Domnia lui A. I. Cuza (1859-1866)

Domnia lui A. I. Cuza (1859-1866)

Unirea de la 1859

Reprezentantii marilor puteri europene se intrunesc la Paris in 1858 si decid sa permita Principatelor romanesa seuneasca, dar cu conditia sa sa aiba doi domnitori si cateva institutii comune cu sediul la Focsani.

In ianuarie 1859 au loc alegeri, iar romanii au dat dovada de o remarcabila inteligenta politica. Cei de la Iasi au ales domnitor pe un om aproape necuoscut, pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. S-a spus ca fost ales pentru ca era mason, dar nu exista o dovada in acest sens. Insa aproape toti sustinatorii sai erau masoni.

La Bucuresti are loc o manifestatie a unionistilor care sileste Parlamentul sa-l aleaga domnitor la 24 ianuarie 1859 tot pe A. I. Cuza. Romanii au pus astfel Europa in fata faptului implinit: alegerea aceluiasi domnitor in ambele principate.

A fost nevoie de trei ani de discutii diplomatice grele si de sprijinul lui Napoleon III ca unirea sa fie recunoscuta, dar numai pe timpul domniei lui A. I. Cuza, de 7 ani. Noul stat poarta din 1862 numele de Romania.

B: Reformele lui Alexandru Ioan Cuza

Desi nu era pregatit sa fie domn, Cuza s-a dovedit un domnitor remarcabil. De o bunatate si de o cinste rara, in scurta sa domnie de sapte ani a adus in Romania mari reforme.

Intai de toate a incercat sa faca un lucru la care se opunea statul rus: secularizarea bunurilor manastiresti.

In trecut, domnitorii romani facusera donatii importante bisericilor de la Muntele Athos, de la Locurile Sfinte si de la Muntele Sinai. Astfel s-a ajuns la situatia in care o septime din pamantul arabil al tarii sa apartina acestor manastiri.

De mult se spunea in cercurile mai inaintate si mai liberale ca este inadmisibil ca atata parte din averea tarii sa plece in fiecare an in strainatate, chiar pe motive religioase.

Acum insa sub Alexandru Ioan Cuza, cu Mihail Kogalniceanu ca prim ministru, se ia hotararea secularizarii averiilor manastiresti in ultimile zile ale lui decembrie 1863, profitandu-se ca la acel moment Rusia nu mai era marea putere de odinioara.

Desigur ca manastirile straine au protestat, in special grecii de la Athos, dar guvernul lui Cuza n-a cedat. S-au dus tratative ca sa-i despagubim in bani, punand la dispozitie o suma de 50 milioane franci aur.

Masura I-a permis lui Cuza sa procedeze la o prima distribuire de pamant taranilor nu insa inainte de a fi silit sa dizolve parlamentul, deoarece se opunea legii agrare.

S-au impartit atunci 2 milioane de hectare la peste 500 mii de familii de plugari. Cum insa cu vremea s-a inmultit populatia rurala, iar lotul de pamant ce se daduse fiecarei familii era in orice caz prea mic, situatia taranilor n-a fost ameliorata substantial de reforma lui Cuza.

Mai importanta din punct de vedere al consecintelor, a fost adoptarea codurilor moderne in legislatia romaneasca.

Luand ca exemplu Franta si Belgia, s-au elaborat coduri moderne: codul civil, codul penal, precum si legi privind invatamantul modern. Scrierea cu alfabet latin s-a introdus la noi in 1863.

O alta hotarare de mare insemnatate s-a luat sub domnia lui Cuza: alegerea Capitalei Munteniei, Bucuresti, drept capitala a Principatelor Unite.

In primii trei ani dupa dubla alegere a lui Cuza fusesera doua guverne separate. Oamenii politici au ales Bucurestiul pentru ca ere un oras mai mare de doua, trei ori decat Iasiul. Era centrul comercial cel mai important si, in plus, Bucurestiul era mai departe de granita cu Rusia, puterea de care romanii se temeau cel mai mult.

Detronarea lui Cuza

La inceputul anului 1863 impotriva lui Cuza se contura ,,monstruasa coalitie", grupare eterogena formata din conservatori si liberali radicali, in frunte cu I. C. Bratianu si C.A.Roseti

Primii erau continuatorii ideologiei de la 1848, dorind o transformare economica si sociala radicala, dupa modelul occidental. Conservatorii insa doreau pastrarea traditiilor si privilegilor epocii premergatoare revolutiei si insistau ca dezvoltarea sa se faca lent si fara schimbari radicale.

Pentru ambele grupari, Cuza ducea o politica necorespunzatoare si in plus domnitorul hotarase sa impuna un regim autoritar. Conservatorii l-au criticat pentru reformele agrara si electorala, iar liberali radicali i-au reprosat ca era prea moderat.

Dar, mai cu seama, de multe zeci de ani intrase in mentalitatea oamenilor politici romani ca tara noastra nu va capata un statut independenta si de stil occidental decat in ziua in care va avea un rege dintr-o dinastie straina, pentru a inceta luptele intre diversele familii boieresti de la noi.

Cuza se angajase sa nu stea in scaun decat sapte ani si sa favorizeze alegerea unui domn strain. Se implineau acum 7 ani, iar Cuza nu facuse nici un pas catre gasirea si alegerea unui domn strain.

Acesta a fost argumentul major pentru care oamenii politici din tabere diferite au facut un fel de coalitie, lucru care a mirat pe toata lume.

S-au apropiat conservatorii cei mai de dreapta de liberali cei mai de stanga.

Adevarul este ca aceasta coalitie a fost realizata de masoni. S-a creat chiar o loja masonica speciala pentru rasturnarea lui Cuza.

Liberali radicali, cu complicitatea unor comandanti de unitati militare, in 11 februarie 1866 au patruns in palat si l-au silit pe principile Cuza sa-si semneze abdicarea.

Alexandru Ioan Cuza s-a purtat extrem de elegant, a semnat, a plecat a doua zi spre Austria si niciodata n-a facut vreo incercare de revenire la tron. A murit relativ tanar 1873.