Femeile in fata justitiei

Femeile in fata justitiei

Pe langa normele juridice valide pentru Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca se impune si analizarea practicii juridice, deoarece, cum notam anterior, discursul juridic, oficial ofera numai o latura a profilului femeii, doar o imagine contorsionata de catre barbati. Ca atare, ramane de identificat imaginea reala surprinsa in documentele in care femeile apar in fata instantei in calitate de acuzate. Cand se face referire la femei teoria si practica juridica merg paralel, caci inegalitatea din cadrul teoretic se reflecta in practica juridica. Percepute ca fiind inegale, femeile in instanta nu beneficiaza de aceleasi drepturi ca si barbatii. Conditiile in care femeia putea sa actioneze in justitie sunt si ele subiect de reglementare al codurilor de legi mentionate, iar modul in care femeile sunt tratate in instanta reflecta si el suprematia elementului masculin.

Inainte de a surprinde modul in care femeile erau prezente in instanta se impune sa ne oprim si asupra procedurilor de judecata. Acestea au constituit, cum e si firesc, subiect de reglementare a codurilor juridice. Formalismul este cuvantul cel mai frecvent folosit de catre istorici pentru descrierea acestor proceduri. In toate cele trei tari sistemul juridic cunoaste o structura ierarhica de la instantele satesti si pana la cel mai inalt for reprezentat de catre instantele conducatorilor tarii. De asemenea pe langa justitia laica functiona si cea ecleziastica care avea intre atributiile sale faptele de domeniul morale si religiei. Procedura de judecata, subiect de analiza si ea, era axata pe audierea de martori, pe juramantul partilor si mai ales pe procedura cojuratorilor . Veniti in fata instantei abilitate, partile trebuiau sa aduca probe in favoarea marturiilor lor. Acestea putea fi orale, scrise, urme materiale si probe preconstituite . Dar cum probele scrise nu erau la indemana oricui cea mai frecventa forma de a sustine afirmatiile erau martorii, calitate in care puteau si femeile sa compara in fata justitiei. Conditiile in care femeia putea sa se prezinte in fata justitiei vor fi amplu redate in capitolele viitoare ale tezei. Ne limitam deocamdata la a nota faptul ca prezentarea lor la procese era conditionata de statutul social detinut. Astfel, in general, femeile casatorite erau reprezentate in instanta de catre sotii lor in timp ce vaduvele si calugaritele dispuneau de capacitate juridica deplina Cele mai multe procese in care am identificat prezente feminine sunt legate de zestre, mosteniri, dispute succesorale, hotarnicii, etc. Altfel spus, problemele care intra in sfera dreptului civil sunt cel care domina. In majoritatea acestor cazuri femeile nu apar niciodata singure, numele lor apare alaturi de parinti sau, cel mai adesea, alaturi de frati si surori. Spre exemplu la 1398, din porunca regelui Sigismund conventul din Jasro trebuie sa cerceteze o plangere depusa de catre Sandrin, fiul lui Stanislau din Campulung, alaturi de fiul si fiica sa impotriva lui Petru, fiul lui Ioan din Dolha. Pricina care-i aduce pe membrii acestei familii in fata instantei este crima. Potrivit acuzatiilor care i-au fost aduse, Petru se facea vinovat de uciderea fiului lui Sandrin[3]. In 1410 in fata adunarii comitatului Bereg se va prezenta Margareta, vaduva nobilului Stefan de Dolha, care depune o plangere impotriva lui Stanislau, Bogdan si Georgiu din Dolha. Motivul plangerii respectivei nobile este acela ca acestia din urma ar fi "nevalit asupra casai ei si luand toate din casa au ocupat si partile ei de mosie in Dolha si Zadnya" . Tot in calitate de pagubite se vor prezenta in fata instantei si vaduva ducelui Teodor si fiicele sale, Anusca si Maria. Cele trei femei depuneau in 1416 o plangere impotriva lui Stanislau de Dolha care ar fi oprit ilegal o parte din veniturile acestora . Ultimele documente sunt reprezentative din cel putin doua perspective, astfel ele atesta faptul ca in calitate de vaduve femeile dobandeau capacitate juridica deplina, totodata aceste documente atesta vitregiile la care femeile au fost supuse mai ales dupa ce familia isi pierde protectorul. In aceeasi situatie o vom gasi si pe vaduva Anna, a noboilului Georgiu Balitza din Bilke si pe fiicele acesteia; pe Margareta, vaduva nobilului Ioan Orda din Leordina etc. Intr-o situatie dificila o regasim in anul 1431 si pe vaduva Ana Candea de Rau de Mori care se prezinta in fata comitelui Hunedoarei si a celor patru juzi ai nobililor din comitat cerand amanarea proceselor in care fusese implicat recent raposatul ei sot . In fata justitiei o vom gasi si pe Cristina, fiica lui Nicolae de Bizere, care obtine la 1500, in baza dreptului romanesc, prin arbitri de la rudele sale dota si darurile de nunta, echivalate la 60 de florini . Dar nu in toate aceste documentele femeile apar ca victime. Exista si procese in care femeile nu mai apar in calitate de victime ci in calitate de acuzati. Majoritatea lor apar in procese care au ca si cauza tot probleme legate de mostenire. Sunt insa si procese in care femeile apar sub acuzatia savarsirii unor diverse infractiuni precum adulterul sau pruncuciderea . Astfel de procese in care femeile sunt implicate fie in calitate de impricinati, parati sau martori abunda si in Tarile Romane. Ele vor fi analizate in detaliu pentru a conferi o imagine comparata si cat mai obiectiva a profilului juridic al femeilor din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania.

Insumand toate acestea, discursul juridic coroborat cu practica juridica sunt cele care permit construirea profilului feminin. Este si firesc ca el sa cunoasca nuantari de la o societate la alta - in cazul de fata avem pe de o parte Moldova si Tara Romaneasca, iar pe de alta parte Transilvania -, dar ni se pare semnificativ faptul ca profilul are de asemenea linii similare al caror numar nu e deloc neglijabil.