Civilizatia traco-dacica

Civilizatia traco-dacica

Perioada de sfarsit a istoriei societatii primitive, cunoscuta sub denumirea de epoca fierului, caracterizata prin progresele realizate de comunitatile omenesti, in urma adoptarii si generalizarii treptate a metalurgiei fierului si a legaturii cu centrele de cultura din Mediterana si Orientul Apropiat, reprezinta momentul de afirmare a civilizatiei tracice si apoi, spre final, a celei dacice.

Epoca fierului se divide in doua mari subperioade: prima, numita Hallstatt[1] (cca 1200 - 450/300 i.d.H.), dupa o localitate din Austria Superioara, si Latene (cca 500 - sec. I d.H.).

Perioada hallstattiana, dupa cronologia lui P. Reinecke si precizarile facute de H. Müller-Karpe, se imparte in patru faze, periodizare valabila, cu mici modificari, si pe teritoriul Romaniei[3].

Prima epoca a fierului se caracterizeaza prin dezvoltarea, la inceput, a metalurgiei bronzului, alaturi de care se introduc, treptat, obiectele din fier, numarul acestora din urma sporind in fazele urmatoare ale primei epoci a fierului, in functie de conditiile specifice economice si istorice [4].

Cercetarile din zona aradeana permit constatarea ca formatiunile tracice din perimetrul Mures - Crisuri, favorizate de conditiile geografice si hidrografice, de calitatea solului, de clima prielnica, vor cunoaste o evolutie rapida, marcata prin unelte, arme si podoabe de bronz, de ceramica canelata si, mai ales, de asezarile deschise ori fortificate descoperite la Santana, Socodor, Santul Mare, Vanatori, Sanpetru German, Zimandul Nou, Frumuseni, Arad[5].

Perioada cuprinsa intre secolele al XII-lea si al VIII-lea i.d.H. (Hallstatt A-B) exprima, in general, formarea si afirmarea primei varste a fierului pe teritoriul tarii. Formarea culturii hallstattiene, dupa aprecierea cercetatorilor romani si straini, s-a realizat in zona de vest a tarii, in Crisana-Banat, ca urmare a transformarii culturilor anterioare ale epocii bronzului intr-o cultura unitara, reprezentata, printre altele, prin ceramica neagra canelata[6].

Tranzitia la epoca fierului s-a facut in conditiile legate de dezvoltarea interna a formatiunilor tracice, tocmai in momentul in care metalurgia bronzului atinsese apogeul, iar pe plan local isi facusera aparitia primele obiecte de fier.

Prelucrarea noului metal a fost usurata de miscarile de populatie, iar intensificarea s-a facut prin filiera anatolo-greco-balcano-nord-dunareana, ori prin cea cimeriana, peste Caucaz si stepele nord-pontice, fara a mai vorbi de cea italica[7].

Dintre cele 70 de depozite de bronzuri din perioada timpurie a primei varste a fierului, a caror importanta in studierea cronologiei si tipologiei este unanim recunoscuta, in judetul Arad s-au descoperit patru: la Sanpetru German, Zimandul Nou, Pecica si Arad - "Astoria"[8].

Caracteristice perioadei timpurii a primei varste a fierului sunt asezarile fortificate, cum sunt cele descoperite la Santana si la Frumuseni, localitate ce apartine comunei suburbane Fantanele.

In apropiere de Frumuseni, la circa 1,5 km nord-vest de biserica satului, pe vechiul mal al Muresului, in punctul 'Dealul Caprei', se afla o movila elipsoidala de cca 30 x 40 m diametru. Cercetarile din 1948 efectuate prin sondaje au identificat si o asezare fortificata din prima epoca a fierului[9].

Asezari hallstattiene deschise au fost descoperite pe raza judetului la Baratca, Chisineu Cris, Felnac, Mocrea, Munar, Varadia de Mures si in municipiul Arad[10].

Pe teritoriul propriu-zis al municipiului Arad exista numeroase descoperiri de factura hallstattiana, care indica o locuire deosebita in aceasta perioada. In primul rand, pentru inceputul epocii hallstattiene, amintim o serie de descoperiri din zona centrala a orasului.

In Piata Avram Iancu, cu ocazia unor lucrari edilitare, s-au semnalat materiale hallstattiene timpurii[11].

In apropiere de aceasta descoperire, in 1998, cu ocazia expertizei arheologice asupra casei Hirschl (Teatrul Vechi) de pe strada Gh. Lazar nr. 1 - 3, a fost identificat un nivel de locuire hallstattian (Hallstatt B-1) la circa 2,80 m adancime fata de actualul nivel de calcare[12].

Cu prilejul efectuarii unor lucrari de telefonie pe B-dul Revolutiei, in dreptul imobilului cu nr. 85, la adancimea de 2,7 m au fost surprinse daramaturile unei locuinte cu peretii de chirpic.

Sub stratul de chirpic si carbune se afla un schelet de copil (varsta cca 6 ani), precum si o tibie de adult. Din cadrul ceramicii recoltate, retine atentia un vas- biberon de culoare neagra, ornamentat cu caneluri. Pe baza materialului arheologic, complexul descoperit poate fi incadrat in Hallstatt B1[13].

Cea mai spectaculoasa descoperire in zona centrala a orasului a fost realizata in 1967. Cu ocazia saparii fundatiilor hotelului "Astoria", la o adancime de peste 2,5 m, s-a descoperit un important depozit de bronzuri. Acesta se compune din 51 piese: celturi (topoare), seceri, varfuri de lance si bratari[14].

Existenta unor unelte ca si dalta cu tub si bucata de bronz brut (lingou), indica faptul ca in apropiere a existat un atelier pentru prelucrarea metalului.

Fenomenul depozitelor de bronzuri din Hallstattul timpuriu, documentat si pe teritoriul orasului Arad, exprima aspectul razboinic al vietii sociale, tensiunea in raporturile intercomunitare. In conditiile unor miscari de populatii, relatiile sociale sunt dominate de violenta, ciocniri si de o recrudescenta a activitatii militare.

In general, depozitele de bronzuri au fost ingropate de proprietari, la un moment dat, in dorinta de a fi conservate si recuperate ulterior, dupa ce primejdia a trecut.

Depozitul de la "Astoria", impreuna cu unul mai vechi, pastrat in Muzeul din Budapesta[15], pe langa faptul ca exprima diferentierea de avere si ordin social la care a ajuns societatea tracica, indica si faptul ca atelierele din zona produceau marfuri pentru schimb.

In apropierea locului descoperirii acestui impresionant depozit de bronzuri, in triunghiul format de B-dul Revolutiei, str. 1 Decembrie 1918 (fosta Tarnavelor) si Piata G. Enescu (fosta Xenopol), cu ocazia unor lucrari edilitare, s-au descoperit materiale ceramice, chirpic de la locuinte si o valva de tipar din gresie pentru celturi, piese ajunse intr-o colectie particulara[16].

Ansamblul descoperirilor din zona centrala a orasului este intregit de descoperirile din fata Palatului Cultural si de cele de pe str. Stefan Cicio Pop (fosta 6 Martie), descoperiri elocvente pentru perioada de inceput a Hallstattului timpuriu[17].

Descoperirile din zona centrala a orasului corespunzand in general perioadei Hallstattului timpuriu (faza B1) indica existenta in aceasta zona a unei intinse asezari tracice cu o durata destul de indelungata.

In acelasi timp, pe langa aceste descoperiri, in alte zone ale orasului, in decursul vremii, au aparut numeroase materiale arheologice apartinand primei varste a fierului.

In cartierul Parneava, intr-o cariera de pietris de la marginea de sud a orasului (probabil gropile de langa fabrica de caramida) s-au gasit, in 1895, 5 butoni de bronz si doua cranii de om, toate databile in prima epoca a fierului[18]

Materiale de factura hallstattiana au fost descoperite si in cartierul Bujac, in punctul Silvas si pe strada Imparat Tiberiu[19].

Demne de semnalat sunt si descoperirile din cartierul Gai. In aceasta zona sunt amintite morminte de incineratie plane, din prima epoca a fierului[20].

Intre linia ferata Arad-Pecica si soseaua nationala, pe o movila proeminenta, cu ocazia exploatarii pietrisului, incepand cu anul 1952, s-a identificat o bogata asezare cu mai multe nivele de locuire, incepand cu epoca bronzului si pana in epoca migratiilor. Aceasta zona arheologica este cunoscuta in literatura de specialitate mai noua sub denumirea de Gai I si prezinta in stratigrafia sa si un nivel de locuire hallstattian[21].

In cartierul Micalaca, in apropierea Uzinei de Apa, pe langa paraul Firiteaz, se afla un tell din preajma caruia au fost recuperate materiale ceramice ce indica o locuire in perioada Hallstattului timpuriu[22].

Aceste descoperiri, impreuna cu cele din Aradul Nou, din cimitirul romano-catolic si de la intersectia strazilor Calea Timisorii cu Ana Ipatescu, intregesc ansamblul descoperirilor tracice din prima varsta a fierului de pe teritoriul actual al municipiului, descoperiri reprezentand mai multe asezari, variate ca intindere[23].

Procesul de uniformizare inceput in faza timpurie a varstei fierului, reflectat partial de raspandirea larga a ceramicii negre canelate (prezenta masiv si in municipiu), va permite ca in fazele urmatoare ale primei varste a fierului tracii nord-dunareni sa se detaseze tot mai mult in masa marelui neam din care faceau parte, indicand deja trecerea spre cea de a doua varsta a fierului.

Secolul al VI-lea i.d.H., care cuprinde fazele tarzii ale primei varste a fierului, desi pastreaza elemente anterioare, care se continua in ceramica, unelte, podoabe, indica evolutia in directia celei de-a doua varste a fierului.

Zonei Muresului ii este data o coloratura specifica prin prezenta unor elemente de cultura materiala de factura scitica[24].

Acestea au fost descoperite in zona aradeana la Simand, Nadab, Mocrea, Pecica, Arad-Gai, Arad-Ceala[25].

Aceasta enclava scitica localizata de Herodot pe fluviul Maris[26] este considerata de unii cercetatori ca fiind de origine traca, iar de altii - iraniana. Este vorba de o populatie neomogena etnic, din cadrul careia nu excludem elementul tracic, purtatoare a unor elemente de cultura scitica.

Cultura materiala tracica cuprinde in aria sa de raspandire o vasta regiune europeana de la Carpatii Nordici pana la Balcani, de la Marea Egee pana la raul Pripet, din Boemia pana in vestul Asiei Mici. Herodot afirma ca 'neamul tracic este, dupa acela al inzilor, cel mai mare dintre toate. Daca ar avea un singur domnitor si ar fi uniti intre dansii ar fi de neinvins"[27].

Catre jumatatea mileniului I i.d.Hr., pe baza intregului proces evolutiv din spatiul carpato-danubiano-pontic, incepe istoria propriu-zisa daco-getilor, ramura tracica nord-dunareana.

Evolutia societatii daco-getice in secolele V - IV i.d.Hr. creaza premisele trecerii la a doua varsta a fierului - epoca Latene[28]. Perioada de formare a epocii Latene pe teritoriul Romaniei in general, a zonei de vest in special, a reprezentat un subiect de controverse istorice.

Specialistii romani nu au inca un punct de vedere unitar in ceea ce priveste perioada in care populatia daco-getica a evoluat din epoca hallstattiana spre Latene.

Dupa opinia unor cercetatori, trecerea la a doua varsta a fierului s-a facut diferentiat, in functie de anumite influente externe, grecesti, sud-tracice sau celtice. Diferentierile reflecta, in principal, influenta celor doua scoli istoriografice si arheologice: cea franceza si cea germana[29].

Pentru zona intracarpatica si vestica a Romaniei, cronologia este diferita. Ceea ce pentru Europa Centrala si Vestica se termina in anul 1 i.d.Hr., in aceasta regiune merge pana la cucerirea romana. Acceptata ramane perioada 450-300 i.d.Hr., drept epoca de tranzitie de la prima la a doua varsta a fierului[30].

Perioada de la sfarsitul secolului al VI-lea i.d.Hr. reprezinta momentul cand avem prima informatie scrisa despre existenta daco-getilor ca si popor distinct in raport cu tracii sud-dunareni.

Constituiti etnic ca popor in secolul al VI-lea i.d.Hr., ei pot fi pusi in legatura cu evenimentele anterioare anului 514 i.d.Hr., cand ii avem deja mentionati in izvoarele scrise. Rezistenta deosebita depusa de geti regelui persan Darius a justificat caracterizarea lor de catre Herodot drept 'cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci'[31].

In acest context, trebuie sa avem in vedere dezvoltarea societatii daco-getice, care atinsese in aceasta perioada nivelul in care se constituisera formatiuni politice ce stapaneau un teritoriu intins.

In a doua jumatate a secolului al IV-lea i.d.Hr., dacii din vestul tarii au intrat in contact cu civilizatia celtica, de origine vest-europeana, ale carei prime patrunderi dateaza din aceasta vreme si de la inceputul secolului al III-lea i.d.Hr.[32]

Triburile celtice, apartinand ramurii celei mai vestice a indoeuropenilor, au patruns in Transilvania, dinspre Pannonia, pe vaile Muresului si Somesului, aproximativ in aceeasi perioada, instalandu-se aici pentru un interval de doua secole[33]. Ei au ocupat indeosebi regiunile de podis si de campie din Transilvania, iar la vest de Muntii Apuseni, intregul ses al Crisanei, teritorii cucerite de la dacii timpurii.

Populatia autohtona dacica opunand rezistenta, a fost infranta de puterea de soc a celtilor, indelung antrenata in razboaie si de armamentul lor perfectionat. Dovezi graitoare in acest sens sunt necropolele de la Apahida, Ciumesti si Curtiuseni sau Aradul-Nou, in care s-au gasit numeroase arme din fier.

Noii veniti s-au asezat in regiunile favorabile pentru agricultura si cresterea vitelor, in cele prielnice pentru extragerea minereurilor de fier si argint, coexistand cu localnicii in forme normale de convietuire. Prezenta dacilor in mijlocul celtilor este atestata de ceramica lucrata cu mana, iar in cimitirele Latene, prin mormintele de incineratie in urna.

In acest proces de convietuire, dacii au receptat anumite influente de la cei veniti, dar au transmis o seama dintre obiceiurile si produsele lor.

In toate zonele in care s-au asezat, celtii au adus inovatiile civilizatiei Latene: perfectionarea procesului de prelucrare a fierului, generalizarea folosirii uneltelor din acest metal,  intrebuintarea plugului cu brazdar de fier in agricultura, confectionarea ceramicii cu roata si folosirea masiva a monedei in cadrul schimburilor economice.

Revenind la partile aradene locuite de daci, unde, dupa afirmatia lui Strabon din Geographia, "curge Marisos', identificat cu 'Maris', folosit de Herodot in Istorii[34], avem de la bun inceput o serie de elemente de ordin istoric, a caror autenticitate este confirmata de multitudinea descoperirilor arheologice.

Descoperirile arheologice de la Pecica, Varsand, Cicir, Felnac, Cladova si cele de pe raza municipiului de la Ceala, Gai, Aradul-Nou, atesta convietuirea daco-celtica si influentele reciproce exercitate in cultura materiala si spirituala a celor doua populatii.

In zona arheologica Gai I, in 1952, au fost indentificate 8 morminte daco-celtice birituale (incineratie si inhumatie), cu un bogat inventar funerar[35]. Cercetarile au fost reluate in anul 1962 de catre arheologii muzeului aradean.

Lucrarile edilitare efectuate in anii ce au urmat au distrus aceasta necropola si nu au mai putut fi salvate decat un numar redus de piese. Inventarul mormintelor salvate se compunea din material ceramic lucrat la roata si cu mana, obiecte de podoaba din bronz (fibule, bratari), sabii indoite ritual. Ceramica descoperita in necropola de la Gai este foarte variata. Vasele de factura celtica prezinta aceleasi caracteristici cu ceramica raspandita in vestul Europei, dar se observa unele usoare influente dacice, in special in ceea ce priveste ornamentarea. Materialele ceramice dacice pastreaza, in ornamentica si forme, traditia hallstattiana.

Pe langa inventarul ceramic din muzeul aradean, in colectiile particulare exista vase intregi sau fragmentare de factura daco-celtica.

Ceramica celtica de la Arad-Gai, lucrata dintr-o pasta foarte fina, se caracterizeaza prin vase cu gura larga, corpul cu profil accentuat si terminat de obicei prin omphalos (inel de fund). Ca si forme, in aceasta necropola au fost descoperite vase tip castron, vase bitronconice cu gatul inalt si vase evazate, strachini cu profil in S si peretii arcuiti. In general, ceramica se incadreaza in Latene B2 - C1 - dupa Reinecke[36].

Alaturi de ceramica celtica, in necropola de la Gai a fost descoperita si ceramica de factura dacica, care se individualizeaza prin pasta, forma si modul de lucru.

De aici, pe langa numeroase fragmente din descoperiri fortuite provin un vas in forma de clopot si o strachina, ambele lucrate cu mana, executate in maniera pur hallstattiana. Au aparut si vase fragmentare avand decorul din butoni rotunzi sau usor aplatizati si brauri alveolare[37].

Evidentiata de autorii antici, predilectia celtilor pentru podoabe este validata si de descoperirile de la Gai. Fibulele de la Arad-Gai de tip Dux timpuriu, prin analogiile de la Ciumesti si Curtiuseni se dateaza in Latene B (secolele IV-III i.d.H., dupa cronologia aceluiasi cercetator citat)[38].

Aceeasi incadrare o au si bratarile din bronz provenite din mormintele descoperite. Ele sunt foarte variate ca forme tipologice. Se remarca bratarile masive cu nodozitati si cu capete in forma de peceti, cele cu umflaturi si capetele legate, ori simple, cu capetele putin ingrosate.

Pe langa aceste obiecte de podoaba, au fost descoperite arme din fier ce constau din cutite de lupta si sabii indoite ritual la inmormantare. Unul din cutite, avand lama dreapta si manerul mic, isi gaseste analogie in exemplarele de la Ciumesti, fiind datat in Latene C[39].

Anul 1964 a insemnat descoperirea in mod incidental in punctul Arad-Ceala a unui mormant celtic. Dintr-o groapa pentru nisip au fost salvate cateva vase de factura celtica lucrate la roata si mai multe bratari din bronz. Materialul ceramic probabil a constituit inventarul funerar al unui mormant, descoperirea, al carei caracter nu a putut fi definit, se incadreaza in perioada Latene B2 - C1 si cuprinde ca forme vasele castron cu gat arcuit ori cu peretii globulari sau strachini.

Bratarile masive cu nodozitati si cea din placa de bronz cu extremitatile rotunde, prin analogie, sunt datate in Latene B2.

Cea mai intinsa necropola celtica birituala a fost descoperita in Aradul-Nou[40], in apropierea cimitirului catolic si ortodox.

Au fost cercetate 10 morminte de inhumatie si incineratie in groapa. Cateva din aceste morminte, incadrate pe baza inventarului in Latene B, dateaza de la sfarsitul secolului IV i.d.Hr., apartinand primului val celtic care a patruns dinspre vest spre Transilvania.

Vasele lucrate cu roata sunt variate ca forma si dimensiuni. Se remarca recipientele piriforme si canitele. Impreuna cu aceste forme lucrate cu roata, au aparut materiale ceramice lucrate cu mana, de factura dacica, asemanatoare cu cele din perioada precedenta. Ceramica prezinta o pasta cu granule de nisip si o ardere neomogena. Culoarea predominanta este cea caramizie cu nuante cenusii. Vasele cu profil aproape drept, avand decorul compus din butoni rotunzi sau aplatizati si brauri in relief cu alveole, strachinile ori castroanele, se gasesc in acelasi context cu materialele de factura celtica.

Pe langa ceramica, inventarul necropolei de la Aradul-Nou cuprinde obiecte de podoaba din bronz si arme din fier. Fibulele si bratarile descoperite aici apartin, ca si epoca, perioadei Latene B2[41]. Sabiile, indoite ritual, cutitele de lupta de diferite forme, ori varfurile de lance, variate si ele, completeaza din inventarul necropolei de la Aradul-Nou.

Desi numarul mormintelor este mult mai redus fata de cel al necropolelor din nord-vestul Transilvaniei si din Podisul Transilvaniei, necropola de la Aradul-Nou se inscrie printre cele mai vechi necropole celtice din teritoriul locuit de daco-geti, ilustrand din plin procesul convietuirii celor doua populatii.

In stanga soselei Arad-Deva, cu ocazia instalarii unei conducte, in 1972, s-a descoperit o asezare daco-celtica din secolele III-II i.d.Hr. Ceramica dacica are o forme variate: vase cu peretii drepti, strachini si castroane[42].

Descoperirile de pe raza municipiului Arad, impreuna cu cele din judet, atesta convietuirea daco-celtica si influentele reciproce exercitate in cultura materiala si spirituala a celor doua populatii.

In acest context al convietuirii daco-celtice, sapaturile sistematice si descoperirile ocazionale au reliefat locuirea intensa si realizarile comunitatilor dacice din partile aradene.

In special ne retin atentia cele 26 de tezaure monetare, grupate, dupa datele de emisie si origine, in emisiuni timpurii (secolele III-II i.d.Hr.) si emisiuni mai noi (secolul al II-lea i.d.Hr. si primele decenii ale secolului I i.d.Hr.)[43].

Circulatia monetara reprezinta una dintre cele mai elocvente dovezi a activitatii comerciale intr-un moment dat.

Primei perioade ii apartin monedele greco-macedoniene si imitatiile dupa ele specifice formatiunii social-politice dacice din zona aradeana, imitatii realizate si sub influenta celtica.

Din prima faza de emisiuni monetare dacice, pe teritoriul orasului au fost descoperite cateva piese aflate in colectii muzeale si particulare. Pe aversul lor este reprezentat in relief inalt un cap de barbat cu o cununa de lauri privind in dreapta (Zeus), iar pe revers calaretul tracic in galop[44].

In a doua categorie a monedelor dacice, datate mai ales in secolul al II-lea, se incadreaza imitatiile tarzii, cu reprezentari mult stilizate. Ele apartin tipului 'Toc-Cherelus', dupa cum o dovedesc descoperirile de la Toc, Cherelus, Arad, Almas, Fenis, Pecica etc. Din aceasta perioada, de pe teritoriul orasului provin 7 piese aflate in colectia Severeanu si a Muzeului de Istorie al Municipiului Bucuresti[45].

Alaturi de descoperirile monetare, semnificative in ilustrarea nivelului de dezvoltare al civilizatiei dacice, pe teritoriul Aradului, in diferite puncte, au aparut vestigii materiale apartinand dacilor.

Pe terenul fabricii Teba, in 1955, s-a descoperit intamplator o groapa care continea vase din epoca Latene, materiale ce au intrat in colectia muzeului aradean[46].

Ceramica dacica a fost recuperata si din punctul 'Silvas', cartierul Bujac, in urma unor cercetari de teren efectuate de arheologii aradeni[47].

Stratigrafia statiuni arheologice Gai I cuprinde si un nivel de locuire ce apartine epocii dacice, perioada Latene B-C. La muzeul aradean, tot din zona Gai, se pastreaza un vas dacic si o ceasca-opait, apartinand secolelor II-I i.d.Hr., fara loc exact de descoperire.

Aria de locuire a dacilor pe teritoriul orasului este intregita de descoperirile din cartierul Gradiste. In curtea Santierului de Drumuri si Poduri, intre straturile de locuire din diverse epoci a fost identificat un nivel de locuire dacica de epoca Latene[48].

In anul 1981, in cartierul Micalaca, in locul cunoscut de localnici sub denumirea de 'Cimitirul Vechi' sau 'La Butu', cu ocazia lucrarilor de excavare a pamantului, a fost scos la suprafata un bogat material arheologic dacic. Materialul salvat consta din unelte de fier, bucati de zgura, chirpic si mai ales ceramica[49].

Studierea amanuntita a materialului, cat si investigatiile de la fata locului, au permis emiterea ipotezei conform careia ne aflam in fata unei asezari dacice care se intinde in timp aproximativ intre secolul II i.d.Hr. - secolul I d.Hr.

Ceramica recuperata se poate imparti in doua categorii: lucrata cu mana si la roata.

Prima categorie cuprinde oale, cesti, vase borcan, fructiere, realizate dintr-o pasta grosiera cenusie sau rosie-caramizie cu o ornamentatie bogata, realizata in relief sau prin incizare intr-o mare varietate de motive si combinatii, ca in toate asezarile dacice de pe Valea Muresului inferior[50].

Decorurile in relief sunt formate din butoni simpli, cu alveole sau cu cruce. Acest ultim tip, raspandit in secolul al II-lea i.d.Hr., nu este intalnit decat in mod exceptional in secolul I d.Hr. Braul in relief cu alveole constituie unul din motivele caracteristice mai ales in faza clasica.

Ceramica lucrata la roata se divide in doua subcategorii: una este dintr-o pasta mai putin omogena, de culoare caramizie, provenind de la vase de dimensiuni mijlocii, si alta compusa din fragmente cenusii de diferite nuante dintr-o pasta foarte buna.

Ca si forme, in general, intalnim oale, strachini, castroane, chiupuri, cani, fructiere de diferite dimensiuni.

In afara de materialul ceramic, in urma cercetarilor de teren au fost salvate greutati de la razboiul de tesut si fragmente de obiecte din fier, zgura si chipric.

In santurile de fundatie au fost surprinse vetre de foc si locuinte de tip bordei.

Spre est de acest punct, la marginea cartierului, dincolo de linia ferata de centura, in punctul cunoscut de localnici sub numele de 'Delut', a fost identificata o alta asezare dacica.

Asezarea a fost identificata dupa 1970, in urma excavarii pamantului pentru digul de protectie a orasului, si a fost distrusa in mare parte.

Sondajele arheologice executate in anii 1976 - 1977 a permis identificarea unei intinse asezari dacice din perioada secolului II i.d.Hr. - I. dHr.

Materialul ceramic recuperat este similar cu cel din zona 'Cimitirului Vechi'. Ponderea ceramicii lucrate la roata este ceva mai mare[51].

Nu excludem posibilitatea ca la 'Delut', prin conformatia terenului, sa fi existat o asezare dacica care sa fi fost intarita.

Intre marginea estica a cartierului Micalaca si localitatea suburbana Vladimirescu (Glogovat), in punctele 'La Cetate' ("Die Schanzen") si cantonul de la 'Padurea Vrabiilor" in cercetarile din perioada 1975-1980 au fost surprinse si urme de locuire din epoca clasica a civilizatiei dacice (secolul I i.d.Hr. - I d.Hr.)[52].

Descoperirile de materiale dacice pe intreg teritoriul municipiului, in zonele mai inalte (foste grinduri), ne indreptatesc se emitem ipoteza existentei mai multor asezari dacice, variate ca intindere care probabil gravitau in jurul asezarii fortificate de la Delut.

Cercetarile de pana acum converg spre concluzia ca, incepand cu mijlocul secolului al II-lea i.d.Hr., in vestul Daciei, implicit arealul aradean, prezinta tabloul unei ample si rapide dezvoltari care va permite stratificarea sociala si va crea premisele aparitiei regatului burebistan.

Civilizatia dacica din zona Aradului se inscrie, prin caracteristicile sale, in spatiul mai larg locuit de acest popor. Cu analogii in ceramica, monede, locuinte si rit de inmormantare, atat in vestul Romaniei, dar si la un nivel mai larg, incluzand intreaga Dacie, cu prelungiri in Ungaria si Slovacia, asezarile de pe vatra orasului isi continua dezvoltarea pana la inceputul secolului al II-lea d. Hr. Elocvente in acest sens sunt descoperirile monetare apartinand emisiunilor imparatilor Otho, Vespasian, Domitian, Nerva si Traian, provenite din diferite puncte ale municipiului[53] Descoperirile monetare demonstreaza ca influenta romana este premergatoare cuceririi si se manifesta la nivelul comertului, moneda romana inlocuind pe cea greco-macedoniana si dacica.