Ascensiunea Miscarii Legionare - Garda de Fier. Reprezentarea electorala a Legiunii

Ascensiunea Miscarii Legionare

Garda de Fier. Reprezentarea electorala a Legiunii

Trei ani mai tarziu, in 1930, C.Z. Codreanu infiinteaza o aripa militara a Legiunii, Garda de Fier, nume ce a ajuns curand sa se aplice la intreaga organizatie. Astfel, Garda de Fier si Legiunea Arhanghelul Mihail s‑au suprapus. Garda de Fier a devenit doar un alt nume al Miscarii Legionare, care a prezentat, sub conducerea unor politicieni ca generalul G. Cantacuzino-Graniceru, Ionel Mota, C. Papanace, un program cu mesaj antidemocratic si antisemit. Pe masura ce si-a definit forma de manifestare caracteristica, Garda a inceput sa semene cu facismul italian sau german, avand uniforme (Camasile Verzi) si salutul specific, practicand glorificarea conducatorului miscarii (capitanul), antisemitismul si cultul taranului ca intruchipare a omului nepervertit, declarandu-se aparatoarea crestinismului ortodox (intr-o forma distorsionata).[1]

Insa intre Miscarea Legionara si national-socialismul german cu care era comparata, existau si deosebiri profunde. Este vorba in primul rand de caracterul net crestin al miscarii din Romania. Antisemitismul ei era unul religios si national, si nu rasist. Obiectivul lui Codreanu era de a inlatura pseudo-democratia din Romania si de a innoi statul roman printr-o conducere autoritara, cu radacini adanci in crestinismul ortodox. Inceputurile miscarii isi aveau sorgintea fara indoiala intr-un patriotism autentic, dar ideeile legionarilor erau confuze, promovand un misticism exagerat.

Legionarii organizau tabere de munca, duceau o viata modesta, iar Codreanu dadea dovada de energie si de mare putere de convingere asupra adeptilor sai. Contrastul dintre atitudinea politicienilor romani, care urmareau doar propriile interese, si hotararea de care dadeau dovada legionarii in promovarea unor valori nationale, a convins o serie de intelectuali (Mircea Eliade, Nae Ionescu, Emil Cioran) sa adere la Miscarea Legionara sau macar sa simpatizeze cu interesele acesteia.

In urma unei puternice campanii de presa desfasurate impotriva legionarilor, in ziua de 2 ianuarie 1931, Consiliul de ministri a adoptat in urma unui raport prezentat de Ion Mihalache, o decizie prin care Legiunea Arhanghelului Mihail era dizolvata. Cu aceasta ocazie, Codreanu si cativa din colaboratorii sai cei mai apropiati sunt inchisi din nou, fiind confiscate toate arhivele si interzise ziarele si revistele Miscarii. Incepe un lung proces impotriva Miscarii Legionare. El este castigat de catre legionari in toate instantele, inclusiv la Curtea de Casatie.

La alegerile din 1931 Legiunea obtine doar 1% din totalul voturilor electoratului. Electoratul Legiunii era format cu precadere din tineri locuitori ai oraselor, dar cuprindea membri ai tuturor claselor sociale, atragandu-i in acelasi timp pe tarani si clerul rural, elemente ale muncitorimii si burgheziei de la orase si periferia societatii. Conducerea Garzii din acel timp, perioada sa de apogeu, era formata din elemente din clasa de mijloc care aveau educatie universitara, dar nationalismul miscarii ii atragea pe toti aceia care se simteau alienati de un sistem politic si social, care li se parea a fi fost creat in afara granitelor si in detrimentul populatiei.

Insa la doar 20 de zile dupa alegerile generale din 1931, un mandat de deputat din judetul Neamt a fost declarat vacant. Codreanu candideaza si este ales deputat.

Considerandu-i pe legionari tulburatori ai ordinii publice, in martie 1932, guvernul Iorga - Argetoianu pronunta a doua dizolvare a Garzii de Fier si fixeaza noile alegeri pentru 17 aprilie. Totusi, candidaturile depuse nu au mai putut fi anulate, iar Miscarea Legionara castiga al doilea loc de deputat.

Dupa caderea guvernului Iorga-Argetoianu, in iunie 1932, se desfasoara din nou alegeri , Miscarea Legionara castigand de data aceasta cinci locuri de deputat. In luna decembrie a anului 1933, Miscarea Legionara a fost interzisa pentru a treia oara printr-un jurnal al Consiliului de ministri, promulgat la 9 decembrie 1933, pentru ca legionarii sa nu-si mai poata depune candidaturi la noile alegeri.

Imediat dupa publicarea decretului privind dizolvarea Garzii de Fier, guvernul a trecut la interzicerea presei legionare si la arestarea unui mare numar de activisti, precum si la o serie de represalii severe impotriva membrilor acesteia, inclusiv crime.

Ca raspuns la atrocitatile comise de catre guvernanti, urmeaza un nou atentat sangeros comis de catre legionari:  Constantinescu, Caranica si Belimace, decid sa se razbune pe Duca, ei insisi suferind inchisoarea, impuscandu-l pe primul ministru la Sinaia, si se predau autoritatilor.

La aceasta oribila crima, urmeaza din nou un val de represalii soldat cu arestari, persecutii si chiar victime in randul legionarilor. Printre cei arestati se numara figuri de seama ai intelectualitatii romane: Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Dragos Protopopescu, Radu Gyr si altii. Codreanu se ascunde, de teama sa nu fie ucis.

Intre 17 martie si 5 aprilie 1934 la Consiliul de Razboi din Bucuresti se judeca procesul Miscarii Legionare acuzata de complot pentru asasinarea lui Duca. Conducerea legionara este absolvita in totalitate de orice vina iar cei trei legionari care l-au ucis pe primul ministru sunt condamnati la munca silnica pe viata. Acestia vor primi supranumele de Nicadorii. Razboiul dintre regim si legionari, precum si crimele odioase de comise de ambele parti din pacate nu aveau sa se sfarseasca aici.

In 1936, urmeaza un nou episod sangeros:

Mihail Stelescu, un apropiat a lui Codreanu, nimeni altul decat conducatorul unui mars de sustinere al Legiunii de 300 de kilomteri de la Bucuresti la Barlad, in 1931, era acuzat de catre legionari de complot impotriva lui Codreanu, precum si de insulte si calomnii la adresa acestuia prin publicarea unei reviste "Cruciada Romanismului".

  10 fosti camarazi de-ai lui Stelescu, condusi de Ion Caratanase, se hotarasc sa-l asasineze pe acesta, impuscandu-l pe data de 16 iulie 1936. Acestia vor primi supranumele de Decemvirii, iar 2 dintre ei vor fi condamnati la 10 ani temnita grea, in vreme ce restul au fost condamnati la munca silnica pe viata.

In Spania anului 1936 a inceput razboiul intre fortele nationaliste si cele comuniste. Cativa legionari de frunte, 7 la numar, la indemnul lui Codreanu, se hotarasc sa participe la razboi de partea trupelor dictatorului Franco. In fruntea lor se aflau Ionel Mota si Vasile Marin. Cei doi cad in lupta pe data de 13 ianuarie 1937, la Portile Madridului in localitatea Majadahonda. Reintoarcerea echipei din Spania si inmormantarea celor cazuti a produs o puternica impresie a in mijlocul populatiei. La repatrierea trupurilor neinsufletite, au urmat funeralii la care au participat sute de mii de oameni iar ordinea a fost desavarsita. Reintoarcerea echipei din Spania si inmormantarea celor cazuti a produs o puternica impresie a in mijlocul populatiei. A fost una dintre cele mai mari manifestari populare din perioada interbelica, din Romania.

Regele Carol II, impresionat de simpatia enorma pe care a capatat-o Miscarea Legionara, a incercat o manevra de apropiere prin propunerea adresata lui Codreanu de a i se ceda sefia Miscarii in schimbul unui post de prim ministru. Codreanu insa a refuzat categoric.

Alegerile din 1937 au reprezentat un test critic pentru a compara forta democratiei si a autoritarismului. In timpul campaniei electorale, Iuliu Maniu, presedintele Partidului National Taranesc, si-a asumat conducerea opozitiei si a luptei impotriva liberalilor; astfel incheie un pact cu Codreanu si Gheorghe Bratianu, seful unei factiuni liberale disidente. Iuliu Maniu nu avea simpatii fata de Garda, dar credea ca aceasta ar putea descuraja guvernul sa foloseasca traditionala tactica de mana de fier in timpul alegerilor.

Pactul de neagresiune electorala incheiat la 25 noiembrie 1937, intre Miscarea Legionara, Partidul National Taranesc si Partidul National Liberal (Gheorghe Bratianu):

"Se incheie intre partidele subsemnate o intelegere cu scopul de a apara libertatea si a asigura corectitudinea alegerilor. Aceste partide incheie, pentru timpul alegerilor actuale in vederea scopului propus, un pact de neagresiune. Pactul de neagresiune inseamna inconjurarea actelor si limbajului de violenta si de denigrare, dar nu impiedica afirmarea ideologiei proprii si discutia de buna credinta. Se va aduce un cuvant de chemare si celorlalte partide sa se alature acestei intelegeri. O comisiune comuna va stabili modul de procedura si demersurile care vor trebui puse in aplicare in cazul infractiunilor ce ar fi sa se produca."

Corneliu Zelea Codreanu, Seful Miscarii Legionare

Iuliu Maniu Presedintele Partidului National-Taranesc

Gheorghe I. Bratianu, Presedintele Partidului National-Liberal.[4]

Dupa semnarea acestui pact, Codreanu va stabili in discursul sau si linia de politica externa pentru care a optat, alianta cu Axa.

Rezultatele votarii au fost socante. Partidul Liberal a obtinut majoritatea voturilor (35,9%) si cele mai multe locuri in Parlament (152), dar nu si procentajul necesar - 40% pentru a primi prima si a castiga odata cu aceasta majoritatea in Camera. Extrema dreapta a castigat teren considerabil. Garda de Fier, prin partidul sau Totul pentru Tara a dobandit 66 de locuri, devenind astfel al treilea partid ca marime in Parlament, dupa 'Partidul National Taranesc' cu 86 de locuri.

Asasinarea lui Codreanu

Insa la 10 februarie, Regele Carol impune un regim de autoritate monarhica, abolind Constitutia din 1923, inlocuind-o cu una noua care se baza pe principii corporatiste si concentra puterea in mana regelui. Acesta limita dreptul la vot, astfel incat persoanele sub 30 de ani erau private de acesta, tocmai pentru a impiedica accesul legionarilor la putere, prin excluderea principalei categorii sociale din care aceasta era compusa, tineretul. Regele se temea din ce in ce mai tare de legionari.

In consecinta, la 30 martie, Carol a decretat dizolvarea tuturor partidelor si gruparilor politice A luat masuri drastice impotriva Garzii de Fier, pe care o considera drept principalul sau inamic. El i-a dat instructiuni lui Armand Calinescu, ministrul de interne si omul forte al noului cabinet, s-o distruga prin orice mijloace, legale sau ilegale. Neizbutind sa-si subordoneze miscarea, relatiile dintre Rege si Codreanu s-au deteriorat ireversibil, degenerand intr-un conflict deschis : La 26 martie au fost inchise localurile de comert care apartineau acestora pentru ca la 17-18 aprilie sa fie arestati mai multi fruntasi legionari in frunte cu Corneliu Zelea Codreanu. Motivul retinerii sale il constituia format o scrisoare pe care acesta o trimisese lui Nicolae Iorga si care il acuza pe marele istoric de "necinste sufleteasca".

Procesul care a urmat si in care Codreanu a fost condamnat la sase luni de inchisoare pentru ca a insultat un ministru in functie (N. Iorga era consilier regal - n.n.) a fost o mascarada juridica cu atat mai mult cu cat Iorga si-a redus pretentiile la despagubiri morale in valoare de 1 leu.

Acest proces a fost doar preludiul celui de-al doilea in care Codreanu a fost acuzat de inalta tradare, de legaturi cu o putere straina (n.n. Germania) si pregatirea unei lovituri de stat. Sentinta din 25 mai 1938 era de o severitate extrema cu atat mai mult cu cat acuzarea nu putuse proba convingator nici una dintre invinuiri: 10 ani de munca silnica si sase ani de degradare civica. Nu mai era epoca achitarilor spectaculoase. Ironia amara face ca acest proces sa fie si singurul total controlat de interese politice, iar daca in fata justitiei pana atunci Codreanu isi dovedise nevinovatia in fata camarilei regale fusese invins.

Imediat dupa vizita lui Carol in Germania, in timpul careia Hitler ceruse cu insistenta eliberarea membrilor Garzii si formarea unui cabinet condus de Codreanu, in noaptea de 29-30 noiembrie, Corneliu Zelea Codreanu impreuna cu alti 12 legionari, sunt ucisi in timp ce erau transportati de la inchisoarea Ramnicul Sarat la Jilava, in dreptul localitatii Tancabesti. Intai strangulati, apoi impuscati in ceafa pentru a inscena o incercare de evadare.

Prin moartea lui Codreanu intraga suflare legionara a primit o grea lovitura.

Personal, consider ca odata cu fondatorul si totodata simbolul acesteia, adevarata Miscare Legionara, in spiritul in care a fost creeata a murit. Nici unul dintre cei care au ramas nu s-a ridicat la nivelul lui Codreanu, nici macar succesorul acestuia la carma organizatiei, Horia Sima, mai degraba un personaj secundar in ierarhia Miscarii, desi a urmat intocmai linia trasata de acesta. Cu liderul sau trecut in nefiinta si majoritatea capeteniilor legionare in inchisori, Miscarea Legionara este pe punctul de a se desfiinta. Multi legionari s-au refugiat in Germania, insusi Horia Sima parasind tara in februarie 1939. Din punct de vedere al politicii interne, in 1939 si la inceputul anului 1940 Legiunea nu mai insemna nimic, eventual ea atragea cel mult atentia prin acte teroriste izolate.[6]

Considerand aceste asasinate ca o sfidare la adresa sa din partea Regelui Carol II, acesta actionand contrar indicatiilor precise primite in timpul vizitei la Berlin, Hitler in semn de protest restituie toate distiinctiile primite de la regele Carol si da frau liber presei national-socialiste sa il atace pe rege. [7] Relatiile romano-germane au intrat astfel intr-un moment de criza, depasit cu greu in urma eforturilor diplomatice.

Ca sa il razbune pe Codreanu, dar si datorita faptului ca legionarii il considerau pe Armand Calinescu responsabil epentru iritarea Germaniei prin atitudinea favorabila fata de Polonia si guvernul acesteia pe care l-a gazduit in timpul invaziei naziste, o echipa de 9 legionari condusa de Niki Dumitrescu il asasineaza pe primul ministru, la 21 septembrie 1939.

In urma acestui act, guvernul trece la masuri extrem de dure impotriva legionarilor, fiind ucisi: 9 legionari care formau echipa lui Miti Dumitrescu; 13 capetenii legionare inchise la Ramnicu-Sarat; 7 legionari care se aflau bolnavi la Spitalul Militar din Brasov; 44 legionari ce se aflau in lagarul de concentrare Miercurea-Ciuc; 32 legionari din lagarul Vaslui; 2  studenti legionari ce se aflau in inchisoare, condamnati in procesul rectorului Stefanescu Goanga; 148 legionari din toata tara in urma ordinului dat de noul guvern prezidat de Gen. Argeseanu si de Palat, de a se ucide cate 3 legionari din fiecare judet, lasandu-se alegerea victimelor la discretia autoritatilor locale. In total au fost ucisi in aceasta zi 256 de legionari cu precadere intelectualii si gradele Miscarii. Trupurile tuturor au fost lasate timp de 3 zile pe locurile unde au fost ucisi, pentru a ingrozi populatia romaneasca care in cea mai mare parte simpatiza cu Miscarea Legionara. [8] In sprijinul acestei idei, in cadrul procesului generalului Antonescu, atunci cand acesta a fost intrebat de ce a cooptat la guvernare Miscarea Legionara, acesta a declarat "Toata tara era cu ei".

Aceste masuri represive de o intensitate fara precedent au zdruncinat serios intreaga miscare, care a primit o noua lovitura extrem de grea dupa moartea lui Codreanu, si care cu greu a putut sa se regaseasca si sa se reorganizeze. Dealtfel, desi aceste masuri nu au slabit simpatia populatiei pentru legionari, ba din contra, popularitatea lor era intr-o crestere continua, totusi fara Codreanu si fara multe dintre capeteniile cazute victime ale regimului carlist in urma noului val de asasinate, Miscarea Legionara renascuta sub conducerea lui Horia Sima nu a mai fost la fel.

Solutii Politice

Vom prezenta cateva elemente ideologice ale Miscarii Legionare :

Antisemitismul a fost elementul central al ideologiei Garzii de Fier. In 1937, Codreanu scria in circulara sa nr. 119:

"Misiunea istorica a generatiei noastre este rezolvarea problemei jidovesti. Toate luptele noastre de peste 15 ani, scopul acesta l-au avut si toate sfortarile vietii de acum incoace, scopul acesta il vor avea"

Oricum, antisemitismul gardist continea si elemente noi. El nu era directionat doar impotriva evreilor insisi, ci si impotriva "iudaizarii" Romaniei - in special a politicienilor - care fusesera corupti de evrei si permisesera "preluarea" tarii de catre acestia. El adoptase dictatura ca principiu organizational si violenta ca instrument de combatere a amenintarii "statului iudeu" - instituit in jurul Talmudului si al Cahalului si, mai recent, in forma bolsevismului si a comunismului . Antisemitismul gardist mai glorifica lupta spirituala si moralitatea intemeiata pe imaginile mistice ale Bisericii Ortodoxe Romane .[9]

Corneliu Zelea Codreanu considera ca ar trebui sa se instaureze un regim totalitar, fiind impotriva democratiei:

1. Democratia sfarma unitatea neamului romanesc, impar­tindu-l in partide, invrajbindu-l si expunandu-l desbinat in fata blocului unit al puterii iudaice, intr'un greu moment al istoriei sale.Numai acest argument este atat de grav pentru existenta noastra, in cat ar fi un suficient motiv ca aceasta democratie sa fie schimbata, cu orice ne-ar putea garanta unitatea: deci Viata. Caci desunirea noastra inseamna moartea.

2. Democratia transforma milioanele de jidani in cetateni romani.

Facandu-i egali cu Romanii. Dandu-le aceleasi drepturi in stat. Egalitate? Pe ce baza? Noi suntem aici de mii de ani. Cu plugul si cu arma. Cu munca si cu sangele nostru. De unde ega­litate cu cei de abia de 100, de 10 sau de 5 ani, aici ? Privind trecutul: Noi am creiat statul acesta. Privind viitorul: Noi, Romanii, avem raspunderea istorica intreaga a existentei Romaniei Mari. Ei n'au niciuna. Ce raspundere pot avea jidanii in fata istoriei pentru disparitia Statului roman?

Prin urmare: nici egalitate in munca, jertfa si lupta la cre­iarea statului si nici egalitate de raspundere pentru viitorul lui. Egalitate? Dupa o veche maxima: egalitate inseamna a trata inegal, lucrurile inegale. Pe ce baza cer jidanii tratament egal, drepturi politice egale cu ale romanilor ?

3. Democratia este incapabila de continuitate in efort. Pentru ca impartita in partide cari guverneaza, cate un an, doi sau trei, este incapabila de a concepe si a realiza un plan de lunga durata. Un partid anuleaza planurile si eforturile celui­lalt. Ce s-a conceput si construit de unul astazi, se darama in ziua urmatoare de altul.

Intr'o tara, in care este nevoie de constructie, al carei mo­ment istoric este insasi constructia, acest desavantaj al democratiei este o primejdie. Ca intr'o gospodarie in care s'ar schimba in fiecare an stapanii, venind fiecare cu alte planuri, stricand ce au facut unii si apucandu-se de alte lucruri cari si ele sa fie stri­cate de cei ce vor veni maine.

4. Democratia pune in imposibilitate pe omul politic de a-si face datoria catre neam. Omul politic de cea mai mare bunavointa devine in democratie, sclavul partizanilor sai, intrucat, ori le satisface poftele personale, ori acestia ii distrug gruparea. Omul politic traieste sub tirania si permanenta amenintare a agentului electoral.

El e pus in situatia de a alege: ori desfiintarea muncii sale de o viata, ori satisfacerea partizanilor. Si atunci omul po­litic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul sau, ci din buzunarul tarii. Creiaza posturi, functii, misiuni, comisiuni, sinecure, toate puse in sarcina bugetului tarii, care apasa tot mai mult pe spinarea, din ce in ce mai istovta, a poporului.

5. Democratia este incapabila de autoritate. Pentruca lip­seste puterea sanctiunii. Un partid nu ia masuri in contra parti­zanilor lui, traind din afaceri scandaloase de milioane, din hotie si prada, de frica sa nu-i piarda. Nici impotriva adversarilor, de frica acestora sa nu-i demaste propriile afaceri si incorectitudini.

6. Democratia este in slujba marei finante. Din cauza siste­mului costisitor si a concurentii dintre diferitele grupari, demo­cratia cere sa fie alimentata cu bani multi. Ca o consecinta fi­reasca ajunge sluga marei finante internationale jidanesti care o subjuga, platind-o. In modul acesta soarta unui neam este data pe mana unei caste de bancheri.

In materie de politica externa, orientarea legionarilor este foarte clara, acestia simpatizand cu fascistii din Germania si Italia, dorind ca Romania sa li se alature. Elocvnta este Declaratia lui Corneliu Zelea Codreanu privind politica externa a Garzii de Fier din noiembre 1937:

"Eu sunt contra marilor democratii ale Occidentului, eu sunt contra Micii Intelegeri, eu sunt contra Intelegerii Balcanice si n-am nici un respect pentru Societatea Natiunilor in care nu cred. Eu sunt pentru o politica externa alaturea de Roma si Berlin. Alaturi de statele revolutiilor nationale. In contra bolsevismului. O spune un om care n-a calatorit si n-a cersit nimic, nici de la Roma, nici de la Berlin.In 48 de ore dupa biruinta Miscarii Legionare, Romania va avea o alianta cu Roma si Berlinul, intrand astfel pe linia misiunii sale istorice in lume: apararea crucii, a culturii si a civilizatiei crestine."[11]

Cu privire la aspiratiile legionare in materie de politica externa, mentionam o varianta pe marginea careia inca se nasc discutii aprinse. Legiunea considera ca o apropiere de Germania va fi benefica pentru Romania si ca acesta alianta va impiedica ralierea Reichului la tezele revizionismului bulgar si maghiar: Daca Romania se alatura din timp Germaniei si Italiei, atunci lua sfarsit nu numai sprijinul verbal acordat revizionismlui ungar si bulgar, ci in acelasi timp va fi mentinuta si o contragreutate fata de unicul adversar cu adevarat periculos, Rusia marxista. Legiunea s-a bazat pe lipsa de scrupule si principii morale ale politicii externe fasciste si national socialiste, pe politica de forta, intrucat ea insasi o impartasa.[12]

Legionarii si sutinatorii acestora considerau ca printr-o alianta timpurie cu Germania se putea evita catastrofa din 23 august 1940, totusi situatia internationala de la momentul respectiv era extrem de incordata. Prevederile celebrului acord Ribentrop-Molotov, precum si celelalte intelegeri cu privire la impartirea Europei nu ar fi tinut cont de o eventuala alianta a Romaniei cu Axa, asa cum s-a intamplat si in cazul Finlandei, care desi avea o intelegere cu Hitler, acesta nu a intervenit in nici un fel atunci cand U.R.S.S. a declansat o ofensiva militara impotriva acesteia.

Pentru Germania era mult mai profitabil sa se slujeasca de revendicarile revizioniste ale Bulgariei si Ungariei, decat sa apeleze la Garda de Fier, o roganizatiei fara influenta si supusa represiunilor. In pofida unor afinitati ideologice, nimeni din Reich nu are dispus sa riste prea mult pentru sustinerea unei grupari condierate prea mistica si prea nationalista.[13]

Daca ideile pacifiste ale marelui diplomat Titulescu au fost sortite esecului, probabil ca nici orientarea adversarilor diametrali opusi acestuia, legionarii, catre axa nu ar fi ocrotit tara noastra, Romania fiind un stat prea mic ca sa se implice cu adevarat in deciziile majore cu privire la soarta lumii in perioada respectiva, coordonatele trasate de catre marile puteri fiind practic imperative pentru celelalte state, culminand cu intalnirea de la Yalta de dupa razboi.