Probleme economice si sociale ale lumii elenistice

PROBLEME ECONOMICE SI SOCIALE ALE LUMII ELENISTICE

Expansiunea greco-macedoneana in Oreint are drept punct de pornire, macar intr-un anume sens, un fascicol de discordante intre structurile socio-institutionale ale celor mai avansate cetati ale Greciei si ritmul dezvoltarii lor economice si sociale. Aceasta relativa epuizare a virtualitatilor de progres in interiorul economiei si societatii autarhice si limitate ale cetati impingea catre roire si expansiune: tinand seama de datele esentiale ale societatii antice - nivelul relativ scazut si ritmul lent de dezvoltare a mijloacelor de productie, caracterul fragmentar, de micro-unitati juxtapuse, al tipului de exploatare deopotriva agricola si mestesugareasca, limitare drastica a diviziunii sociale a muncii - toate intr-un ansamblu de institutii socio-politice care risca sa fie integral negate de o polarizare mai profunda a populatiei libere (cetatenii existaû doar ca grup privilegiat) - tinand seama, deci, de aceste caractere specifice ale economiei cetatilor, singura lor cale de progres se vadea a fi, ca si in vremea marii colonizari, expansiunea.

Spre deosebire, insa, de epoca arhaica, aceasta expansiune comporta doua aspecte, corelate, desi intr-un sens antinomice: roirea de cetati, reduplicarea - pe o scara mai ampla inca decat in sec. VIII-VI, de poleis, cu institutiile lor sociale si economice definitorii, concomitenta insa, ba chiar dependenta in esenta ei de constituirea unor vaste unitati teritorial-administrative de un tip nemaiintalnit pana atunci nici in istoria Orientului, nici in cea a Greciei. Monarhiile elenistice, reunind teritorii si etnii diverse, cai si stadii diferite de evolutie sociala in formatiuni socio-politice aflate sub autoritatea unui rege si a unei administratii regale, reprezinta, intr-adevar, si cadrul de afirmare, de expansiune si proliferare a cetatilor in esenta lor socio-economica, dar si cadrul de negare a acestora, in masura in care nici autarkeia economica, nici autonomia politica a structurilor de polis nu se mai regasesc ca atare in noile conditii. Din aceasta conjunctie rezulta, deopotriva, si variante noi ale formelor de proprietate asupra mijloacelor de productie - si, in primul rand, asupra pamantului - si tipuri particulare si diverse de exploatare, elemente care confera istoriei social-economice a lumii elenistice o autonomie coextensiva cu evolutia raporturilor politico-militare.

De aici rezulta dubla orientare a demersului analitic in acest domeniu, demers dator sa dea seama deopotriva de problemele economice si sociale ale cetatilor elenistice, vechi si noi, si de cele ale regatelor elenistice, pentru a incerca sa surprinda, in fine, relatia intre aceste doua sfere, precum si intre ansamblul lumii grecesti si zonele periferice sau exterioare elenitatii. Interdependenta acestor trei zone de relatii economice, polarizarea lor sociala si etnica, reprezinta fenomene noi in viata economica a oikumenei; aparitia unei economii regale si a unor relatii sociale depinzand de aceasta constituie si ea un fenomen inedit in lumea greaca, dominata pana atunci de modelul economiei private urbane, dar se situeaza, in raport cu structurile traditionale ale societatilor orientale, intr-o relatie istorica ce se cere mai riguros definita.

In fine, atat particularitatile fiecarei zone istorice la care ne referim, cat si caracterul inegal si in mare masura idspersat al izvoarelor obliga cercetarea acestor probleme la prudenta in generalizari. Faptul ca, pentru Egiptul lagid, marea majoritate a surselor se refera la nivelele de baza ale economiei agrare - sate si nome - fiind insa, intr-o masura macar, lacunare din pricina publicarii prea lente a papirilor demotici, se adauga caracterelor specifice ale Egiptului elenistic - unitate teritorial-economica compacta, absenta unor fenomene reale de urbanizare - interzicand, practic, un discurs istoric comparabil cu acela referitor la regatul seleucid. Aici, principalele stiri se refera la nivelele superioare ale administratiei regale - satrapii, orase si mari temple; sunt, cu precadere, izvoare epigrafice, referitoare la o arie extrem de diversificata si de labila, in cadrul careia fenomenele de urbanizare sunt frecvente si caracteristice. Stirile de care dispunem despre economia si viata sociala din alte regate elenistice - Pergamul atalid, Bactria elenizata, Macedonia chiar - sunt sumare si lacunare. Se adauga, evident, pluralitatea adesea obscura a nenumaratelor unitati cvasi-autonome - cetatile. In aceste conditii, dupa ampla si hazardata incercare de reconstituire a lui Rostovtev, Social and Economic History of the Hellenistic World, singura cale metodologic acceptabila este aceea a analizelor pe fiecare zona, la capatul carora sinteza sa porneasca de la definirea propriilor sale limite.

De buna seama, nu acesta este locul unei atari analize de detaliu. Prezentul capitol va incerca doar sa delimiteze marile probleme ale epocii elenistice sub aspectul structurilor sale fundamentale, pentru a ajunge, mai degraba decat la o concluzie, la indicarea problemelor si perspectivelor majore ale cercetarii ulterioare, precum si la o evaluare a dinamicii si particularitatilor unei etape atat de complexe ca aceea a istoriei elenistice in desfasurarea de ansamblu a istorie antichitatii.