Momente reformatoare ale Rusiei

Momente reformatoare ale Rusiei

Cele mai importante momente reformatoare ale Rusiei au aparut ca reactie la traume si

umilinte nationale.Este si cazul reformelor initiate in timpul domniei lui Alexandru al II-lea(1855-1881).Venirea la tron a coincis cu infrangerea Rusiei de catre Franta si Anglia in razboiul din Crimeea.Socul produs de infrangere l-a determinat pe Alexandru sa initieze o serie de schimbari de importanta majora pentru societatea rusa.[1]

Slavofil Iuri Samarin scria: ,,Am fost infranti nu de fortele externe ale aliantei occidentale , ci de propria noastra slabiciune internaStagnarea spirituala , criza fortelor de productie , ruptura dintre guvern si popor , dezbinarea existenta intre clasele sociale si inrobirea uneia de catre alta nu ingaduie guvernului sa desfasoare toate mijloacele de care dispune si , in caz de urgenta sa conteze pe mobilizarea fortei natiunii.

Dupa emanciparea iobagilor in 1861 , problema principala nu a fost daca aveau sa urmeze

Si alte reforme , ci in ce fel aveau sa fie puse in practica.Alexandru era convins ca , pentru a mentine stabilitatea , trebuia sa schimbe o buna parte a sistemului social-politic existent.El a insistat pentru reforme in toate aspectele vietii:autoritatile locale , sistemul juridic , armata , economia.

Pana la suirea lui Alexandru al II-lea pe tron , nu fusese aleasa nici o forma de autoritate locala.Tarul si-a dat seama ca acest lucru avea o influenta mare aupra ineficientei administrative.Prin urmare , el s-a decis sa introduca anumite forme de administratie locala , avand grija totodata sa nu dea impresia ca ar fi fost silit sa faca asemenea schimbari.Acesta a fost motivul pentru care a suprimat atitudinile publice in favoarea reformei.In 1859 , pe cand discutau conditiile emanciparii , nobilii din provincia Tver au mers prea departe , in ochii lui Alexandru.Acestia solicitau un sistem juridic independent , o forma de administratie locala independenta de centru si un organism ales care sa se ocupe de problemele economice.Unkovski , purtatorul lor de cuvant , a fost trimis in exil.Cu toate acestea , el era hotarat sa inceapa reforma administratiei locale.

Emanciparea serbilor a facut ca alte reforme sa fie abordate cu mai multa usurinta.Urmatoarea reforma de care s-a ocupat Alexandru al II-lea si colaboratorii sai a fost aceea a administratiei locale , care a dus la infiintarea asa-numitului sistem zemstvo de administratie locala.Timp de secole administratia locala ramasese un aspect vulnerabil al administratiei si al vietii rusesti , care isi avea originea in legislatia Ecaterinei cea Mare si care combina administratia biricratica cu o oarecare participare a nobililor locali.Extinsa jurisdictie a nobililor pe domeniile lor constituia o alta caracteristica importanta a vietii de la tara inainte de reforma.noua lege , aplicata din ianuarie 1864 , a reprezentat o puternica modernizare si democratizare a administratiei locale , precum si un efort considerabil din partea statului de a rezolva necesitatile Rusiei rurale , mai ales prin stimularea initiativei si a activitatilor locale.

Reforma administratiei a fost conceputa de Alexandru al II-lea ca sa insoteasca abolirea serbiei.Ea constituia o sfidare fata de traditia birocratica rusa , care la mijlocul secolului al XIX-lea era perfect organizata si stabila.Consiliul de stat elabora legile si , prin intermediul ministerelor , le aplica.Ministerul de Interne conducea aproape intrega administratie locala , Guvernoratele sau provinciile create de Ecaterina aII-a in 1776.

In 1859 sunt create comisii care sa studieze repartitia reala a puterilor si responsabilitatile in provincii.O comisie este insarcinata sa initieze o mare reflectie asupra reformei administratiei locale.Reformatorii si reprezentantii inaltei birocratii sunt in opozitie totala.La inceput , in fruntea comisiei s-a aflat Nicolae Miliutin , care pledase si pentru abolirea serbiei.In 1861 la conducerea comisiei este numit Valuev.Miliutin si Valuev considerau ca societatea trebuie sa participe la putere , dar trebuia pastrata autoritatea statului. In acest sens , Valuev a declarat: ,, A oferi zemstvei un rol in chestiuni comune intregului imperiu ar echivala cu distrugerea puterii executive unitare a imperiului si cu distribuirea ei intre 40 sau 50 de organisme.Acest fapt ar expune ordinea sociala si intrega structura imperiala unor pericole pe care probabil ca le-a sesizat toata lumea.".

Reformatorilor li se puneau doua probleme.Mai intai cea a raportului intre stari(grupuri sociale) , in cadrul organelor puterii locale.La asta se adauga dezbaterea cu privire la competenta si atributiile noilor institutii.Dezbatera in Consiliul de Stat durand intregul an 1863 , imparatul a cerut pentru sfarsitul anului depunerea textului.La 1 ianuarie 1864 , Statutul institutiilor teritoriale a fost adoptat.

Textul adoptat era un compromis.Valuev reusise sa concilieze exigentele nobilimii cu revendicarile radicale ale liberalilor.Au fost dezacorduri in privinta alegerii presedintelui zemstvelor.S-a optat ca functia sa revina din oficiu maresalului nobilimii.Liberalii se opuneau ca Ministerul de interne sa poata superviza activitatile zemstvelor , pe cand grupul din jurul lui Valuev opta pentru ca o anumita intaietate sa-i fie acordata Centrului.Alexandru al II-lea a hotarat ca o parte din autoritate sa ramana instantelor centrale.

Aceste institutii de putere locala au fost create la nivelul districtelor si al provinciilor , care reuneau de la zece la douasprezece districte.Aceste adunari sau zemstve erau compuse din reprezentanti alesi:de la douasprezece la optzeci de persoane pentru district , de la cinsprezece la o suta pentru provincie.Mandatele alesilor erau de trei ani.In districte , colegiile electorale erau separate: alegerile erau cenzitare pentru primele doua categorii(nobilimea si populatia urbana). Pentru tarani , fara a fi cenzitare , alegerile erau pe mai multe grade.zemstvele de provincie erau alese de catre adunarile de district.Organe consultative si de control , zemstvele erau completate de catre un organ executiv-uprava-compus dintr-un presedinte si din mai multi asesori al caror numar era de la doi pana la sapte.

Sistemul zemstvelor a fost pus in practica in treizeci si patru de provincii ale Rusiei.Polonia , Lituania , bielorusia si trei provincii din Ucraina au fost indepartate de la reforma.Guvernul nu dorea sa puna institutiile locale in mana grupurilor etnice care le puteau folosi in scopuri separatiste.

Aceste adunari aveau ca prima functie sa gireze interesele economice locale ale provinciilor si districtelor.De asemenea , zemstvele erau responsabile de problemele locale de administratie , de locuitele anumitor categorii de functionari alesi-arbitri de pace , judecatori de pace-ca urmare a reformelor.Trebuiau sa rezolve nevoile populatiei in materie de sanatate , de igiena , de servicii veterinare , dar si de credite destinate taranilor.Educatia primara era una din cele mai importante obligatii ale zemstvelor. Daca scolile parohiale continuau sa depinda de Sfantul Sinod , zemstvele mosteneau sarcina scolilor aflate sub autoritatea Ministerului Instructiunii publice.Zemsta nu era stapana pe programele stabilite de stat si nu putea decide deschiderea sau inchiderea scolilor.Numirea invatatorilor depindea de consiliile scolare.Adunarile se ocupau de organizarea materiala a scolilor.In cadrul consiliilor scolare , cei doi reprezentanti ai zemstva se aflau pe picior de egalitate cu cei ai statului , dominand astfel pe reprezentantul bisericii.

Zemstva dispunea de trei ani de mandat , de o sesiune anuala pentru adunarile de district , si de douazeci de zile pentru cele de provincie.Se puteau convoca si sesiuni extraordinare in caz de necesitate sau la solicitarea guvernului.Maresalii nobilimii prezidau aceste adunari.zemstvele puteau contracta imprumuturi , dar principala lor sursa de finantare erau impozitele locale.statul pastra pentru el impozitele indirecte si impozitele pe ,,sufletele taranesti" si lasa zemstvelor grija sa taxeze sau nu pamantul si proprietatile.Aceste resurse erau insuficiente fata de obligatiile zemstvelor , care trebuiau sa consacre o treime sanatatii publice si 15%educatiei.Intretinerea drumurilor atarna greu in bugetul lor , ramand bani putini pentru agricultura.

Zemstvele erau alese de mosieri , oraseni si tatani in cadrul unui sistem electoral ce se baza pe apartenenta la una din stari si pe criterii de proprietate.Modul de distribuire a locurilor favoriza pe mosieri si orasenii mai instariti.Taranii , datorita numarului lor , detineau majoritatea in multe cazuri:in zemstvele de judet , proportia reprezentantilor din fiecare curie era de 42% tarani , 38% mosieri , 17% oraseni.Componenta municipalitatilor era mai elitista.

Zemstvele au adus in orasele si sate practicanti ai profesiilor liberale care nu erau de origine nobila.Acelasi lucru este adevarat si in cazul municipalitatilor.In gubernia Tver numarul acestor oameni angajati in zemstve a crescut de la 17 in 1866 la 669 in 1881 , 773 in 1882 , 941 in 1891 si peste 2000 in 1910.Aproape jumatate erau invatatori , restul fiind felceri , medici , veterinari , statisticieni , contabili , secretari si functionari.In total , numarul medicilor angajati in zemstvele de judet a crescut de la 613 in 1870 la 1069 in 1880 , 1558 in 1890 , 2398 in 1900 si 3082 in 1910.

Organismelor de guvernare locala nu li s-a dat niciodata puterile de care aveau nevoie pentru a-si desfasura activitatea intr-un mod corespunzator:impozitele erau stabilite prin hotarari ale Ministerului de Finante , iar pentru aplicarea legii si mentinerea ordinii se depindea de forta politieneasca numita si platita de Ministerul de Interne.Autonomia limitata de care dispuneau , combinata cu vederile nonconformiste ale celei de-a ,,treia categorii", nelinistea guvernul , incat in 1890 a hotarat sa le supuna toate deciziile unui veto suspensiv din partea guvernatorului provinciei(care era numit de Ministerul de Interne).Acesta a mai castigat si dreptul de a contramanda numirile de personal si de a-si selecta deputatii tarani din randul celor alesi in adunarile de plasa.Congresele deputatilor sau ale angajatilor zemstvelor din diferite gubernii erau adesea interzise , chiar si atunci cand organizarea lor era necesara in scopuri precum coordonarea masurilor de sanatate plubica.

Deputatii si angajatii zemstvelor incercau sa propuna un model mai deschis si mai relaxat de dezvoltare a Rusiei , un model care le-ar fi dat o mai mare libertate in rezolvarea problemelor locale.In zemstva Cernigov , activistii au initiat un cerc de studiu in care sa se discute modalitatile de transformare a institutiilor zemstvei intr-o scoala de autoguvernare si de pregatire a tarii pentru un sistem constitutional.Razboiul ruso-turc din 1877-1878 a provocat un val de rezolutii patriotice care promiteau ajutor si sustinere guvernului , dar care cereau un schimb mai multe drepturi politice.Aceasta aspiratie catre o constitutie si o adunare electiva centrala fusese exprimata de mai multe adunari administrative locale.

In cadrul zemstvelor se poate observa aparitia unei noi forte sociale:obscestvennost, adica un public educat si informat care se implica sau dorea sa se implice in chestiunile politice.Nu era o intelighentie revolutionara , visand la transformari radicale , ci mai degraba de o opozitie moderata , care dorea imbunatatirea societatii.

In 1870 , un Regulament Municipal a instituit un sistem asemanator la orase.Consiliul local(duma) a fost ales de proprietarii rusi de sex barbatesc care implinisera 25 de ani.Si acest organism a primit insarcinari privins sanatatea publica , furnizarea de servicii , drumurile , invatamantul public , comertul si industria locala.Singura zona importanta pe care nu o controla era politia , asupra careia guvernul imperial dorea sa exercite un control deplin.

Sir Mackenzie Wallace , care a trait in Rusia intre 1870-1875 , scria : ,,Lucrul care m-a surprins cel mai mult la aceasta adunare(zemstvo) a fost ca era compusa partial din nobili si partial din taranisi ca intre cele doua clase nu parea sa existe nici urma de antagonism .Proprietarii care aveau pamanturi si iobagii lor de odinioara , emancipati doar cu zece ani in urma , s-au intalnit de pe pozitii care cel putin deocamdata erau de egalitate.Discutiile au fost purtate indeosebi de nobili , dar in cateva randuri s-au ridicat sa vorbeasca si membrii taranimii , ale caror observatii-intotdeauna clare , practice si la obiect-au fost ascultate de fiecare data cu o atentie respectuoasa .

Zemstava.isi indeplineste acceptabil si fara speculatii sau targuieli scandaloase indatorilile de zi cu ziEa a facut mari eforturi in directia furnizarii de asistenta medicala si de invatamant primar pentru oamenii simpli , imbunatatind spectaculos conditiile din spitale , sanatorii si din celelalte institutii angajate intru aceeasi cauza.In stradaniile de a-i ajuta pe tarani , a contribuit la imbunatatirea raselor de cai si de vite si a creat un sistem obligatoriu de asigurare in caz de incendiu , impreuna cu diverse mijloace de impiedicare si de stingere a focurilor de la sate-o chestiune foarte importanta intr-o tara unde taranii traiesc in case de lemn , iar incendiile mari sunt inspaimantator de dese"

Cu toate neajunsurile , siatemul zemstvo a realizat mult pentru Rusia rurala din 1864 , cand a inceput sa fie aplicat , pana in 1917 , cand a fost inlocuit.

BIBLIOGRAFIE

1.G.Hosking , Rusia.Popor si imperiu(1552-1917) , Polirom, 2001

2.M.Lynch , Reactiune si revolutie.Rusia(1881-1924), Editura All , Bucuresti , 200

3.Helene Carrere d'Encausse , Alexandru al II-lea.Primavara Rusiei , Editura Artemis , Bucuresti , 2009

4.N.Riasanovsky , O istorie a Rusiei , Institutul European , Iasi , 2001

5.R.Sherman , Rusia(1815-1881) , Editura All , Bucuresti , 2001