau sa o sparga. Numai atunci li se deschidea usa. Si nici atunci mireasa nu era predata mirelui. I se arata mai intai o batrana imbracata in haine de mireasa, apoi o copilita si abia a treia oara iesea mireasa, iar alaiul comun pornea la biserica.

Moartea, ca si nasterea, este imaginata ca un prag intre doua lumi. Sufletul omului, eliberat din corp, trece dincolo si se integreaza in lumea stramosilor dar, integrarea dureaza mai multi ani si trebuie facuta cu grija, respectand toate obiceiurile prescrise de traditie.

Credintele populare sustin ca mortilor le este sete. Aceasta credinta foarte veche a dus la mentinerea pana in zilele noastre a unei practici stravechi (care exista si in Tara Hategului), numita ,,slobozirea apei" sau ,,ducerea izvorului". Tot pentru aceasta unii obisnuiau inainte sa sape fantani la rascruci; facandu-si pomana cu apa in lumea aceasta, si-o asigurau pe lumea cealalta.

Un alt obicei legat de moarte este ,,prinderea peste groapa", intalnit si in Tara Hategului: un om respectat in sat este prins ca tata in locul tatalui dus. Tatal prins va oferi sprijin afectiv si sfaturi si se va bucura de mare respect din partea familiei decedatului.

In Tara Hategului, agricultura si pastoritul au fost ocupatiile principale si s-au sustinut reciproc. Cresterea oilor si a vacilor asigura locuitorilor si ingrasamant pentru terenurile cultivate, deci recolte mai bune. Pamantul se ingrasa cu gunoiul din grajd sau cu ,,staulul mutator", caci vitele erau tinute de cu toamna pana in primavara pe camp.

Nu e de mirare ca aceste doua ocupatii au consumat cea mai mare parte din timpul si energia localnicilor. Pastoritul a fost unul local. Turmele mici au pascut pe culmile muntilor, vara, apoi au fost coborate si tinute iarna langa sat, pe pamanturile proprietarilor lor. Pastoritul s-a practicat, pana in zilele noastre, dupa reguli stravechi.

Cresterea vitelor si cea a oilor cerea o cantitate indestulatoare se furajeje; de aici, numarul mare de fanete, distribuite pe suprafete intinse.

Portul femeiesc in Tara Hategului era alcatuit astfel: femeile purtau ciupeag (inie) si poale; peste ciupeag isi puneu pieptar cu motive florale. Vara pieptarul era din stofa neagra, cusut si brodat ca si piptarul de iarna, facut din piele de oaie cu lana inauntru. Femeile tinere si fetele isi coseau pe ciupeag cu fir negru tabla (pui) pe maneca. Peste poalele de dantela (cipta) isi prindeau catrinta in fata si catrintoni in spate. In picioare purtau opinci sau cizme, dupa anotimp sau ocazie. Pe vreme calda si uscata se umbla in picioarele goale.

Pe cap, peste pieptanatura cu coarne, isi prindeau, in anotimpul cald, ceapta cu margele si iarna chischineu (carpa). Opregele, bucati de tesatura brodate si cu ciucuri lungi, se purtau mai ales in sarbatori. Opregele sunt intotdeauna negre. La sarbatori, femeile isi puneau la gat salba cu banuti de argint.

Un element specific Tarii Hategului, pana la jumatatea secolului al XX-lea a fost pieptanatura femeilor, diferita pentru fete si femei casatorite. Fetele purtau parul strans intr-o chica pe partea dreapta, iar femeile pieptanatura cu ,,sucituri" numita si pieptanatura cu coarne. Parul era pieptanat cu carare pe mijloc, impartit in doua cozi, cu sucituri facute din cate doua suvite impletite, pe ambele parti ale capului. Cele cu par bogat isi faceau si cate 15-20 de sucituri. Apoi parul se strangea la spate intr-un coc, peste care se punea conciul si ceapta cu coarne.

Imbracamintea barbatilor era de asemenea relevanta pentru varsta, starea sociala si profesia omului. Barbatii in varsta purtau vara camasa si izmene de canepa, iarna isi puneau pieptar si suba sau cojoc lung din piele. Vara umblau cu palarie neagra, iarna cu caciula si opinci cu obiele albe. Taranii umblau, indiferent de vreme, cu capul acoperit. Numai la inmormantarea cuiva sau la biserica barbatii isi descopereau capul, in semn de respect.

Unele elemente vechi de port din Hateg sunt, foarte probabil, ramasite din costumul purtat de daci. Si anume suba infundata pe care o purtau femeile, tolobonii, opincile cu gurgui, gluga cu alesaturi si ciucuri lungi, purtata pe umar. Elemntele caracteristice portului barbatesc hategan au fost palaria cu boruri late si cureaua foarte lata, cu catarame mari in fata. Palaria a avut si un rol social si unul simbolic, in anumite epoci fin purtate numai de clasele superioare.

Una dintre putinele cooperative mestesugaresti din Romania cu profil de arta populara si care se mentine inca pe piata se afla la Hateg. Cu o traditie de peste 30 de ani pe piata romaneasca, dar si internationala, Cooperativa 'Hategana' continua sa realizeze tot felul de obiecte traditionale in ciuda faptului ca numarul angajatilor a scazut la 25. Cei care achizitioneaza produse direct de la sediul cooperativei hategane sunt de obicei strainii. Ei insa cauta mai mult suveniruri, precum traiste din lana, tapiterii sau carpete.

1.5 PRODUSE LOCALE

LOCAL PRODUCTS

Clientii prefera autenticitatea produselor naturale, mai ales dupa ce au vazut la fata locului cum se obtin acestea. Adesea, la sfarsitul vacantei ei isi manifesta chiar si dorinta de a cumpara unele produse pentru acasa. Este vorba despre branzeturi, carnati, vin si alte bauturi alcoolice obtinute artizanal, ulei de masline, paste proaspete, dulciuri, biscuiti si miere. De obicei, intreprinzatorul agroturistic vinde produsele la pretul pietei, cu avantajul vanzarii imediate, cu un castig net superior fata de cel obtinut prin vanzarea produselor la angrosistii locali. In concluzie, activitatea este rentabila si de aceea mai multe ferme agroturistice, care nu dispun de spatiile necesare pentru a oferi servicii de cazare si masa, se limiteaza numai la vanzarea de produse din propria gospodarie. Este posibil ca aceste ferme sa fie mentionate intr-un catalog, pentru comenzi prin corespondenta. Pentru a putea realiza acest lucru trebuie sa existe o capacitate de organizare bine pusa la punct si eficienta care sa editeze catalogul respectiv la o tipografie de incredere, sa-l promoveze, sa obtina o lista de adrese si sa rezolve totodata problema expedierii lui si a incasarii contravalorii abonamentului prin posta sau curier.

Pentru gastronomii care trec prin Hateg, sunt de neevitat tuica de la Rachitova si 'virsli' de Salasu de Sus. Tuica, produsa consecvent din prune, are o tarie medie. Comuna Rachitova produce mereu cantitati impresionante, care ar putea fi si imbuteliate, cu o marca speciala, de catre intreprinzatori. 'Virsli' sunt carnaciori condimentati, preparati mai ales pe baza de carne de capra. Se produc si in alte sate ale Hategului, dar 'reclama' locala sustine ca cei mai autentici provin din comuna Salasu de Sus. Cabanele din munti servesc turistilor ceaiuri din lujeri de zmeura si, mai rar, din lujeri uscati de afine. Berea de Hateg (Heber-ul) este cotata ca una dintre cele mai bune din Transilvania.

5 BAZA MATERIALA RURALA A ZONEI

MATERIAL BASE OF RURAL AREA

Structurile de cazare existente in zona totalizeaza circa 945 locuri, ordinul de marime fiind rezonabil la o prima vedere.

Fig. 2 Numarul unitatilor de cazare in Tara Hategului - octombrie 2009

Accomodation unities number from Hateg Coutry-october 2009

Sursa: datele primare furnizate de primariile locale

Fig. 3 Capacitatea de cazare in Tara Hategului defalcata pe unitati de cazare,

octombrie 2009

Accomodation capacity in Hateg Conutry by accomodation unities, october 2009

Sursa: datele primare furnizate de primariile locale

19 % din totalul locurilor de cazare (176) sunt in cabane montane (5 unitati) din masivul Retezat;

58 % din totalul locurilor de cazare (548) sunt in pensiuni (32 unitati) din masivul Retezat, distribuite astfel: 11 in orasul Hateg (248 locuri), 11 pe teritoriul comunei Raul de Mori (191 locuri), din care 3 in zona montana, 3 in Salasu de Sus (circa 51 locuri), 6 in Sarmizegetusa (58 locuri) si 1 in Santamarie Orlea.

din cele 5 moteluri existente in anul 1996 (cu 168 locuri) au mai ramas doar 3 (56 locuri) unul fiind hanul Bucura din orasul Hateg - este renovat dar are conditii minime de igiena (total 40 locuri), Art Motel din Hateg (16 locuri) si Motelul Petronius din Baru (16 locuri).

exista 2 hoteluri unul fiind Castelul Kendeffy din Santamaria-Orlea, dar cu o capacitate redusa (33 locuri)altul fiind recent deschis si anume Hotelul Ferdinand de 4 stele care are o capacitate de 42 de locuri si are in dotare restaurant, sala de conferinte, aer conditionat, acces internet, minibar, TV LCD, cablu TV.

Fig. 4 Capacitatea de cazare in Tara Hategului defalcata pe unitati administrative,

octombrie 2009

Accomodation capacity in Hateg Country by administrative unities, october 2009

Ca aspect general, pensiunile sunt raspandite pe un teritoriu intins, existand insa si multe zone unde lipsesc cu desavarsite, 5 comune din 10 neavand nici o pensiune.

O dovada de interes pentru turismul rural este in continua crestere este faptul ca in ultima perioada solicitarile pentru cazare inregistrate au depasit oferta, unele pensiuni cazand numai in urma unei programari prealabile.

O problema majora o constituie lipsa unei unitati de cazare reprezentative, de tip hotelier, cu grad de confort ridicat (3 - 4 stele), capacitate medie (150 - 200 locuri) si servicii diversificate (alimentatie, agrement, servicii conexe), destinat in general turismului itinerant international. In conditiile actuale, numeroase grupuri de turisti straini ce viziteaza zona sunt deturnate pentru cazare in Deva, Petrosani sau in judetele limitrofe, durata stationarii in zona scurtandu-se fortat si eliminandu-se sansa unei prelungiri a vizitei care ar asigura o prezentare mai completa a atractiilor si obiectivelor de interes turistic. Multi turisti aflati in tranzit sunt atrasi de potentialul zonei si isi exprima dorinta de a petrece un sejur in Tara Hategului, dar lipsa spatiilor de cazare adecvate ii impiedica sa-si materializeze proiectele.

6 TIPURI DE ASEZARI RURALE DIN TARA HATEGULUI POSIBIL DE IMPLICAT IN AGROTURISM

TYPES RURAL SETTLEMENTS OF HATEG COUNTRY THAT MAY BE ENGAGED IN AGROTURISM

Spatiu1 geografic al Tarii Hategului, cu una dintre cele mai interesante pozitii naturale si social-economice din toti Carpatii Meridionali, exprimata prin incadrarea sa intre unitati geografice contrastante si complementare prin potentialul lor specific de oferta si de cerere turistica, dispune, la randul sau, de o gama variata de resurse naturale, istorice, socio-culturale si economice, exploatabile in acest scop. Cum potentialul turistic face parte dintre putinele resurse al caror consum nu poate fi realizat decat ,,in situ", angrenarea sa in circuitul social al valorilor inseamna nu doar un proces de valorificare superioara a potentialului existent, ci si un factor important in dezvoltarea economica a spatiului respectiv, in acest caz, in modernizarea si consolidarea vitalitatii asezarilor din Tara Hategului.

TIPURI DE ASEZARI IN TARA HATEGULUI, DUPA POTENTIALUL LOR TURISTIC

TYPE OF PLACEMENTS IN HATEG COUNTRY, AFTER THEIR TOURIST POTENTIAL

Pornind de la identificarea specificului fiecarui sat, s-a putut realiza o clasificare pe tipuri de sate cu potential turistic. In acord cu principiile definitorii ale turismului rural, am considerat ca, practic, toate asezarile din Tara Hategului manifesta un minim de resurse ce pot trezi interesul consumatorului de turism. Ele se ierarhizeaza insa in functie de gradul in care cumuleaza elemente de favorabilitate.

Au fost identificate, astfel, urmatoarele tipuri de sate:

a) sate agro-turistice pastorale, cuprinzand asezari cu vocatie in cresterea animalelor, in special a ovinelor si a bovinelor. Potentialul acestora se sprijina nu doar pe activitatea pastorala in sine, ci si pe valoarea elementelor de traditie din sfera tehnicii populare si a folclorului. Unele dintre ele dispun de infrastructuri apreciabile, inclusiv arhitecturale (Clopotiva), altele de un cadru natural, cultural si folcloric de exceptie (Federi, Fizesti, Nucsoara, Ohaba-Sibisel etc.);

b) sate agro-turistice pomicole, specifice ramei de ford-vest a depresiunii (Si1vasu de Jos, Rachitova, Valioara, Livezi, Densus, Pestenita s.a.), in care activititile turistice sunt posibile pe toata durata anului, atat in perioada recoltarii, cat si ulterior, prin oferirea fructelor si a preparatelor obtinute din acestea (tuica, bauturi racoritoare, dulceturi etc.);

c) sate agro-turistice cu profil mixt, in care se impletesc cultura campului cu cresterea animalelor in gospodarie, cu ingrijirea microlivezilor din vatra satului, dar si cu alte activitati, cum ar fi cele din sfera creatiei artistice si artizanale (Valea Lupului, Rusor, Baiesti, Farcadin, Pesteana, Parosi etc.). Unele dintre sate se disting prin ocupatii care le personalizeaza in mod evident: Ciopeia si Bucium prin cresterea cailor si traditiile legate de aceasta, Baiesti, Rusor prin mestesugul tesutului, Salasu de Jos renumit pentru preparatele traditionale din carne etc.;

d) sate turistice peisagere (Ohaba-Ponor, Petros, Crivadia, Pestera, Zeicani, Mesteacan) sunt cele care au, prin sit si pozitie, ancadramente naturale de exceptie (topografie variata, forme de relief interesante chei, pesteri, abrupturi, covor vegetal mozaical, hidrografie personalizata), coroborate cu un tip de habitat care sa permita o oarecare solitudine, reconfortand astfel dorinta de ,,reintoarcere la natura" a unui numar mare de turisti;

e) sate turistice cu potential cultural-istoric Santamarie Orlea, Silvasu de Sus, Suseni, Salasul de sus etc.) intre care unele dispun de obiective de interes national si chiar international (Sarmizegetusa), insa insuficient puse in valoare insuficient puse in valoare;

f) sate turistice-baza de plecare pentru ascensiuni montane (Nucsoara, Brazi, Serel, Hobita, Ponor) si sate-sprijin pentru arealele de dispersie a caselor de vacanta(Rau de Mori, Clopotiva, Brazi) sunt cele care, aflate la marginea muntelui, in puncte de raspantie a traseelor turistice sau in puncte de corespondenta intre diverse mijloace de transport (Ohaba de sub Piatra, Subcetate, Pui) asigura dispersia optionala, motivationala a turistilor spre celelalte localitati sau obiective turistice din zona lor de influenta. Rolul acestor asezari creste in masura in care ele furnizeaza turisti1or diverse servicii si se asigura aprovizionarea cu produse agro-alimentare (Rau de Mori, Clopotiva, Suseni).

g) sate sprijin pentru turismul de tranzit, cu rol major indeosebi in derularea turismului automobilistic. Beneficiind de situri pitoresti, de pozitii cu rol de ,,capat de etapa" sau la intersectia unor trasee intens circulate, acestea isi dezvolta, de regula, mici capacitati de cazare si de deservire rapida a calatorilor aflati in tranzit spre marii poli de interactiune turistica. Tipice, din acest punct de vedere, sunt asezari ca Sarmizegetusa, Pui, Subcetate, Santamaria-Orlea, Baru sau orasul Hateg. Uneori, aceste asezari dispun si de un potential propriu valoros, caz in care amenajarile locale iau amploare, iar serviciile oferite sunt si ele mai complexe (Hateg, Sarmizegetusa);

h) sate cu obiective economice de interes turistic. In aceasta categorie se incadreaza fie acele asezari in care persista activitati industriale dezvoltate de timpuriu si unde se mai pastreaza vechi instalatii si amenajari de productie, astazi devenite pitoresti (Baru - in industria ceramica, Boita - in minerit), ceea ce nu exclude prezenta in proximitate a unor sectii moderne de productie, fie asezari in care functioneaza obiective moderne, cu impact peisager evident (de exemplu, Ostrovu Mic sau Paclisa, cu lacuri de acumulare si hidrocentrale).

Vom observa ca unele sate pot fi incadrate la 2-3 tipuri de potential turistic. Nu este insa obligatoriu ca tocmai acestea sa aiba si functia de profil cea mai dezvoltata, intrucat obiectivele lor nu sunt suficient de prestigioase sau ca urmare a faptului ca au habitat si infrastructuri deficiente. Ierarhizarea satelor turistice din Tara Hategului a avut in vedere tocmai masura in care comunitatile rurale s-au putut organiza pentru a pune in valoare potentialu1 local si pentru a genera fluxuri turistice cat mai importante. in consecinta, exista sate cu infrastructura turistica precara, categorie care include cea mai mare parte a asezarilor hategane, sate cu infrastructura turistica satisfacatoare, indeosebi din punct de vedere al calitatii habitatului si al infrastructurii de transport si sate cu perspective certe de dezvoltare turistica, in care atat calitatea obiectivelor -naturale sau antropice -, cat si infrastructurile deja acumulate permit o prognoza optimista in privinta evolutiei functiei turistice.

Acestea din urma se grupeaza indeosebi la poalele nordice ale Muntilor Retezat, unde s-a conturat o adevarata zona de sprijin pentru turismul montan si alpin (Clopotiva, Brazi, Rau de Mori, Nucsoara, Salasu de Sus), restul dispersandu-se in centre cu obiective cultural-istorice remarcabile (Sarmizegetusa, Densus, Santamaria-Orlea, Silvasu de Sus) sau cu rol de polarizare locala (Pui). Evolutia lor este potentata si de raporturile pe care le dezvolta cu celelalte tipuri de areale turistice conturate in Tara Hategului: zona agroturistica de deal aflata in prelungirea Muntilor Poiana Rusca, complexul peisager, folcloric (pastoral) si istoric din nord-estul depresiunii (continuat mult spre nord, unde include si sistemul cetatilor dacice din Muntii Sureanu), respectiv nodul de dirijare a fluxurilor turistice din zona Hateg-Subcetate-Santamaria-Orlea si culoarele de tranzit turistic ce strabat depresiunea intre cele trei porti ale sale - Subcetate, Merisor (Banita) si Zeicani (Poarta de Fier a Transilvaniei).

6.2 TIPURI DE ASEZARI RURALE DIN TARA HATEGULUI DUPA FUNCTIILE LOR ECONOMICE

TYPES OF RURAL SETTLEMENTS FROM HATEG COUNTRY AFTER THEIR ECONOMIC FUNCTIONS

S-au identificat urmatoarele tipuri majore de asezari: sate predominant agricole, sate predominant industriale, sate mixte si sate cu functii speciale (predominant de servicii). In cadrul fiecarui tip au fost structurate mai multe subtipuri functionale, decurgand fie din gradul de intensitate si de dominanta al unei/unor functii majore anume, fie din particularizarea subsectoriala a acesteia/acestora.

1. Satele cu functii predominant agricole, continua sa fie, de departe, cele mai numeroase in Tara Hategu1ui. Evident, tipice din acest punct de vedere sunt satele profund agricole, cu peste 70% din populatia activa cuprinsa in sectorul primar, asezari ce corespund, fara exceptie, zonei de contact al depresiunii cu rama muntoasa inconjuratoare. Unele dintre ele au caracter tipic pastoral (Federi, Fizesti, Ohaba-Ponor, Pestera, Poieni, Gotesti, Criva), altele agro-pastoral pomicol (Paucinesti, Mesteacan), in timp ce, un sat cum este Stei (spre Muntii Poiana Rusca) se incadreaza in acest tip ca urmare a declinului functional manifestat in ultimul secol, in care s-a transformat dintr-un centru de coordonare a activitatilor miniere si metalurgice locale, intr-o asezare obscura, izolata pe firul unei vai montane si aflata in declin demografic. Sunt, apoi, mai multe sate agricole cu tendintä de diversificare functionala(Densus, Hobita, Rau Barbat, Rachitova), cele mai multe avand ponderi semnificative ale populatiei active fie in sectorul secundar, fie in industrie (Pestenita, Valisoara, Zeicani, Rau Alb etc.) fie in constructii (Ohaba-Sibisel, Ostrovel, Unciuc), valorificate insa in alte localitati decat cele de rezidenta. Si acestea sunt, in general, asezari foarte mici, cu structuri economice profund agrare. Cateva au un pronuntat caracter pomicol (Pestenita, Valioara, Craguis), sau pastoral-agricol (Ohaba-Sibisel).

2. Satele cu functii predominant industriale sunt putine in Tara Hategului, respectiv Baru, Boita si Nalati, fiecare avand caracter monoindustrial, diferit, insa, de la o localitate la alta: productia de materiale de constructii, in primul caz, industria extractiva a minereurilor neferoase, in cel de al doilea si industria mobilei in ultimul. Celelalte asezari incadrate acestui tip functional isi valorifica forta de munca neagricola mai ales in alte localitati, fie urbane, fie rurale. Unele furnizeaza angajati in industria extractiva (Ciula Mare pentru Boita) altele in industria prelucratoare (Petros, Valea Lupului, Galati, Rusor pentru Baru si Petrosani; Vadu, Recea, Ciopeia, Santamaria-Orlea etc. pentru Hateg si Nalati), in timp ce sate ca Brazi si Ostrovu Mic dezvolta sectorul constructilor (hidrotehnice), iar altele, cum sunt Balomir sau Bucium-Orlea, s-au orientat catre serviciile de transport favorizate fiind de vecinatatea lor cu importantul nod feroviar de la Subcetate. Unele dintre aceste asezari pastreaza inca insemnate functii agricole (pomicole si de crestere a animalelor la Boita, Ciula Mare si Breazova, respectiv ceralier-legumicole la Ostrovu Mic).

Activitatile industriale au patruns, de fapt, in multe dintre celelalte sate hategane, indeosebi sub forma micilor unitati de prelucrare a produselor agricole (mori, brutarii, linii de imbuteliere a bauturilor, abatoare si carmangerii), a diverselor tipuri de ateliere de productie a materialelor de constructie, de reparatii si constructii metalice, de vulcanizare, de reparatie a utilajelor agricole, a aparatelor de uz casnic s.a., fara insa ca forta de munca angrenata in aceste unitati si productia obtinuta, inca reduse, sa se reflecte definitoriu in profilul economic al asezarilor respective.

3. Satele cu functii mixte coincid, in general, cu acele resedinte de comuna care, beneficiind de pozitii geografice de convergenta, au reusit sa polarizeze principalele institutii administrative si social-culturale de importanta locala, si-au dezvoltat diverse unitati de deservire a populatiei, inclusiv ateliere cu caracter industrial, astfel incat acestea acopera nu numai o parte din cerintele socioeconomice ale populatiei proprii, ci si ale satelor aflate in subordine. Aici se includ asezari ca Rau de Mori, Salasu de Sus, Silvasu de Jos, Sarmizegetusa, Unirea, toate resedinte de comuna, dar si alte sate cu pozitie geografica favorabila, cum sunt: Clopotiva, Barastii Hategului, Carnesti, Pesteana, Ostrov, Ohaba de sub Piatra, Livadia, Baiesti etc. Si in aceste cazuri, functia predominanta a asezarilor ramane, cu rare exceptii, cea agricola. Ea este completata, insa, de alte functii secundare, din sfera industriei locale (Carnesti, Sarmizegetusa s.a.), a constructiior (Rau de Mori, Ostrov, Suseni, Clopotiva), a transporturilor si telecomunicatiilor (Ohaba de sub Piatra, Livadia) si de faptul ca o parte a fortei de munca se valorifica in unitatile economice ale altor centre polarizatoare din depresiune si din afara ei. Remarcabil este cazul unor localitati ca Baiesti si Livadia, in care functia agricola pare sa fi trecut cu adevarat pe un plan secundar, cedand locul activitatilor industriale si serviciilor in transporturi si telecomunicatii.

Satele cu functii speciale nu sunt prea numeroase in Tara Hategului, dar prezinta situatii particulare. Astfel, pentru Subcetate, caracteristica este functia de nod de cale ferata, ilustrata de ponderea mare a populatiei active in sectorul transporturilor si telecomunicatiilor (25%), dar si de faptul ca alte cateva sate vecine isi trimit, la randul lor, o buna parte a activilor, la Subcetate, in aceeasi ramura de activitate: Bucium-Orlea 27%, Balomir 17%, Ciopeia 16% din popu1atia lor activa. In cazul satelor Paclisa, din comuna Totesti, si Sacel, din comuna Santamaria-Orlea, existenta unor unitati spitalicesti si de invatamant special pentru copii si tineri cu handicap intelectual a mobilizat o forta de munca numeroasa in sfera ocrotirii sanatatii, acest sector de activitate impunand profilul functional al celor doua asezari si influentand distributia activilor si din unele sate vecine (Totesti, Reea, Carnesti). Functia lor agricolaramane insa importanta, chiar daca ea nu este reflectata de structura populatiei active.

In sfarsit, satele Pui si Totesti, resedinte ale comunelor omonime, au structuri economice mult mai diversificate decat celelalte asezari rurale hategane. Functiile cu rol polarizator local (Totesti) si subzonal (Pui) au reusit sa determine o larga reprezentare a activitatilor din sectorul tertiar, indeosebi in cazul satului Pui, cu vechi traditii de coordonare a satelor din compartimentul rasaritean al depresiunii. Lipsit de obiective industriale semnificative, Puiul continua sa fie un centru comercial important si sa isi accentueze, dupa 1990, rolul administrativ, prin instalarea aici a unor institutii descentralizate ale statului. Bine reprezentate, in acest sat, sunt si contingentele de forta de munca active in sectorul transporturilor si telecomunicatiilor (20%), administratie, invatamant, sanatate (21%), agricultura (15%), comert, hotelarie (12%), constructii (8%), in timp ce activii din industrie (21%), in marea lor majoritate, se deplaseaza in alte localitati (Baru, Hateg, Petrosani).

O categorie distincta, o constituie satele a caror functie principala este aceea de furnizor de forta de munca pentru alte asezari, mai importante decat ele prin anvergura functiilor lor. Acestea se ordoneaza, de regula, in jurul centrelor polarizatoare zonale si de-a lungul cailor de comunicatie. Asa sunt satele Vadu, Ciopeia, Bucium-Orlea, Livezi, asezate in proximitatea complexului economic Hateg-Subcetate; Petros, Valea Lupului, Livadia, Galati, in jurul localitatii Baru; apoi Baiesti si Rusor, pe axa feroviara Subcetate-Petrosani. Desi Santamaria-Orlea are un profil economic ceva mai complex, ponderea mare a navetistilor care se deplaseazade aici spre Hateg, Calan, Simeria, Hunedoara, Petrosani si Baru, absenta unor unitati economice locale mai importante si ponderea redusa a activilor agricoli (7%) sunt argumente pentru incadrarea sa in aceeasi categorie a asezarilor furnizoare de forta de munca.

Dimpotriva, la scara depresiunii sunt cateva localitati care se manifesta ca importante polarizatoare de forta de munca. Exceptand Hategul, care este de departe cel mai insemnat, se remarca, in acest sens, satele Baru - pentru activitati industriale, Brazi - pentru constructii, Subcetate - intermediar pentru transporturi, Boita - pentru minerit si Paclisa- in domeniul ocrotirii sanatatii. Celelalte asezari cu pozitie geografica favorabila, de exemplu Pui ori Sarmizegetusa, nu se manifesta, deocamdata, ca debusee semnificative pentru forta de munca excedentara din satele inconjuratoare. Promovarea unei mai largi autonomii economico-financiare locale ar putea deschide insa perspectiva unei mai nuantate ierarhizari interne a retelei de asezari din Tara Hategului. Aceasta ar favoriza concentrarea unor activitati neagricole in centrele cu pozitie favorabila in teritoriu si ar permite centrelor polarizatoare, astfel constituite, sa genereze adevarate subsisteme zonale de asezari, in masura sa valorifice resursele materiale si umane locale, sa amelioreze calitatea vietii populatiei lor, obiective prioritare ale conceptului dezvoltarii durabile.

6.3 TIPURI DE ASEZARI DUPA SPECIALIZAREA AGRARA A ACESTORA

TYPES OF PLACEMENT AFTER AGRARIAN SPECIALIZATION OF THOSE

Specializarea agricola a asezarilor rurale din Tara Hategului rezulta din analiza productiei agricole, cele doua aspecte, respectiv functionalitatea productiva a pamantului si cea valorizatoare a asezarilor, formand unitatea care da substanta oricarui mediu rural traditional. O anumita diversificare a profilului functional agricol al asezarilor, in raport cu domeniile agricole identificate, este inerenta daca avem in vedere faptul ca procesul de zonare presupune armonizarea variabilelor teritoriale, inscrise insa intre anumite limite care sa le asigure similaritatea, in timp ce fiecare asezare, acoperind un spatiu mai restrans, poate avea o ,,personalitate" functionala distincta, data si de experienta unica a devenirii fiecarei comunitati rurale in parte. In acelasi timp insa, considerand asezarea in toata complexitatea sa, fie si numai in relatia acesteia cu pamantul, vom constata ca, in multe cazuri, nivelul de generalizare in aprecierea functiei agricole a unor sate este foarte ridicat. Cauzele sunt multiple. Intre acestea, se impun raporturile functiei agricole cu celelalte functii ale asezarilor, apoi dimensiunea teritoriala si caracteristicile structurale ale mosiei.

Se constata astfel ca, in Tara Hategului, a crescut numarul de sate a caror functionalitate caracteristica nu mai este cea agricola, desi exploatarea fertilitatii solului continua sa ramana o activitate importanta, dominanta in peisaj. De altfel, stabilirea profilului functional al unei asezari este dificil de facut, intrucat sursele statistice, pe baza carora sunt posibile analiza si aprecierea complexului caracteristic de activitati economice, sunt din ce in ce mai putine, adesea apreciate nefundamentat sau insuficient nuantate - mai ales in sfera agriculturii - si, deci, inexacte. In aceste conditii, criteriul esential de apreciere a intensitatii functiei agricole a unei asezari, in raport cu celelalte functii, ramane structura populatiei active. Cum insa aceasta este evaluata numai cu ocazia recensamintelor, iar publicarea datelor la nivel de sat se face cu mare intarziere, rezultatele obtinute nu reflecta intotdeauna situatia actuala din teren. Dar chiar in legatura cu acest indicator, exista doua surse de eroare: angrenarea unei parti a populatiei active in alte localitati decat cea de domiciliu, respectiv activitatea partiala pe care angajatii din sectoarele neagricole o presteaza, de regula, in agricultura, fara ca aceasta sa fie inregistrata statistic. Devine astfel explicabil de ce satele cu functie agricola secundara se concentreaza in jurul principalilor angajatori neagricoli de forta de munca, localizati, in cuprinsul depresiunii, la Hateg, Baru si in complexul hidroenergetic Rau Mare-Retezat.

Stabilirea specializarii agrare este dificila si in cazul satelor ale caror mosii se extind atat in vatra depresiunii (inclusiv campia piemontana), cat si in zona de munte, pana in etajul alpin, valorificand in mod complementar resursele specifice fiecarui domeniu agricol (Paucinesti, Clopotiva, Rau de Mori, Nucsoara, Serel, Petros, Livadia, Balomir, Rachitova etc.). Tocmai de aceea, cunoscand realitatea din teritoriu, respectiv tendinta spre policultura, imbinata cu cresterea animalelor, am optat pentru realizarea unei tipologii agrare in cadrul careia asezarile sa nu fie clasificate, neaparat, numai dupa structura productiei agricole, ci si dupa tipul social carateristic. Aceasta a presupus un proces de generalizare, dar a insemnat si nuantarea tipologiei rezultate, respectiv mai buna ei adaptare la realitatea din teren. In cadrul celor cinci tipuri agrare identificate, pot fi insa puse in evidentaunele subtipuri locale, fara ca particularizarea sa devina o regula.

Astfel, in cazul asezarilor cu functie agricola de tip agro-zootehnic, specifice campiei piemontane, se impun anumite nuante locale, cum ar fi dezvoltarea mai puternica a legumiculturii in Hateg (peste 15% din terenul arabil), Barastii Hategului, Carnesti, Ostrov, Ostrovu Mic, Clopotiva, Baiesti sau Galati, a culturii cartofului, indeosebi la Ostrov, apoi la Sanpetru, Sacel, Barastii Hategului, unde pamantul mai bun permite obtinerea unor recolte de calitate, sau conturarea de sectoare zootehnice specializate, fie in localitati cu soluri mai putin propice culturilor de camp (Balomir, Bucium, Subcetate), fie in sate cu traditie in acest sens (Barastii Hategului, Pui - pentru bovine, Sacel - pentru ovine, Bucium - pentru cai), fie ca urmare a constituirii recente a unor ferme particulare, de profil (Hatage1 - cresterea bovinelor, Pui - cresterea ovinelor etc.).

Asezari1e cu functie agricola, de tip agro-pastoral-pomicol, concentrate in partea de nord-vest a depresiunii, au, de asemenea, situatii particulare: de la cele cu profil pomicol dominant, impus de extinderea recenta a plantatiilor intensive (Densus), la cele cu economie pastoral-pomicola traditionala (Rachitova), de la satele cu un sector al culturilor de camp bine reprezentat (Unirea, Farcadin, Tustea), La cele orientate indeosebi spre sectorul zootehnic (Pesteana, Pestenita, Silvasu de Sus).

In cadrul asezarilor in functie agricola de tip agro-pastoral si pastoral-agricol, diferentierile sunt impuse de asociatiile de plante cultivate intr-un compartiment sau altul al depresiunii, de pilda preponderent grau-porumb-secara-cartof in partea de vest, respectiv porumb-grau-cartof in cea de est, cat si de specializarea pastorala. De pilda, asezarile pastoral-agricole din bazinul Sibiselului (Nucsoara, Sibisel, Ohaba-Sibisel) se axeaza indeosebi pe cresterea bovinelor, in timp ce satele de la poalele Muntilor Tarcu (Clopotiva, Hobita-Gradiste, Zeicani) si de la poalele partii rasaritene a Retezatului (Coroiesti, Serel, Uric, Hobita) dezvolta mai ales cresterea ovinelor, ca urmare a diferentierii fizice si calitative a suprafetelor de pasune si faneata, mai propice cresterii ovinelor in Muntii Tarcu si Tulisa.

Chiar si intre cele trei sate cuprinse la tipul pastoral (Federi, Fizesti, Ohaba-Ponor), asemanatoare ca profil socio-cultural cu cele din bazinul superior al Sibiselului, amintite mai sus, exista diferentieri, in sensul ca, in timp ce economia rurala a ultimelor doua sate este mai deschisa contactelor in domeniul agrozootehnic al sesului depresionar, satul Federi apare ca find tipic pastoral, cu un rost economic legat strans de aria montana a pasunilor si a fanetelor, arie ce, pe alocuri, se confunda cu vatra asezarii, intr-un amestec de locuinte permanente, salase, grajduri, stane etc., risipite pe culmile si versantii insoriti ai reliefului, pana la altitudini de cca 900 m. Rolul cel mai important revine aici cresterii ovinelor, care se desfasoara si astazi in conformitate cu tiparele consacrate ale traditei locale.

Pe ansamblul asezarilor din Tara Hategului, intervin apoi si alte tipuri de relatii intre sate, in sfera productiei primare, cu rezonanta in ceea ce priveste tipologiile si ierarhiile locale. Asa, de exemplu, in urma demarajului diferentiat al mecanizarii agriculturii private, unele sate au devenit prestatoare de servicii in agricultura, deservind activitatile de profil si din alte asezari, asa cum sunt: Farcadinu de Sus si Tustea, in comuna Unirea, Carnesti in comuna Totesti, Densus, Rau de Mori, Barastii Hategului in comuna Santamaria-Orlea, Pui etc.

7 TIPURI DE TURISM PRACTICATE IN TARA HATEGULUI

TYPES OF TOURISM APPLIED IN HATEG COUNTRY

Prin particularitatile sale de spatiu relativ restrans, caracterizat de o dominanta tectono-structurala specific montana si de o componenta umana moderata in dimensiuni, in contextul social-economic actual, Tara Hategului permite desfasurarea unui numar relativ restrans de forme de turism, unele dintre acestea la nivel incipient. In conditiile echiparii teritoriului la standarde internationale si ale unei situatii economice prospere, prin largirea gamei serviciilor oferite si prin cresterea solvabilitatii cererii, formele de turism practicabile pe plan local ar putea fi mult diversificate.

Impactul actual cel mai semnificativ asupra spatiului geografic si socio-cultural al Tarii Hategului il au urmatoarele forme de turism:

- turismul montan (drumetia), cu baza de plecare din aria depresionara a Hategului spre culmile muntilor inconjuratori. Traseele cele mai spectaculoase si, deci, cele mai frecventate, pornesc din satele de pe rama sudica a depresiunii (Rau de Mori-Brazi, Salasu de Sus-Nucsoara, Pui-Hobita) catre zona centrala inalta a masivului Retezat, unde sunt vizitate parcul national, relieful glaciar impresionant, numeroasele lacuri glaciare (82) sau varfurile piramidale ce depasesc 2300 m altitudine. Alte circuite pun in valoare carstul si asezari1e pastoresti din zona platoului Ohaba-Ponor (Muntii Sureanu), iar altele se indrepta din Clopotiva si Hobita-Gradiste spre Muntii Tarcu ori din Densus catre Muntii Poiana Rusca;

- turismul de circulatie, favorizat de existenta, indeosebi in compartimentul vestic al depresiunii, a unei game variate de atractii turistice (vestigii dacice si romane, vechi monumente de cult, cetati medievale, castele nobiliare, lacuri de baraj antropic, centre de dirijare a turismului montan, situri paleontologice etc.) si a unei retele dense de drumuri modernizate, bine intretinute;

- turismul montan asociat cu sporturi de iarna, necesitand un volum mare de investitii si dotari tehnice de anvergura, este practicat in mod organizat numai in zona Complexului Rausor, unde a fost amenajata o partie de schi si s-a construit o instalatie de transport pe cablu. In conditii naturale, unele sporturi de iarna se practica si in alte situri favorabile, indeosebi pe vaile nordice ale Retezatului;

- turismul de tranzit este legat de pozitia Tarii Hategului la convergenta unor importante axe de comunicatie care leaga Transilvania de Oltenia si de Banat, toate beneficiind de remarcabile resurse turistice, localizate in regiunile submontane si montane adiacente. Calea ferata si drumul european 79 (Simeria - Petrosani - Tg. Jiu), precum si drumul national 68 (Hateg-Caransebes) canalizeaza fluxuri apreciabile de turisti aflati in tranzit spre obiectivele din nordul Olteniei, din sudul Transilvaniei si Muntii Apuseni, ori din Banatul rasaritean. Nu intamplator, putinele capacitati de cazare din vatra depresiunii sunt localizate, cu predilectie, tocmai in lungul acestor axe (Santamaria-Orlea, Hateg, Pui, Sarmizegetusa);

- turismul cu1tura1-stiintific, s-a dezvoltat in legatura cu existenta in Depresiunea Hategu1ui si in imprejurimile acesteia a catorva obiective-unicat, de mare valoare culturala si stiintifica, pentru studierea carora existaun permanent aflux de specialisti din varii domenii: istorie-arheologie (siturile rupestre, cele dacice, romane si medievale), geografie, biologie, paleontologie (Parcul National Retezat, complexul montan-glaciar, endocarstul, statiunile cu fosile de dinozaur, tipurile specifice de asezari etc.), sociologie, antropologie s.a. Anual, numeroase echipe de specialisti si de studenti din Centre universitare ca Timisoara, Cluj-Napoca, Bucuresti, Craiova si chiar din strainatate, sosesc in stagii de cercetare cu finalitate stiintifica si formativ-didactica. Precaritatea conditiilor de sejur obstructioneaza insa dezvoltarea acestui tip de turism la nivelul potentialului oferit de mediul geografic local;

- turismul de sfarsit de saptamana antreneaza mai putin populatia Tarii Hategului si mai mult pe aceea a regiunilor industrial-urbane din apropiere - Hunedoara, Calan, Valea Jiului, de unde, de regula, grupuri de tineri se indreapta spre cabanele din Muntii Retezatului ori spre obiective din Muntii Sureanu. Un fenomen reorientat recent este cel al sejurului de week-end, practicat vara de catre familiile hunedorene la resedintele de vara de pe vaile Rausorului si Raului Mare;

- turismul balneo-climateric (pentru tratament si odihna) nu este specific Tarii Hategului, decat sub aspectul cererii de astfel de servicii, cerere satisfacuta in unitatile balneo-climaterice din apropiere (Calan Bai, Geoagiu etc.), din diverse alte regiuni ale tarii ori in statiunile litorale;

- agroturismul, aflat mai mult in faza experimentalasi de organizare, gaseste in Tara Hategului un potential remarcabil prin calitatea mediului natural, a ambientului socio-cultural, prin standardul habitatului, prin divensitatea activitatilor economice cu tentatraditionala, conditii obligatorii pentru atragerea unei clientele cat mai variate catre aceastä forma de sejur turistic.

Teoretic, toate asezarile rurale cu functie agricola, inca puternica, dispun de potential pentru practica agroturisticä. In realitate insa, intervin o serie de conditionari, care tin de cel putin patru mari categorii de factori: factorii de pozitie (in cadrul unor vecinatati cu potential de atractie complementar si cu accesibilitate facila), factorii de sit (calitatea peisajului natural si antropic local), factorii economici (un profil agricol personalizat, dinamizat de complementarea sa cu alte activitati, rod al valorificarii moderne a resurselor si a traditiilor locale), factorii demo-culturali (un suport demografic viguros, deschis si bine pregätit, capabil sa internalizeze acele valori care i-ar putea permite vanzarea unui serviciu turistic de calitate).

Privita sub acest unghi, practica agroturismului se dovedeste a fi una deosebit de complexa, mai ales sub raportul punerii de acord a modului de viata - relativ arhaic - al populatiei rurale hategane, cu exigentele consumatorului de turism, cu atat mai mult cu cat satele care pastreaza cel mai bine valorile traditiei sunt, in acelasi timp, si ccl mai putin pregatite (infrastructural, material si chiar cultural) pentru a oferi servicii turistice atractive. Incepand de la conditiile de igienä (alimentara, vestimentara, casnica) si pana la utilitatile indispensabile confortului modern (apa curenta, apa calda, canalizare, telefon, posibilitati de destindere etc.) sau la aspectul locuintei si la salubritatea anexelor gospodaresti, pe functionalitatea carora se bazeazä, de altfel, practica agroturistica, toate necesita eforturi de ,,aducere la zi", fara ca aceste transformari sa le afecteze specificul autohton valoros.

In multe dintre satele Tarii Hategului exista gospodarii care indeplinesc, in buna masura, conditiile enuntate mai sus. Lipseste insa suportul organizatoric necesar introducerii lor in circuitul turistic. Absenta oricarei activitati promotionale, in masura sa faciliteze,,intalnirea" dintre oferta si cerere, face ca practica agroturistica sa aiba caracter accidental si sa se desfasoare in regim natural, sub forme care tin mai mult de turismul rural decat de cel agrar. Cele mai importante fluxuri se inregistreaza in legatura cu participarea turistilor la o serie de obiceiuri traditionale organizate in satele zonei, cum sunt nedeile, targurile traditionale (Pui), hramurile bisericesti (Prislop, Colt s.a.), colindele de sarbatori, spectacolele folclorice etc.