Principii specifice de analiza a sistemelor teritoriale

Principii specifice de analiza a sistemelor teritoriale

Descrierea si explicarea sistemelor teritoriale trebuie sa aibe in vedere trei principii fundamentale pentru a putea descifra adevarul: un studiu asupra unui sistem teritorial nu se concepe fara cunoasterea terenului, fara o utilizare corecta a cartografiei si fara constiinta necesitatii de analiza a spatiului respectiv la diferite scari de observatie[i]

Terenul este baza studiului oricarui sistem teritorial. Cunoasterea terenului este prin traditie o conditie a oricarui studiu geografic, dar pentru descifrarea complexitatii unui sistem teritorial, aceasta se impune si pentru ceilalti specialisti sau majoritatea dintre ei. Forta unei cercetari teritoriale o reprezinta chiar cunoasterea terenului. Pentru geograf, care este "om de teren", prin definitie, laboratorul sau este universul. Tehnica actuala face posibila elaborarea de harti automate asupra teritoriului, fara o reala cunoastere a realitatii, de catre cel care le elaboreaza, dar rationamentele facute pe baza acestora pot sa fie false. Lansandu-se fara precautii prealabile in studii statistice si consideratii macro-economice, specialistul in studiul sistemelor teritoriale risca sa nu mai fie om al realitatii. Intre un cercetator care se ocupa cu studiul sistemelor teritoriale si cel care se ocupa cu studiul de piata ar trebui sa existe totusi o legatura, care se cheama terenul. Reflectiile asupra sistemului teritorial trebuie sa se bazeze pe o cunoastere reala a caracteristicilor spatiului, asa incat sa nu existe diferente majore in ce priveste judecarea realitatii intre un taran, spre exemplu, si ministrul agriculturii. Terenul trebuie sa sa revina fara incetare in toate analizele pentru ca acesta este indispensabil in cunoasterea mecanismelor de baza teritoriale.

O atentie speciala trebuie acordata modului de intelegere a organizarii sistemelor teritoriale la scari diferite, tinand cont ca totul trebuie privit de la micro-scara. Este interesant de vazut, spre exemplu, modul in care vad orasul, locuitorii din sistemele teritoriale rurale. In acest sens, este evident ca pentru un adevarat fermier din apropierea Bucurestiului orasul inseamna deplasarea frecventa a copiilor la oras, unde participa la diferite petreceri sau plecarea la Sinaia sau la mare pentru petrecerea concediului sau a timpului liber. Pentru un taran obisnuit apropierea fata de oras inseamna posibilitatea de a produce mai mult si de a vinde produsele pe piata si de a-si educa prin invatamantul liceal copii. Pentru un taran din Colinele Tutovei, insa, orasul ceva de neatins, spre care nu se poate tinde, mai ales daca este vorba de capitala. Interpretarea corecta a acestor date si informatii poate conduce la o viziune de analiza si organizare a sistemelor teritoriale mai aproape de sperantele locale, incercand imbunatatirea calitativa chiar a acestora. Concluzia este ca nu se poate vorbi de lumea urbana si de cea a satelor fara a le cunoaste foarte bine. Realitatea ne-a demonstrat ca Teritoriul a devenit un ansamblu mai complex decat trecutul si ca principiile lui Laplace si-au pierdut mult din importanta.

Cunoasterea sistemelor teritoriale inseamna astazi totusi mai putin lectura peisajului si diversele conversatii si mai mult analiza stiintifica a peisajului, luarea in consideratie a constiintei comunitatilor vis-à-vis de problematica mediului, a anchetelor sistematice, capatarea unei experiente la diferite niveluri. Peisajul a fost adesea descris de o maniera globala si putin precisa, doar aspectele particulare au fost analizate sistematic (geomorfologice, asezari rurale, climatice etc.). Pentru G. Bertrand peisajul nu este o simpla aditie a elementelor geografice separate, ci o portiune dintr-un spatiu, rezultatul unei combinari dinamice, deci instabile a elementelor fizice, biologice si antropice care reactionand unele cu altele fac peisajul un ansamblu unic si social in perpetua evolutie. Dar terenul nu inseamna numai descifrarea peisajelor, conversatia constienta si spontana cu cetateanul, ancheta directa, ci si impregnarea lenta in mediul de viata, descoperirea ritmului si duratei lucrarilor la tara intr-o epoca in care urbanizarea bulverseaza mediul rural. La acest nivel local se adauga cunoasterea celorlalte nivele, la fel de importante in analiza sistemelor teritoriale, precum: nivelul regional unde luptele sociale, intrigile si rivalitatile personale cantaresc greu asupra deciziilor, nivelul national unde problemele decantate se pun aparent in termeni logici si de bun simt si unde sunt rezolvate dupa optiunile politice fundamentale, nivelul international care determina schimburile dintre natiuni sau intercontinentale de care depinde fizionomia statelor moderne.

Prin urmare, analiza directa a sistemelor teritoriale reprezinta acea cunoastere a lumii in globalitatea sa locala, regionala, nationala si internationala, fara de care specialistul in domeniu poate deveni un complice mai mult sau mai putin constient al tehnocratilor, iar uneori chiar purtatorul acelui sentiment neproductiv de superioritate al intelectualului de cabinet, rupt de realitate.

Nici-un studiu asupra sistemelor teritoriale fara utilizarea hartii. Localizarea sistemelor studiate ii determina pe geografi sa utilizeze si sa elaboreze harti atat generale, cat si tematice. Analiza sistemelor teritoriale acorda o atentie privilegiata cartografiei, deoarece spatiul si organizarea spatiala, spatiul propriu-zis reprezinta una din caracteristicile de baza ale sistemelor teritoriale. Necesitatea de a avea o imagine sintetica a unui astfel de sistem, de regula, foarte intins explica succesul pe care il au in analizele de detaliu diferitele tipuri de harti, de la cele privind modul de utilizare a terenurilor si pana la cele de repartitie a asezarilor. Hartile la scari mici, precum 1/200.000 ofera o imagine generala si calitativa a unor mari categorii de terenuri, care au fost depistate prin fotografii aeriene sau satelitare. Aceste harti furnizeaza o imagine simplificata a realitatii. Cercetarea de detaliu pleaca insa de la harti la scari mari, 1/5.000 sau 1/10.000, care ofera posibilitatea unor analize pe parcele a mutatiilor care intervin in teritoriu.

Mijloc de informare, de localizare si de control, harta ramane pentru cercetare un instrument de descoperire si de comparatie. Pe harti exista totdeauna o informatie localizata pe care trebuie sa o apreciaze, in primul rand, specialistul. S-a constatat adesea lucrand cu specialisti din diverse discipline ca harta nu este de obicei consultata decat in etapa a doua, in timp ce geograful, spre exemplu, incepe a se familiariza cu spatiul tocmai prin lectura atenta a tuturor documentelor cartografice de care se dispune.

Nici-o cercetare asupra sistemelor teritoriale fara o interpretare simultana a diferitelor scari de analiza Utilizarea documentelor cartografice a familiarizat specialistii de multa vreme cu notiunea de scara In mod normal totdeauna orice studiu ar trebui sa inceapa cu observatii asupra scarii hartii. Utilizarea tuturor scarilor sunt necesare pentru a descifra multiplele interactiuni care se tes de la nivelele inferioare la cele superioare. Studiile asupra sistemelor teritoriale nu se pot desfasura la o singura scara

Pentru a surprinde realitatea teritoriala se adopta, in mod voit un nivel cat mai coborat de analiza. Totdeauna cercetatorii vor fi intr-o mare dilema in cercetarile pe care le intreprind la micro- sau macroscara. Pentru a rezolva aceasta problema fundamentala de optiune a scarii va trebui sa includem, logic, in demersul gandirii, abordarile la diferite scari. Doua orientari pot sa fie de baza: o descriere ierarhizata a diferitelor unitati de marime care sunt susceptibile de a fi observate sau o utilizare concertata a diferitelor scari pornind de la notiunile globale.

Cele trei principii de lucru au in vedere stabilirea dintru inceput a unei conexiuni durabile intre cercetator, cercetarea sa si realitatea teritoriala. Vehicularea si nasterea ideilor departe de teritoriu inseamna formarea de atitudini paralele, in care rolul principal revine informatiei primite din alte surse decat cele directe, de unde discordantele potentiale intre functionarea sistemelor teritoriale si modelele de organizare spatiala a acestora.