Mica Antanta (23 aprilie 1921, 7 iunie 1921)

Mica Antanta (23 aprilie 1921, 7 iunie 1921)

Daca prin alianta politico-militara cu Polonia, cercurile conducatoare de la Bucuresti au incercat sa asigure securitatea frontierei de rasarit a statului roman, pentru asigurarea frontierei de vest cu Ungaria si a celei de sud cu Bulgaria ele au prospectat un sistem de aliante politico-militare cu acele state din Europa centrala si de sud-est, interesate vital, ca si Romania, in mentinerea statu-quo-ului politic si teritorial in aceasta zona, in apararea independentei si suveranitatii lor nationale.

Insecuritatea creata in aceasta zona de insistentele actiunii revizioniste ale Germaniei, Ungariei horthyste si Bulgariei, de politica ezitanta a Frantei si Marii Britanii de a-si asuma responsabilitati concrete in ceea ce priveste mentinerea si consolidarea statu-quo-ului politico-teritorial, consfintit prin tratatele de pace, a condus, in mod firesc, la apropierea si cooperarea politica si militara dintre Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia, a caror integritate era pusa in pericol de Ungaria horthysta.

Astfel, in august 1920, s-a semnat, la Belgrad, Tratatul defensiv intre Cehoslovacia si Iugoslavia; la 23 aprilie 1921, la Bucuresti, a fost semnata Conventia de alianta defensiva dintre Romania si Cehoslovacia si, la 7 iunie, acelasi an, a fost semnata, la Belgrad, Conventia de alianta defensiva dintre Romania si Iugoslavia, toate avand ca obiectiv fundamental respectarea Tratatului de la Trianon.

In conformitate cu prevederile aliantelor politice intre cele trei state, s-au semnat ulterior conventii militare bilaterale, prin care statele respective se angajau sa-si acorde ajutor militar in eventualitatea cand unul sau altul dintre ele ar fi fost atacat fara provocare de Ungaria. Conventia militara dintre Romania si Iugoslavia, semnata la 23 ianuarie 1922, prevedea la articolul 2, ajutorul reciproc al celor doua tari in ipoteza ca una din ele ar fi fost atacata de Bulgaria, iar articolul 3 al acestei conventii, prevedea si sprijinul reciproc al celor doua tari in eventualitatea ca una din ele ar fi fost atacata concomitent de forte armate bulgare sau ungare.

Statele care alcatuiau Mica Intelegere au semnat, la 14 septembrie 1923, la Praga, Conventia militara in trei, care anula documentele bilaterale, preluand, insa, cu unele modificari, prevederile acestora. Astfel, alianta opunea agresorului 18 divizii de infanterie, 3 divizii de cavalerie, 3 divizii de artilerie si 14 divizii escadrile aviatie.

Conventiile politico-militare dintre cele trei tari au consfintit edificarea Micii Intelegeri, sub forma unui sistem de aliate care isi propunea apararea independentei si a integritatii teritoriale a statelor semnatare. Conventia in trei aprecia ca principalul pericol pentru ele il reprezenta revizionismul ungar, socotind pe deplin posibil un atac simultan al Ungariei. Acest pericol a devenit deosebit de grav dupa accederea hitlerismului la putere in Germania (30 ianuarie 1933) si a neincetatelor incalcari ale tratatelor de pace, ca urmare a politicii conciliatoare promovate constant de Marea Britanie si de Franta.

In aceasta situatie, la 16 februarie 1933, a fost semnat Pactul de organizare a Micii Intelegeri, menit sa consolideze coeziunea aliantei, iar tratatele politico-militare care legau cele trei tari intre ele, au fost prelungite, cu acel prilej, pe timp nelimitat.