Relatiile internationale Ia inceputul secolului al XX-lea

Relatiile internationale Ia inceputul secolului al XX-lea

Relatiile dintre marile puteri la inceputul secolului al XX-lea.

Rivalitatea dintre Franta si Germania era sporita din cauza disputei asupra teritoriilor Alsacia si Lorena, preluate de germani in anul 1871, francezii urmarind sa-si ia revansa pentru pierderile suferite in razboiul din 1870- 187 Politica imparatului german Wilhelm al II-lea era tot mai agresiva, el dorind ca Germania sa ia parte la impartirea teritoriilor coloniale {doc. 1, tabel, pag. 64). Italia se implicase, la randul ei, in competitia pentru colonii. intre Rusia si Anglia existau relatii tensionate, deoarece interesele lor se intersectau in Asia, fiecare urmarind sa-si extinda sfera de influenta.

Deoarece fiecare mare putere dorea sa-si extinda stapanirile si pentru ca se simtea amenintata de rivalele sale, s-au constituit blocurile militare care s-au confruntat in Primul Razboi Mondial. Ca raspuns la formarea Triplei Aliante, de catre Germania, Austro-Ungaria si Italia (in 1882), Franta si Rusia s-au apropiat tot mai mult, fiind aliate inca din 1893. in anul 1904, Anglia a incheiat o alianta cu Franta, iar trei ani mai tarziu una cu Rusia, punandu-se astfel bazele Triplei intelegeri sau Antantei {doc. 2,3, pag. 64).

2.Crize internationale premergatoare Primului Razboi Mondial.

Tensiunile internationale de la inceputul secolului al XX-lea au prevestit izbucnirea Primului Razboi Mondial. S-au adaugat problemele nationale, indeosebi in Europa, care starneau neintelegeri intre popoarele balcanice, dar si nemultumirile profunde ale popoarelor aflate sub stapanirea Austro-Ungariei, Rusiei si Imperiului Otoman. Mai intai, a izbucnit o rascoala antiotomana in Macedonia, unde s-a proclamat Republica de la Krusevo, locuita mai ales de aromani. Autoritatile otomane au inabusit-o cu cru­zime. Crizele marocane, declansate de Germania, care dorea sa-si extinda influenta in NV Africii, au determinat intarirea relatiilor dintre Franta, Anglia si Rusia, care isi aparau interesele in lume. Japonia, putere din afara Europei, a infrant un stat de pe batranul continent, Rusia, careia i-a distrus flota in batalia de la Tsushima. Criza bosniaca a fost determinata de anexa­rea de catre Austro-Ungaria a Bosniei si Hertegovinei. Criza Imperiului Otoman a fost adancita de infrangerea pe care a suferit-o din partea Italiei, aceasta din urma ocupand Tripolitania si Cirenaica, in N Africii. Cele doua razboaie balcanice, in urma carora au fost eliberate de sub stapanirea otomana si ultimele teritorii din aceasta peninsula, au agravat neintele­gerile dintre Austro-Ungaria si Rusia, care doreau sa-si extinda influenta in regiunea balcanica si sa controleze stramtorile Bosfor si Dardanele.

3. Politica externa a Romaniei La inceputul secolului al XX-lea.

Principalul obiectiv al politicii externe romanesti era desavarsirea unitatii nationale. Desi Romania aderase la Tripla Alianta in 1883, ca raspuns fata de relatia incordata pe care o avea cu Rusia (care ii rapise sudul Basarabiei in 1878), treptat a avut loc o indepartare de acest bloc militar, implicit de Austro-Ungaria. Aceasta atitudine este demonstrata de pozitia Romaniei fata de cele doua razboaie balcanice. in primul dintre ele, in care statele balcanice au infrant Imperiul Otoman, Romania a fost neutra. in cel de-al doilea, Romania s-a alaturat statelor balcanice impotriva Bulgariei, pentru mentinerea echilibrului dintre puteri Ia sud de Dunare. Atitudinea Romaniei a nemultumit Austro-Ungaria, care avea relatii bune cu Bulgaria. In urma acestor razboaie, prin pacea de la Bucuresti, Romania a obtinut sudul Dobrogei, denumit Cadrilater.