Dictatul de la Viena (1938) - Romania pierde Ardealului de Nord

Dictatul de la Viena (1938) - Romania pierde Ardealului de Nord

In urma primului arbitraj de la Viena (2 noiembrie ), Ungaria a obtinut o portiune din Slovacia (parte a ceea ce era numita Ungaria Superioara in timpul vechiului Imperiu Austro-Ungar) iar la mijlocul lunii martie 1939 a ocupat Ucraina Subcarpatica (Rutenia) autonoma - azi, regiunea Transcarpatia din Ucraina. Ungaria dorea sa obtina si celelalte teritorii care apartinusera Transleithaniei si pe care le considera pierdute prin Tratatul de la Trianon, in special Transilvania.

Negocierile prin intermediul reprezentantilor Germaniei si Italiei au inceput la 16 august la Turnu Severin. Ungaria a pretins circa 70.000 km² din suprafata Romaniei, la care guvernul roman a raspuns oferind un schimb de populatie si o serie de rectificari minore ale granitelor. In final, negocierile de la Turnu Severin au esuat si se parea ca disputa romano-ungara se va muta pe campul de lupta. Germania era insa interesata sa pastreze pacea in regiune, deoarece avea nevoie de exporturile acestor tari pentru necesitatile de razboi. Ministrii de externe ai Romaniei (Mihail Manoilescu) si Ungariei au fost convocati la Viena, la 29 august, unde Hitler a impus ambelor parti pre-acceptarea neconditionata a arbitrajului germano-italian, care avea sa devina cel de-al doilea arbitraj (Diktat) de la Viena. Consiliul de Coroana, convocat de regele Carol al II-lea, sub amenintarea ocuparii intregii tari de catre Germania, a admis arbitrajul cu majoritate de voturi (19 pentru, 10 contra, 1 abtinere), in schimbul garantarii de catre Germania si Italia a noilor granite.

Dictatul de la Viena a produs o grava criza politica in Romania. La 4 Septembrie 1940, guvernul Gigurtu a fost fortat sa demisioneze, intre altele sub presiunea legionarilor. Armata ungara a intrat in teritoriul cedat al Transilvaniei, la 5 septembrie 1940. Populatia maghiara a intampinat cu entuziasm trupele si a considerat separarea de Romania ca o eliberare.

Pe teritoriul Transilvaniei invadate s-au produs o serie de incidente in care etnici romani au fost masacrati in mod barbar de trupele hortyste, cum ar fi Moisei, Traznea (9 septembrie 1940), Ip (13/14 septembrie 1940), Ciumarna, Zalau, Camar, Dragu, Hida, Cosniciu de Sus, Cerasa, Marca, Nusfalau, Sarmasu, Muresenii de Campie, Campia Turzii, Ludus, Prundu Bargaului, Huedin, Cucerdea, Lascud .

In paralel, a fost executata o ampla operatiune de expulzare/intimidare a etnicilor romani pe intreg teritoriul Transilvaniei de Nord. Numarul exact al victimelor acestor actiuni este disputat intre istorici, dar existenta unor astfel de evenimente nu poate fi disputata. Prin al doilea Dictat de la Viena, Ungaria a primit 43.492 km² din teritoriul national roman, cu o populatie estimata atunci la 2.609.000 locuitori.

3.1.3 Tratatul de la Craiova (7 septembrie 1940) - pierderea Cadrilaterului

Tratatul de la Craiova a fost semnat la 7 septembrie intre Romania si Bulgaria, fiind impus Romaniei de Germania Nazista. Conform prevederilor acestuia, Romania a cedat partea sudica a Dobrogei (Cadrilaterul in romana), si si-a dat acordul in realizarea unor schimburi de populatie. Acest teritoriu a fost cedat de catre Bulgaria Romaniei, in urma Pacii de la Bucuresti din anul 1913. 80 000 de romani (mocani margineni, aromani si meglenoromani), majoritatea asezati de la sfarsitul celui de-al doilea razboi balcanic din , in urma caruia teritoriul a fost anexat de Romania, au fost obligati sa isi abandoneze locuintele din sudul Dobrogei si sa se aseze in nord, in timp ce 65 000 de bulgari din nordul regiunii au fost obligati sa aseze in Cadrilater. In final, din intreaga Bulgarie s-au stabilit atunci in Romania circa 110.000 romani, iar din Romania au plecat 77.000 bulgari.