Politica externa a Romaniei

Politica externa a Romaniei

Participarea Romaniei la Conferinta de pace de la Paris (1919-1920). Romania a participat in calitate de tara invingatoare la Conferinta de pace de la Paris. Delegatia care a reprezentat statul roman a fost condusa de presedintele Consiliului de Ministri, Ion I.C. Bratianu, si a fost formata din diplomati si experti in probleme politice, militare, juridice etc. Un motiv de nemultumire in timpul conferintei a fost faptul ca marile puteri doreau sa hotarasca in toate privintele, fara a tine cont de punctele de vedere ale statelor mici si mijlocii. Cu toate acestea, delegatia romana a semnat tratatul de pace cu Germania, desi a luat cunostinta de continutul lui tarziu si nu a avut timp sa-i studieze (doc. 1, pag. 72). Din  cauza incercarii de a se impune conditii inacceptabile in tratatul de pace cu Austria, membrii delegatiei Romaniei au refuzat sa mai participe la lucrari. Abia dupa alegerea unui nou conducator al delegatiei, Alexandru Vaida-Voevod, Romania a revenit la masa tratativelor si a semnat tratatul de pace cu Austria la 10 decembrie 1919. Romania a semnat apoi si tratatele de pace cu celelalte state invinse, prin care erau stabilite fron­tierele tarii noastre. Deoarece Rusia Sovietica nu a participat la Conferinta de pace, Franta, Marea Britanie, Italia si Japonia au semnat la Paris, la 28 octombrie 1920, tratatul prin care era recunoscuta suveranitatea Romaniei asupra Basarabiei (doc. 2, pag. 72). Romania a fost membru fondator al Societatii Natiunilor.

Aliante si tratate incheiate de Romania in perioada inter­belica. Coordonatele politicii externe a Romaniei hi perioada interbelica au fost stabilirea de relatii de colaborare cu toate statele, inclusiv cu cele vecine, apararea unitatii si integritatii teritoriale a tarii si incheierea unui sistem de aliante prin care sa se asigure pacea si securitatea in lume. in acest sens, trebuie mentionata incheierea tratatului de alianta cu Polonia, in 1921 si incercarea ministrului de Externe, Take Ionescu, de a realiza un sistem de aliante "de la Marea Baltica la Marea Egee', format din Romania, Cehoslovacia, Grecia, Regatul sarbo-croato-sloven si Polonia, care sa fie capabil sa se opuna politicii revizioniste a unor state. Aliatele principale ale Romaniei erau Franta si Marea Britanie (doc. 3, pag. 72). Aliantele regionale pe care Romania le-a realizat cu alte tari au avut si ele scopul apararii pacii si statu-quo-vlxd teritorial: Mica intelegere, realizata in anul 1921 cu Cehoslovacia si Iugoslavia, si intelegerea Balcanica, formata in anul 1934 de Romania, Grecia, Iugoslavia si Turcia.

Actiuni pacifiste initiate de diplomatia romaneasca. Daca legaturile cu Cehoslovacia, Iugoslavia si Polonia au fost foarte bune, nu acelasi lucru se poate spune despre relatiile cu ceilalti vecini. Bulgaria, Ungaria si U.R.S.S. doreau revizuirea tratatelor de pace incheiate hi anii 1919-1920 si ocuparea unor teritorii romanesti. Chiar si in aceste conditii, Romania a urmarit sa aiba relatii normale cu aceste state. in acest sens, trebuie mentionate stabilirea relatiilor diplomatice cu U.R.S.S. si discu­tiile purtate de Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Straine, cu Maxim Litvinov, comisarul sovietic al Afacerilor Externe. Dar, deteriorarea climatului extern in anii '30 ai secolului al XX-lea, din cauza agresivitatii statelor revizioniste, a dus la prabusirea sistemului de aliante ale Romaniei, in anul 1940, tara noastra se gasea izolata si a fost nevoita sa cedeze o serie de teritorii: Basarabia si N Bucovinei, Uniunii Sovietice, NV Transilvaniei, Ungariei, Cadrilaterul, Bulgariei (doc. 4, pag. 72).