AUTONOMII LOCALE SI INSTITUTII CENTRALE IN SPATIUL ROMANESC(SEC. IX-XVIII)

AUTONOMII LOCALE SI INSTITUTII CENTRALE IN SPATIUL ROMANESC(SEC. IX-XVIII)

In Europa Apuseana organizarea institutionala a societatii a fost mai timpurie : aici , statul a aparut in sec. V-VII sub forma regatelor romano-germane , numite si barbare(vizigot, ostrogot, vandal). Statul cunoaste mai multe etape: faramitarea feudala, centralizarea si monarhia absolutista.

Biserica catolica s-a organizat ca o institutie suprastatala, Papa considerandu-se superior suveranilor laici.Conflictul dintre Papa si puterea laica este cunoscut sub numele de" lupta pentru investitura "

In spatiul romanesc , intre sec. VII-IX, forma de organizare specifica a fost obstea satesca, o institutie colectiva care se baza pe proprietatea comuna asupra pamantului, conducere si raspundere comuna, precum si organizarea colectiva a muncii.

La inceputurile existentei sale , obstea se baza pe o decizie colectiva- sfatul sau adunarea satului; cu timpul , decizia se individualizeaza si atributiile militare, juridice, sociale sunt incredintate unor membrii, numiti in documente jupan, cneaz, voievod, ca rezultat al maturizarii politice, insa desfasurata pe fundalul continuitatii elementului autohton. Din acest motiv, Nicolae Iorga a numit aceste structuri " romanii populare"Aceste nuclee politice dispuneau de un centru fortificat(resedinta) ce avea rol politic-administrativ. Asa apar in documentele din sec X , in zona nord-dunareana" voievodate', "tari" sau "campuri" cum ar fi: Tara Maramuresului, Tara Barsei, Tara Zarandului, Tara Fagarasului

Vreme de cateva sute de ani , dupa retragerea aureliana , sursele istorice nu au pomenit in spatiul carpato-dunarean decat diferite populatii migratoare, intrucat acestea erau singurele care aveau organizare politica sau militara, mai ales , demna de a fi consemnata in izvoare. Cei care consemnau in scris evenimente politice sau militare , nu se refereau la aspectele entice ale populatiilor mentionate , desi foloseau termenul de natiune. Acest termen desemna insa acea parte a unei structuri politice, califacata sa participle la viata politica a respectivei structuri , indiferent de aspectele entice ale populatiei majoritare sau ale conducatorilor.

Natiunea , in sens etnic nu apare mai devreme de sec al XIX lea. Era asadar normal , din aceasta perspectiva , ca populatiile romanizate si mai apoi romanii din spatiul carpato-danubiano-pontic sa nu apara in izvoarele scrise decat in masura in care intra in relatie cu actori recunoscuti ai scenii politice a vremii, fie daca ajung sa-si constituie propriile structuri politice.

TRANSILVANIA

Din sec IX insa, in contextual in care ungurii asezati in Pannonia incep sa-si manifeste interesul pentru Transilvania, sursele mentioneaza formatiuni politice romanesti de la nord de Dunare.

In Transilvania, cronica maghiara " Gesta Hungarorum ", scrisa de notarul anonim (Anonymus), al regelui Bela al III lea al Ungariei, aminteste voievodatul lui Menumorut, pe Crisuri, cu centrul la Biharea, voievodatul lui Glad, in Banat , cu centrul la Cuvin si voievodatul lui Gelu, pe Somes, cu centrul la Dabaca.,aflate in conflict cu maghiarii. Aceste formatiuni de tipul voievodatelor, forme de organizare influientate de cele ale slavilor, dar devenite specifice populatiei romanesti nu reusesc sa reziste incercarilor de cucerire din partea maghiarilor. Gelu "romanul Anonymus il numeste cu termenul de blach) , moare in lupta cu maghiarii, iar Menumorut si Glad sfarsesc prin a se recunoaste supusi ai regelui maghiar.

Realitatea personajelor si intamplarilor pomenite de Anonymus a inceput sa fie contestata de unii istorici maghiari si austrieci incepand din sec XVIII-XIX, cand romanii din Transilvania incep sa-si ceara drepturile politice si nationale. Cu toata doza de fabulatie in povestea notarului anonim, care , asemeni tuturor cronicarilor medievali simteau nevoia sa-si infrumuseteze povestirea, ramane dincolo de orice indoiala constiinta unei anterioritati a romanilor in Transilvania si a unor formatiuni politice care au opus rezistenta ungurilor, fapt intarit si de Cronica lui Nestor, din sec XII , care aminteste faptul ca , la trecerea ungurilor prin Carpatii Padurosi, spre Pannonia, ungurii i-au gasit acolo pe romani si pe slavi.

In aceasta zona , procesul de constituire si maturizare a formatiunilor politice sa fi fost impulsionat si accelerat de confruntarea cu tendintele expansioniste ale Regatului maghiar, care s-au materializat in cucerirea treptata a Transilvaniei, pe parcursul catorva sute de ani, intre sec IX-XI.

In Transilvania, regalitatea maghiara isi impune autoritatea prin intermediul nobililor unguri, detinatori de fiefuri, in virtutea relatiilor vasalice care ii legau de regele Ungariei. Parte din aceste fiefuri, care se bucurau la randul lor de autonomie fata de regalitatea maghiara, se constituisera pe structurile vechilor formatiuni politice premaghiare, pe care le cucerisera.Astfel, regele maghiar Stefan I , pe la anul 1003, il infrange pe Gyula, stapanitorul fostei tari a lui Gelu, care avea centrul la Alba-Iulia(Balgrad)In Banat, in regiunile stapanite altadata de Glad , acum stapanea Ahtum, cu centrul la Morisena, unde infiintase si o manastire ortodoxa.

Mijloacele folosite de maghiari pentru cucerirea Transilvaniei sunt diverse:

-mijloace militare -cucerirea cetatilor de granita, pe masura inaintarii dinspre nord-vest- Biharea

-mijloace administrative-inlocuirea districtelor romanesti cu comitatele, forma specifica maghiarilor. Scaunele sunt unitati administrative specifice secuilor si sasilor(ultimii aveau si doua districte-Brasov si Bistrita). Scaunele aveau autonomie judiciara.

Daca zonele centrale ale Transilvaniei erau cuprinse in structura regalitatii maghiare, in regiunile marginase supravietuiesc autonomiile romanesti , sub forma tarilor Barsei, Fagarasului, Amlasului, Maramuresului, cu importante functii de aparare a granitelor. Forma de organizare admnistrativ-teritoriala a romanilor este districtul, condus de cneji, juzi, voievozi, cu atributii administrative, judecatoresti , fiscale. In schimbul serviciilor lor militare si a fidelitatii fata de Regatul maghiar , acesta le recunostea autonomia.De aici trebuie sa vedem initiative intemeierii statelor feudale de la est si sud de Carpati.

- mijloace politice- incercarea de inlocuire a voievodatului cu principatul (1111)

Intre 1111 si 1176, documentele nu pomenesc nici principi , nici voievozi, dovada a rezistentei opuse de romani acestei incercari. In documentele pomenesc pe Leustachius-voievod, ceea ce inseamna ca s-a pastrat voievodatul ca forma de organizare politica. Transilvania va deveni Principat in 1541,dupa ce Ungaria de Est este transformata in pasalac,in 1540 iar Transilvania devine Principat autonom sub suzeranitate maghiara.

mijloace religioase-maghiarii incearca sa impuna catolicismul. In 1366, regale Ludovic I, conditioneaza calitatea de nobil de apartenenta la catolicism, fapt ce duce la izolarea elementului romanesc si la scoaterea in afara legii a ortodoxismului. Masura a fost desavarsita in cand s-a constituit Unio Trium Nationum, o intelegere intre cele trei natiuni privilegiate( nobilimea maghiara, sasii si secui) . Teritoriile romanilor erau confiscate in beneficiul Bisericii catolice. Sunt aduse in Transilvania ordine calugaresti predicatoare( dominicanii, franciscanii) si razboinice (teutonii, ioanitii) .

Pe plan etnic , regalitatea maghiara colonizeaza sasii si secuii, care beneficiaza privilegii si autonomie, in schimbul apararii granitelor regatului de invaziile tataresti si cumane( in 1241 are loc marea invazie tatara si intreg spatiul romanesc este marcat , dezorganizandu-se totul, cu toate eforturile depuse de romani si secui. Atunci tatarii se confrunta cu un asa numit Miselau, probabil Seneslau, care apare mai tarziu pomenit in documente)

Transilvania . ca voievodat, era autonom in raport cu regalitatea maghiara.

Voievodul are atributii administrative, judiciare si militare

Era numit de regale Ungariei cu acordul sau fara acordul nobilimii transilvanene

Conducerea Transilvaniei se baza pe colaborarea " starilor" sau " natiunilor privilegiate" : nobilimea maghiara, , patriciatul sasesc si fruntasii secuilor.

Romanii, initial au facut parte din starile privilegiate, dar din 1366 numai cei care s-au maghiarizat si au imbratisat catolicismul s-au bucurat de privilegii, cei care au respins catolicismul si-au pierdut privilegiile si au decazut la nivelul taranimii.

Religiile recepte vor fi catolica, luterana , calvina si unitariana; religia ortodoxa nu era recunoscuta, iar natiunea romana , desi majoritara era considerata " tolerata, dupa 1347, cand se constituie Unio Trium Nationum"

Dupa infrangerea Ungariei la Mohacs , in 1526, de catre turci, Transilvania se organizeaza ca Principat, deci dispare institutia voievodatului

Congregatiile(adunarile) nobiliare se transforma in adunare a privilegiatilor( Dieta), care avea intre atributii alegerea principelui. Se mentineau autonomiile sasesti si secuiesti, romanii fiind exclusi.

Principele era ales de Dieta si confirmat de sultan, iar Transilvania se bucura de autonomie interna.

Dupa infrangerea turcilor la Viena(1683)de coalitia austro-polona si dupa pacea de la Karlowitz, 1699, Transilvania intra sub stapanire habsburgica. Se mentine forma de organizare politica a principatului, iar prin diplomele leopoldine din 1699 si 1701 se mentineau principiul natiunilor privilegiate si a religiilor recepte , romanii fiind considerati " tolerati"

In 1697, o parte a clerului ortodox, in frunte cu mitopolitul Teofil, a acceptat unirea cu biserica Romei, iar in 1698, Sinodul din Alba-Iulia , mitropolitul Athanasie Anghel si un grup de 38 de protopopi au semnat actul de aderare la noua confesiune, Greco-catolica sau unita.Diplomele leopoldine dadeau unitilor drepturi egale cu natiunile privilegiate. Ei au profitat de pozitia lor pentru a lupta pentru obtinerea de drepturi egale ale romanilor cu celelalte natiuni privilegiate din Transilvania( in 1744 Ioan Inochentie Micu ( Klein) inainteaza Mariei Tereza un memoriu Supplex Libellus -respins;in 1791 se inainteaza un memoriu impresionant numit Supplex Libellus Valachorum, respins, reprezentantii Scolii Ardelene, Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ioan Budai-Deleanu ca si miscarea Suplexului aveau ca idei fundamentae originea latina a poporului roman, vechimea, continuitatea, contributia romanilor la avutia Transilvaniei, principiile ilumismului francez cu privire la dreptul natural, etc, argumente contestate de adeptii lui Roesler -sec XVIII

CONCLUZIE- Transilvania , aflata sub dominatie maghiara si apoi habsburgica evolueaza dupa model occidental, spre deosebire de Tara Romaneasca si Moldova , care sunt influientate politic, religios si cultural de modelul bizantin

TARA ROMANESCA

Dupa trecerea primului soc al invaziei tataresti din 1241, regalitatea maghiara incearca sa-si recapete teritoriile pierdute la sud de Carpati, prin aducerea cavalerilor ioaniti. Prin Diploma cavalerilor ioaniti din 1247, Bela al IV lea le daruia acestora Tara Severinului, in schimbul apararii granitelor regatului de invaziile tatarasti si cumane Acest izvor este foarte important pentru ca este o radiografie a viitorului stat Tara Romaneasca, oferind informatii despre formatiunile prestatale existente, despre stratificarea sociala, starea economiei, organizarea militara.

Ca formatiuni prestatale sunt amintite: Banatul de Severin, Voievodatul lui Seneslau, Voievodatul lui Litovoi, Cnezatul lui Ioan si Cnezatul lui Farcas, cele patru fiind situate deoparte si de alta a Oltului , la nord si respectiv la sud

Diploma vorbeste despre bogatia pamantului, mori de vant si helestee cu peste.Stratificarea sociala este evidenta prin mentionarea unei clase de tarani"rusticii", in comparativ cu mai marii pamantului " majores terrae"

De asemenea , formatiunile prestatale, aflate , macar formal sub autoritatea regelui maghiar, aveau propriile forte militare , intrucat se specifica obligatia lor de a da ajutor militar ioanitilor.

In formarea Tarii Romanesti un rol important o au premisele interne , pomenite in Diploma cavalerilor ioaniti( dezvoltarea economiei, cresterea demografica, stratificarea sociala, formatiunile prestatale ; premisele externe grabesc procesul de formare( in regatul maghiar este anarhie , dupa stingerea ultimului mostenitor din dinastia angevina)De la sfarsitul sec XIII , se poate urmari felul in care, pe mai multe etape, se desfasoara procesul desprinderii formatiunilor romanesti de sub autoritatea maghiara si al constituirii statelor feudale romanesti. Trebuie observat cum aceste formatiuni integrate in sistemul feudalo-vasalic de tip apusean, pe care regalitatea maghiara incerca sa-l instituie, asfel incat incercarile lor de autonomizare se incadreaza in procesul mai amplu de faramitare politica si de decadere a autoritatii centrale , prin care trecea Ungaria medievala.

I ETAPA

In Litovoi incearca sa inlature suzeranitatea maghiara . El moare si fratele sau Barbat este luat in captivitate. El reuseste sa se rascumpere in schimbul unei mari sume de bani, dovada a fortei economice pe care o avea voievodatul. Teritoriile recucerite de regele maghiar , raman in virtutea sistemului feudalo-vasalic, in stapanira voievodului, cu conditia sa-i recunoasca suzeranitatea .

Traditia istorica vorbeste despre " descalecarea " lui Negru -Voda din Fagaras la Campulung, in 1291, si despre intemeierea Tarii Romanesti . In realitate actiunea lui Negru -Voda este rezultatul desfiintarii autonomiei Tarii Fagarasului , fapt ce i-a determinat pe fruntasii romanilor de acolo sa treaca dincolo de Carpati, facandu-se astfel un transter de populatie si institutii, orasul Campulung purtand amprenta elementului transilvan , prin colonistii sasi care il lociuesc si devine prima capitala a Tarii Romanesti si prima necropola domnesca.

Adevaratul intemeietor este insa Basarab, fiul lui Tihomir, care in prima jum. a sec XIV conducea un stat Valahia Nord-Dunareana. Nu stim cand el a unit cnezatele si voievodatele, dar stim ca in 1330 , 9-12 noiembrie , el lupta la Posada, cu Carol Robert de Anjou, regale Ungariei, si potrivit Cronicii pictate de la Viena , castiga independenta Tarii Romanesti si demonstra astfel forta noului stat.

Ulterior , raporturile cu Ungaria au fost reluate in contextual in care Basarab cucereste sudul Moldovei actuale, ceea ce explica numele de Basarabia extins la intreg teritoriul dintre Prut si Nistru.

Consolidarea noului stat se face sub Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I (1352-1364)

care in 1359 infiinteaza Mitropolia Tarii Romanesti , de la Arges, dependenta de ConstantinopolEl isi ia titlul de autocrat( singur stapanitor)

Urmasul sau, Vladislav -Vlaicu (1364-1377) consolideaza noul stat prin masuri de dezvoltare a economiei, bate moneda proprie, infiinteaza cancelaria domnesca, acorda privilegii comerciale negustorilor brasoveni.

MOLDOVA

In cazul Moldovei , procesul de intemeiere se petrece cu o jumatate de secol mai tarziu decat in cazul Tarii Romanesti . Si aici , izvoarele germane , poloneze pomenesc formatiuni prestatale, " tari", " ocoale", " campuri", dezvoltate economic, deoarece pe aici trecea asa -zisul "drum moldovenesc " , care lega Europa Centrala(Polonia ) de Marea Neagra.

Evolutia spre cristalizarea unor formatiuni politice in aceasta zona este ilustrata intr-un document din 1332 al cancelariei papale ; acesta vorbea despre " puternicii acelor locuri", care confiscasera bunurile episcopiei Cumaniei.Unirea acestor formatiuni a fost favorizata de lupta regalitatii maghiare pentru inlaturarea dominatiei tatae si de succesele lui Basarab.

Premisele externe devin favorabile in a doua jumatate a sec. XIV , slabind presiunea Hanatului Hoardei de Aur asupra teritoriului de la est de Carpati,

In 1352-1353, Regalitatea maghiara infiinteaza o marca de aparare cu capitala la Baia , condusa de Dragos, care trebuia sa apere regatul de pericolul tatarasc.

In 1363-1364, Bogdan, voievod de Maramures, pomenit in documentele maghiare cu calificativul de " necredinciosul nostru", trece , potrivit consemnarilor lui Ioan de Tarnave, "in mare taina in Tara Moldovei , si cu ajutorul moldovenilor de acolo , intemeiaza o tara"Teoria descalecatului , in cazul Moldovei se confirma, pentru ca Bogdan vine din Maramures, si uneste formatiunile prestatale intr-un stat.

Sub urmasul sau, Latcu, apoi Petru Musat(1375-1391) se consolideaza statul. Ultimul, infiinteaza mitropolia de la Suceava, dezvolta economia, bate moneda, acorda privilegii comerciale polonezilor, infiinteaza cancelaria domneasca.

Pentru a contracara pretentiile maghiare , in 1387, Petru I depune juramant de vasalitate regelui Poloniei, Vladislav Iagiello, inaugurand astfel, principala directie de politica externa a Moldovei.

Roman I (1391-1394), desavarseste procesul de unificare teritoriala a statului, extinzandu-si stapanirea " de la munti pana la tarmul marii"

DOBROGEA

Principalul izvor este ALEXIADA, srisa de Ana Comnena, in care sunt pomenite formatiunile prestatale ale lui Tatos, Sestlav si Szatza. In 943, potrivit inscriptiei de la Mircea-Voda, exista o formatiune prestatala condusa de jupan Dimitrie.

Formarea statului dobrogean este favorizata de slabirea concomitenta a Bizantului si a taratului bulgar , care a lasat un vid de putere ce va fi umplut de fruntasii politici locali.

In sec XIV, se constituie statul independent, Dobrogea , al carui nucleu l-a constitiut Tara Cavarnei, cu centrul la Caliacra, condus de Balica(1346-1354)

Ulterior , in urma participarii la un razboi civil in Imperiul Bizantin , Dobrotici(1354-1386) a primit titlul de despot , care era acordat rudelor si aliatilor imperiului , si care il plasa, cel putin formal, in cadrul ierarhiei imperiale.

Urmasul sau , Ivanco(1386-1391) , se desprinde din sfera stapanirii bizantine si bate moneda proprie, pentru a-si marca independenta.

In conditiile apropierii Imperiului Otoman , Dobrogea , al carui conducator disparea in luptele cu turcii, risca sa fie transformata in pasalac. Acesta este momentul in care domnul Tarii Romanesti , Mircea cel Batran (1386-1418) intervine si o ia in stapanire. Dobrogea va ramane in componenta statului muntean pana in 1420 , cand este cucerita de turci si ramane sub stapanire otomana pana in 1878.

INSTITUTIILE

Daca in Transilvania, voioevodul avea autonomie si dispunea de atributii militare , juridice, administrative, in Tara Romanesca si Moldova domnia era instiututia centrala. Titlul de domn vine de la "dominus", lat. adica stapan, suveran, singur stapanitor, sau " de sine statator"

Domnul era si "mare voievod", adica commandant supreme al armatei, , era si seful administratiei, numea dregatorii din sfatul domnesc, reprezenta si instanta suprema de judecata.De asemenea, domnul era si ocrotitorul bisericii, colaborand cu ierarhia religioasa . De fapt, el domnea si facea danii " din mila lui Dumnezeu", adica beneficia de protectia divina., iar prin apelativul " Io" -Ioan, " se reflecta originea divina.

Domnul putea retrage proprietatile boierilor daca acestia il tradau( hiclenie), sau ii putea condamna la moarte. Pe masura ce dominatia otomana se accentueaza , autoritatea domnului incepe sa se restranga , iar boierii incep sa exercite o tutela asupra domnului. Acestia controleaza viata politica prin sustinerea unor candidati la tron sau prin incheierea unor intelegeri cu alti suverani crestini sau chiar cu turcii.

In primele secole, dupa intemeiere , fiscalitatea era redusa , veniturile domniei provenind nu din impozite ci din beneficiile aduse de drumurile comerciale care strabateau spatiul romanesc.Tendinta generala , in sec XV-XVI, era de intarire a autoritatii domnului in raport cu marea boierime si alte posibile centre de putere( cum au fost orasele) Domnia era ereditar-electiva, dar nu exista dreptul primului nascut, ceea ce a determinat pe unii domni sa-si asocieze la domnie punul din fii sai inca din timpul vietii ( Basarab pe Nicolae Alexandru, Mircea cel Batran pe Mihail)

SFATUL DOMNESC

La inceput era formast din boieri , mari proprietari de pamant , apoi, incepand cu Mircea cel Batran , in Tara Romaneasca si Alexandru cel Bun , in Moldova , apar dregatoriile: vornicul, seful Curtii domnesti, logofatul , seful Cancelariei domnesti, , vistierul , care avea grija de visteria tarii, spatarul, purtatorul de spada. Banul Olteniei, era cea mai inalta demnitate , dupa domn , in Tara Romaneasca si portarul Sucevei, cea mai inalta demnitate, in Moldova.Se constata, o similaritate cu Occidentul , in ceea ce priveste inceputurile sfatului domnesc, deoarece, in Occident , la inceput, din Consiliul Regal faceau parte cei mai apropiati nobili din anturajul regelui, si cu timpul se precizeaza functiile. Si in Tarile Romane , pe masura ce se precizeaza functiile, boierii se transforma din " boierii domniei mele" in " boierii tarii", marcandu-se procesul de cristalizare a institutiilor in stat.

ADUNARILE STARILOR PRIVILEGIATE

Nu au cunoscut aceeasi evolutie ca in Occident, unde din sec XIV, au devenit parteneri ai puterii centrale in procesul de luare a deciziilor. Acestea nu au fost convocate cu regularitate , fiind rar consultate in probleme administrative sau fiscale. Uneori au avut rolul de a sanctiona un domn, anumite masuri de politica externa ( legate de cuantumul obligatiilor banesti catre Poarta , sau de reorganizarea generala a societatii( reformele lui Constantin Mavrocordat , la jum. sec XVIII.)

Dupa stabilirea dominatiei otomane , apar schimbari si in structura institutionala a statelor extracarpatice. Domnul, initial ales de boieri si confirmat de Poarta, incepe din sec XVI si mai ales din veacul urmator sa fie numit , mai ales de turci. Din sec XVIII, dispare si domnia pamanteana, instaurandu-se , din 1711, in Moldova si 1716, in Tara Romaneasca, domniile fanariote, pana in 1822, cand , dupa revolutia lui Tudor Vladimirescu , Poarta revine la domniile pamantene.Domnii fanarioti sunt integrati in ierarhia administrativa otomana, domnul urmand functiei de mare dragoman al Portii.

Domnii Principatelor erau asimilati unui pasa cu doua tuiuri ( cozi de cal, in numar de 1,2 sau 3, care marcau rangul generalilor-pasale turci) , responsabili numai in fata sultanului.Domnia era garantata si de plata unor sume mari de bani, sau pentru prelungirea domniilor.

Principala functie a statului devine cea fiscala , deoarece comertul international nu mai aducea mari beneficii, Marea Neagra devenind un lac turcesc, si concurenta pentru ocuparea tronului era acerba. Banii pentru ocuparea tronului nu se puteau obtine decat printr-o fiscalitate excesiva. Veniturile obtinute nu erau destinate modernizarii statului , pentru ca principala destinatie era Istanbulul.O anumita similitudine cu Occidentul se observa in sec XVIII , cand fanariotii , in cautare disperata de venituri , incearca o rationalizare a structurilor sociale si o eficientizare a aparatului administrativ, atat la nivel local, cat si central.Printr-o sertie de reforme , Constantin Mavrocordat, Callimachi, Caragea, etc, au incercat sa reglementeze cuantumul si modalitatile de plata, sa stabilizeze masa contribuabililor , sa defineasca principalele categorii sociale, limitarea abuzurilor administrative-fiscale sau judecatoresti, preocupari pentru aprovizionarea oraselor cu alimente necesare populatiei, masuri protectioniste pentru favorizarea productiei locale de vinuri si rachiuri, mestesuguri , etc.

Coruptia era principala trasatura a veniturilor, toate functiile sunt vandute, fapt ce duce la grecizarea domniei, a proprietatii funciare si a bisericii.Desi domnii fanarioti , prin masurile pe care le-au luat se asemanau despotilor luminati ai Europei, acestea nu au avut intotdeauna efectul scontat, datorita duratei scurte a domniilor , in medie 2,5-3 ani , apoi Principatele devin teatru de razboi in timpul razboaielor ruso-austro-turce, care duc la pierderi teritoriale, ocupatii militare, epidemii de ciuma, perioade de foamete, conflicte intre boierimea autohtona si domnii fanarioti sunt tot atatea cause pentru care reformele nu au avut efectul asteptat.

Boierimea pamanteana se grupeaza in Partida Nationala , ce avea ca principal obiectiv revenirea la domniile pamantene

Transilvania , dupa pacea de la Karlowitz(1699), trece sub dominatie habsburgica . Autonomia este limitata , titlul de principe fiind insusit de imparat, reprezentat in Transilvania de un guvernator. Autonomiile locale s-au mentinut numai in zona celor trei natiuni privilegiate- unguri, sasi, secui, romanii fiind considerati in continuare tolerati.