PARTICULARITATI ALE MISCARII DE EXTREMISTE DE DREAPTA DIN ROMANIA IN PERIOADA INTERBELICA

PARTICULARITATI ALE MISCARII DE EXTREMISTE DE DREAPTA DIN ROMANIA IN PERIOADA INTERBELICA

Cand vorbesti despre miscarile extremiste de dreapta din Romania, primele care iti vin in minte aproape instantaneu sunt Legiunea Arhanghelului Mihail si Garda de Fier. Ele au fost centrul de greutate al fascismului romanesc in perioada interbelica si de aceea voi zabovi mai mult asupra lor, cu riscul ca aceasta lucrare sa depaseasca limetele impuse de spatiu.

Primele miscari de extrema dreapta sunt considerate a fi miscarile reactionar-traditionaliste din Europa secolului XIX. Prin raportarea la aceste miscari , partidele de extrema dreapta sunt de multe ori definite ca reactionare, aceasta etichetare avand la baza definirea dreptei ca opunandu-se progresului, cat si diferentierea conservatori-extrema dreapta, in care conservatorii incearca sa pastreze status-quo-ul, iar extrema dreapta sa restaureze status-quo-ul anterior.

Prima varianta rasista a antisemitismului romanesc apare o data cu A.C.Cuza, sub influenta probabila a lui H.S.Chamberlain, F.Drumont si a unor texte ca "Protocoalele inteleptilor Sionului". Acesta a dezvoltat in anii 20 conceptul asa numitului "crestinism integral" care se suprapune cu ceea ce mai tarziu legionarul Ion Mota va numi "nationalism integral".

Orientarea fascista a fost sprijinita si de oameni politici burghezi, pentru care puterea era un scop in sine: Alexandru Vaida-Voevod, Gheorghe Bratianu, Constantin Argetoianu si chiar regele Carol al II-lea.

Asa cum arata Ernst Nolte, "miscarile fasciste aveau un simt foarte dezvoltat al inrudirii lor, mentinand intre ele raporturi multiple de asistenta mutuala, de influenta reciproca sau de dependenta". Hitler il admira pe Mussolini si invers. Acelasi Hitler il admira pe Codreanu, considerandu-l un om predestinat sa conduca, avand in acelasi timp simpatii speciale pentru Oswald Mosley. Codreanu, la randul sau, manifesta o admiratie nedisimulata pentru Mussolini si Hitler. Asa se face ca, in razboiul civil din Spania au luptat alaturi de trupele lui Franco, fascisti italieni, national-socialisti germani si legionari romani. Asupra acestora din urma s-au regasit influente ale unor doctrinari rasisti ca Arthur de Gobineau si Huston Stewart Chamberlain, influente ale unor nationalisti francezi ca Maurice Barres si Charles Maurras, precum si ale lui Benito Mussolini si Adolf Hitler. Mai rar s-au intalnit influente provenind de la Oswald Spengler si Nietzche.

Prncipala miscare fascista din Romania din perioada interbelica a fost Miscarea legionara, mai tarziu purtand si numele de Garda de Fier.

Sunt numerosi istorici care au considerat Garda de Fier ca pe o varietate de fascism, in ciuda particularitatilor sale, adesea scoase in evidenta. "Cea mai interesanta si complexa miscare fascista din Europa", scria despre Garda, in 1966, filozoful german Ernst Nolte. "Dintre toate partidele romanesti din perioada interbelica, numai Legiunea poate fi denumita fascista" subliniaza Armin Heinen, cunoscut in Romania, ca autorul principalei monografii consacrate Miscarii legionare.

La randul lui, Francisco Veiga, va spune ca Miscarea legionara, reprezinta "prototipul cel mai pur al fascismului", comparand Garda de Fier cu alte miscari national-extremiste precum L.A.N.C. (Liga Apararii National Crestine) a lui Cuza si Goga. "O forma majora de fascism autohton (native fascism)", va nota la randul sau, Roger Griffin.

Principalul artizan al acestei miscari dar si cel care a impus-o pe scena politica a tarii, a fost Corneliu Zelea Codreanu. El devine membru al Garzii Constiintei Nationale in 1919, motivat de caracterul anticomunist al organizatiei. In 1920 ia parte la actiunile de inabusire a revoltei comuniste de la Atelierele C.F.R. Nicolina-Iasi.

In 1923, formeaza impreuna cu profesorul universitar iesean A.C.Cuza, Liga Apararii National Crestine (L.A.N.C.), partid zis antisemit si antidemocrat. In permanent conflict cu autoritatile este deseori anchetat in acceptia lui pe nedrept. Rabufnirile lui culmineaza in ziua de 25 octombrie 1924, cand, in sala de judecata in prezenta avocatilor si a judecatorului  a tras asupra prefectului de politie Manciu. Acesta cade rapus iar alti doi comisari sunt raniti. A pus acest fapt pe seama umilintelor si schingiuirilor la care a fost supus el impreuna cu alti studenti, guvernul nefacand nimic. In urma disensiunilor aparute in cadrul L.A.N.C., se desprinde de miscare si fondeaza impreuna cu Ion Mota, Corneliu Georgescu, Ilie Garneata si Radu Mironovici, "Legiunea Arhanghelului Mihail". Devine pentru prima data parlamentar, ca deputat de Neamt, in 1931. In 1932, devine pentru a doua oara parlamentar, candidand in judetul Tutova. Intemeiaza apoi partidul "Totul pentru Tara", ca expresie politica a Miscarii Legionare, prezidat de ing. Gheorghe Clime.

Va fi asasinat in noaptea de 29/30 noiembrie 1938, impreuna cu alti 13 legionari, din ordinul lui Carol al II-lea, de jandarmii care-l transportau la inchisoarea din Jilava. Asasinatul a avut loc in padurea Tancabesti, din apropierea capitalei. Locul lui va fi luat de catre Horia Sima.

In primii ani care au urmat fondarii miscarii, adeptii ei au fost aproape in exclusivitate elevi de liceu si chiar mai mici. Cu ei s-au constituit Fratiile de Cruce (F.D.C.), o denumire luata din istoria romaneasca si care trimetea la anumite societati secrete ale taranilor care, in trecut, faceau juramant pentru a razbuna o nedreptate sau a-si apara comunitatile  cand erau in pericol. Crearea acestei organizatii a tineretului, raspundea acelei noi evaluari care se facea cu privire la tineri in acei ani si care va fi folosita ulterior de partidele totalitare. Incadrarea acestor tineri in F.D.C. se facea pe principiul activitatii permanente: agitatie si propaganda in scoli, prozelitism printre prieteni si cunostinte, colecte de ajutorare financiare si chiar scrisori catre notabilitatile din anumite sate, invatatorului sau preotului, cu apeluri la colaborare.

Finisarea decisiva a arhitecturii miscarii s-a realizat prin introducerea "sistemului de cuib" ca baza a schemei de organizare. "Cuibul" era un fel de celula, compusa dintr-un numar variabil de militanti, intre trei si treisprezece. Regulile de conduita erau inscrise in "Carticica sefului de cuib", redactata de C.Z.Codreanu. Cu timpul, s-au dezvoltat diferite tipuri de cuib: pentru F.D.C.,  intelectuali, muncitori, tarani, femei, etc.

Membrii Miscarii Legionare, purtau uniforme verzi ca simbol al reinnoirii si se salutau folosind salutul roman. Principalul simbol al miscarii a fost crucea tripla, reprezentand o retea de zabrele de inchisoare si simbolizand martiriul. I se mai spunea "Crucea arhanghelului Mihail".

Potrivit surselor Serviciului Secret de Informatii (S.S.I.) acelor vremuri, ierarhia Legiunii era stabilita de C.Z.Codreanu, dupa cum urmeaza: C.Z.Codreanu, ing. Clime, alti 13 legionari, Radu Mironovici si Horia Sima. In cazul disparitiei tuturor acestora, Legiunea ar fi urmat sa se adreseze lui Iuliu Maniu si Gheorghe Bratianu, despre care C.Z.Codreanu declara: "Domnul Bratianu este un om corect, cu o frumoasa tinuta morala in viata politica a tarii".

Intentia legionarilor de "a iesi in mase", intre 1929-1930, nu facea parte dintr-o strategie prea originala, fiind inspirata din traiectoria fascistilor italieni. Datorita convulsiilor economice cat si a deprecierii monedei nationale, mania si nelinistea unor clase sociale aflate intr-un amplu proces de reasezare sociala, a fost sesizata oportun de militantii Garzii de Fier. La tara, era un mare numar de mici proprietari aparuti de curand, proprietari deposedati sau chiar ruinati, si care nu se sfiau sa-si strige nemultumirile. In orase, o mica burghezie, reusea cu greu sa se incadreze in noul ei "status" iar "intelighentia" nu gasea solutii pentru a se realiza profesional dincolo de un cadru functionaresc mult prea incarcat. De asemeni, cei stramutati de curand la oras, pastrau inca stranse legaturi cu mediul rural pe care-l parasisera, sau erau chiar o adevarata prelungire a acestuia, prin intermediul legaturilor de familie.

Studentii, o alta categorie frustrata isi cautau implinirea tot in aparatul functionaresc care crescuse enorm, ajungand in acele timpuri la 331915 salariati, avand drept consecinta aparitia a numerosi parveniti, beneficiari ai unui sistem de relatii si care nu aveau nici un fel de legatura cu pregatirea profesionala, ducand in final, la birocratizarea excesiva a statului. Multi functionari romani, apasati de greutati, fara un lider politic, se simteau vulnerabili si drept urmare deviau catre opinii mai mult sau mai putin radicale, insa totdeauna de dreapta.

Incepand cu 1933 si-a facut aparitia categoria "simpatizantului din umbra", Garda de Fier, beneficiind de simpatiile unor categorii precum: politistii, consilierii comunali, avocati ai statului, angajati ai Cailor Ferate si multe alte categorii care actionau ca informatori sau simpatizanti activi.

Acest sprijin de clasa foarte bine articulat, intr-o retea care se extindea in toata tara, a fost un nepretuit ajutor pentru Garda de Fier. Ajungea in toate micile orase de provincie si chiar in sate, avand acces si chiar controland in toate cazurile resorturile puterii locale.

Datorita crizei sociale, si mediile academice se simteau nesigure. Asa se face ca, datorita acestui fapt dar si sensibilizarii laturii conservatoare a studentilor, Garda de Fier s-a impus decisiv in marile orase, centre universitare, Bucurestiul fiind pe primul loc. Apropierea de legionari a unor somitati intelectuale - profesori universitari, generali, doctori, preoti, eseisti, publicisti, politologi, literati, poeti etc. a atras atentia unor ample sectoare ale tineretului, indeosebi cel studentesc.

Intre 1930-1933, Miscarii Legionare i s-au alaturat doua grupuri de militanti de provenienta sociala foarte distincta; unii dintre membrii lor au inceput sa aiba o importanta deosebita chiar in timpul evenimentelor care aveau sa se desfasoare. Grupul cel mai usor de identificat a fost cel al aristocratilor, nu prea numeros, desi important ca proportii dar, deosebit de influent.

Din punctul de vedere al legionarilor aristocrati existau, de asemenea, interese de clasa usor de inteles, care-i impingeau catre miscare. In multe cazuri ruinati, obligati sa duca o viata obscena alaturi de ceilalti, indepartati de centrele de influenta ale puterii politice sau economice, vegetand in cluburi elegante in asteptarea unui destin de functionar, ei visau la un trecut aurit. Nu lipseau nici cei care stiusera sa se integreze in noua lume a comertului si industriei. Cea mai mare parte a militantilor aristocrati, chiar cei care erau in prima linie sau in grupul conducator, erau tineri, desi din umbra colaborau, in diferite forme, ca sprijinitori secreti ori simpli simpatizanti si protectori, tatii lor sau intrega familie. Sufletul acestui grup era batranul general Alexandru Zizi Cantacuzino (Granicerul) sosit in Legiune in august 1933, la varsta de 64 de ani.

Inca de la inceputul existentei organizatiei lor, legionarii s-au dovedit mai imaginativi decat membrii altor organizatii similare romanesti. Astfel, ei au pus un accent mai mare pe mobilitatea propagandistilor lor, diversificandu-si in acelasi timp propaganda in functie de mediile carora le era adresata. Propaganda legionara s-a caracterizat  prin utilizarea unor mijloace tehnice moderne, prin repetarea unor formule stereotipe si percutante - "omul si pogonul", "Legiunea si Capitanul", etc. Legionarii reuneau multimi de oameni care asistau la spectacolele lor propagandistice, regizate cu pompa, la marsuri, defilari, cavalcade, ingenuncheri in scopuri de impresionare sau intimidare. Practic, asa cum mentioneaza Serge Tchakhotine, "masele erau violentate psihic". Dupa Mihai Stelescu, propaganda legionara imprumuta unele metode ale reclamei comerciale si marea disponibilitate pentru folclor si mitologie a maselor. Utilizarea masiva a cantecelor legionare ce se caracterizau printr-un nationalism extremist, misticism, xenofobie, cult al sefului suprem si al mortii, facea parte de asemeni din propaganda legionara.

Referindu-se la militantii care activau in astfel de miscari, deci inclusiv la cei din Garda de Fier, Serge Tchakhotine este de parere ca "indivizii care activeaza in cadrul miscarilor fasciste au un sistem nervos instabil, sunt cuprinsi de anxietate si, ca atare, se lasa usor condusi si dominati. Dar indivizii umani ajung in masa in aceasta situatie datorita unei anume conjuncturi economice si sociale. Fascismul, o structura politica noua pentru acele timpuri a aparut datorita insecuritatii bruste, declinului economic suportat de mase mari de oameni".

Din punct de vedere al relatiilor cu alte organizatii de acelasi gen, atat Garda de Fier cat si L.A.N.C. intretineau legaturi stranse cu elementele hitleriste ale minoritatii germane din Romania, grupate in organizatia Volksgemeinschaft, finantata si condusa direct de la Berlin. Din anul 1933, relatiile dintre legionari si serviciile de spionaj hitleriste au devenit din ce in ce mai stranse. Pentru inlesnirea actiunilor sale, Garda de Fier, a cultivat cu staruinta legaturile cu membrii organizatiilor hitleriste care reuneau pe cetatenii romani de nationalitate germana din Romania printre care: "Frontul unitatii germanilor din Romania", condus de Hans Otto Roth, "Deutsche Volkspartei in Rumanien", in frunte cu Fritz Fabritius, "Hitler Jugend", "Evangelischer Frauenverein", "Osterreichischer Club", "Reichsdeutsche Frauenschaft", s.a. Aceste organizatii erau in realitate oficine de spionaj uneori, alteori, ca auxiliare ale serviciilor speciale naziste, servind la introducerea  coloanei a V-a sau la detectarea si supravegherea adversarilor politici germani care reusisera sa se refugieze in strainatate.

De altfel, la scurt timp dupa preluarea puterii, capeteniile naziste au acordat cu generozitate subsidii Garzii de Fier, mai ales in prejma unor evenimente importante, cum erau alegerile. Acestea erau trimise prin diferiti agenti - corespondenti de presa, agenti comerciali ai unor firme germane, membri ai unor Consilii de administratie ale unor societati romano-germane, etc.

Tot in cadrul colaborarii se poate aminti faptul ca, o serie de legionari au fost pregatiti in Germania, urmand diferite scoli organizate in mod special de Partidul National-Socialist german (N.S.D.A.P.).

Dintre teoreticienii si simpatizantii acestei organizatii se pot aminti. Corneliu Zelea Codreanu, Vasile Marin, Ion Mota, Nicolae Rosu, Mircea Vulcanescu, Alex.Cantacuzino, P.P.Panaitescu, Nicolae Crevedia, Ion Veverca, Radu Demetrescu Gyr, M.Vizireanu, Leon Topa, Ilie Radulescu, Pamfil Seicaru. Lor li se mai pot adauga:

Traian Herseni - (1907-1980).Sociolog si psiholog, membru al Scolii Sociologice din Bucuresti

Ion Banea - (1905-1939).Doctor in medicina si in drept, seful Ardealului legionar, asasinat in lagarul de la Targu Jiu;

Mihai Polihroniade - (1906-1939).Avocat, redactor al revistei "Buna Vestire", asasinat in lagarul de la Tg.Jiu;

Sextil Puscariu - (1877-1948). Lingvist si filozof roman, membru al Academiei, profesor universitar la Cluj, intemeitorul Muzeului Limbii Romane si al revistei "Dacoromania";

Nichifor Crainic - (1889-1972). Scriitor, om politic, publicist. A infiintat revista "Gandirea", fiind unul dintre principalii reprezentanti ai gandirismului;

Nae Ionescu - (1890-1940). Logician, filozof si publicist, profesor universitar, intemeietor de scoala filozofica. Este considerat teoreticianul Miscarii Legionare;

Mircea Eliade - (1907-1986). Scriitor si filozof, profesor universitar in Franta si S.U.A. Indianist si istoric al religiilor;

Traian Braileanu - (1892-1947). Profesor universitar, sociolog, traducator al lui Kant. Ministru al Educatiei Nationale. Mort in inchisoarea de la Aiud;

Constantin Noica - (1909-1987). Filozof de o marcanta originalitate;

Emil Cioran - (1911-1995). Eseist si filozof , membru al Academiei Franceze. Moare in exil la Paris;

Vintila Horia - (1915-1992). Poet, prozator, eseist si publicist, profesor universitar la Buenos Aires, Argentina. Moare in exil in Spania;

Petre Tutea - (1902-1991). Filozof si ganditor de orientare crestina;

Mihail Sturza - (1886- 1980). Diplomat, fost ministru de externe.

Care era scopul lor? Ce voiau ei de fapt? Raspunsul ni-l da Alexandru Cantacuzino in Conferinta tinuta in fata studentilor la Congresul General Studentesc de la Tg.Mures, din aprilie 1936: " Noi sculptam un tip superior de umanitate dupa conceptiile crestine si o filozofie noua a vietii, conceputa ca un impuls nerational si persistent de a ne elibera de cerintele materiei, spre a servi pe Dumnezeu si Natiunea Legionara. Din acest roman nepasator, nesatios de placeri si de bucurii, vrem sa facem un soldat, un om erou . Nationalismul nostru nu este numai iubire de tara, iubire de pamant stramosesc, el este o impartasanie a existentei vesnice sortita Neamului nostru. Nationalismul nostru nu se limiteaza in a fi un instinct de conservare, el este un robust instinct de viata clocotitoare, de eruptie si de creatie este un nationalism crestin si este strans imbinat cu crestinismul nostru ortodox".

Pe de alta parte, "Garda de Fier - scria Mihail Polihroniade in iulie 1932, cand se pregatea sa adere el insusi la miscarea lui Codreanu - constituie, fara indoiala, pendantul romanesc al fascismului si al national-socialismului" iar ortodoxistul Nechifor Crainic, facea elogiul "organizatiilor politice de tip nou" al caror semn distinctiv era uniforma, "camasile negre ale partidului fascist italian, camasile cafenii ale partidului national-socialist, camasile verzi sau albastre ale nationalistilor nostri crestini". Nae Ionescu, desemna Legiunea drept " o miscare caracteristic totalitara, mai aproape de forma pura decat chiar national-socialismul german".

Dar, intre teorie, vointa sau scopuri declarate si faptele in sine este o cale lunga.

La 9 decembrie 1933, Miscarea este dizolvata, fiind arestati in jur de 12.000 de legionari, iar parte din ei ucisi. Urmeaza un val de asasinate impotriva demnitarilor statului - (la 29 decembrie este asasinat I.Gh.Duca, prim-ministru liberal) dar si arestari si executii masive in randul lor.

In anul 1936, odata cu inceperea razboiului civil din Spania, cativa legionari de frunte, 7 la numar, se hotarasc sa participe la razboi de partea trupelor lui Franco. In fruntea lor, se aflau Ionel Mota si Vasile Marin, care cad in lupta pe data de 13 ianuarie 1937. Cu ajutorul germanilor, corpurile le-au fost aduse in tara, unde, la Bucuresti, le-a fost organizata o inmormantare apoteotica. Socul a fost urias. Din acest moment, un suvoi nestavilit de militanti emotionati s-a revarsat in randurile Garzii de Fier. In ianuarie 1937 erau 12.000 de cuiburi, iar la sfarsitul anului ajunsese deja la 34.000. Din 10.000 de preoti cati erau in tara, 2.000 faceau parte din Legiune.

Incetul cu incetul, regele Carol al II-lea pierdea controlul asupra legionarilor, iar Congresul Studentesc de la Tg.Mures din aprilie 1936, unde violenta verbala a ajuns la cote foarte inalte, a insemnat ruptura finala. In cele din urma se va ajunge la arestarea precipitata a lui Codreanu, la acuzarea lui de complot impotriva securitatii statului si la eliminarea lui fizica. Cariera politica si publica a lui Zelea Codreanu a stat si ea ca si cea a Miscarii create de el, sub semnul violentei. A ucis si, probabil a ordonat ucideri. Mitul insa nu retine aceste aspecte, sau le retine pentru a le justifica si pune sub semnul necesarului. Iar cand o viata traita cu taria convingerilor, intransigenta si credinta fanatica sfarseste printr-o moarte de "martir", mitul irupe. Lumea pe care o dorea el, era aceea a tragicului, a tensiunii maxime, o lume angajata pe panta distrugerii.

Obsedati de ideea de a razbuna moartea Capitanului dar si iritati de avansarea lui Armand Calinescu la functia de prim-ministru, in martie 1939, legionarii pun la cale asasinarea acestuia. Pe data de 21 a aceleiasi luni un grup de prahoveni il asasineaza pe Calinescu in centrul capitalei. Dupa cum era de asteptat, au urmat represalii crunte: in cateva ore, jandarmeria a impuscat 252 de legionari, adica, mai toate cadrele de comanda si mai toti cei care au putut fi arestati.

Cand nici nu se mai asteptau, la 4 septembrie 1940 legionarii au ajuns la putere in alianta cu Ion Antonescu, fapt ce a dus la trezirea celor mai inegale si deconcertante reactii. S-au folosit de prilej pentru a promulga legi antisemite si a dezlantui o campanie de asasinate. Experienta a fost un esec pentru legionari, o perioada de haos politic si social si care a fost suficienta pentru a declasifica Miscarea ca optiune serioasa. Era clar pentru toata lumea, ca intre Legiune si Antonescu, conflictele mocnite trebuiau sa explodeze. In acest sens, Antonescu indeparteaza pe generalul Petrovicescu de la Ministerul de Interne si pe Alexandru Ghyka de la Directia generala a Politiilor si Sigurantei, ambii - oamenii Legiunii. In aceeasi zi, Antonescu luase masuri de inlocuire a tuturor prefectilor, chestorilor si primarilor legionari.

Drept urmare, fortele legionare constituite in unitati paramilitare, studentii, muncitorii, provocatorii "Spargatori de front" au iesit in strada, dedandu-se la actiuni armate in forta dezlantuind o puternica rebeliune si inregistrandu-se victime. Trebuie specificat faptul ca, inaintea declansarii rebeliunii, legionarii s-au autoinarmat avand la momentul respectiv aproximativ 15.000 arme de foc de diverse calibre, grenade, 1100 baionete, 700.000 cartuse. Inarmarea legionarilor s-a facut insa si pe alte cai: jefuirea particularilor, a magazinelor si fabricilor de specialitate, dezarmarea gardienilor publici si a unor unitati militare, procurarea armelor din comert etc. De inarmarea lor nu era strain nici "supusul german Eggen, originar din Berlin, str.Dohmanstrasse 39 care a procurat de la uzinele elvetiene Neubansen, revolvere Bekman si munitiile respective in valoare de 87.897 franci elvetieni pe care le-a trimis clandestin in tara pentru miscarea legionara", dupa cum arata un raport al S.S.I.-ului. Imediat ce a inceput rebeliunea, comandantul lor, Horia Sima a disparut, iar cand trupele armatei au contraatacat, el nu a mai avut nici un fel de control asupra evenimentelor, iesind din ascunzatoarea sa din sediul Gestapo-ului pe data de 24, pentru a anunta incetarea focului. Fotografiile celor invinsi, aratau oameni tineri, bine sau prost imbracati, studenti, muncitori si burghezi, dar si femei si copii de-abia intrati in adolescenta. Dupa reprimarea miscarii, Horia Sima si alti fruntasi legionari s-au refugiat in Germania unde au fost cazati si in lagarele de concentrare de la Buchenwald, Dachau si Rostock, cu oarecare libertate de miscare.

Unul din factorii decisivi care a dus la caderea Garzii de Fier a fost si activitatea sustinuta a S.S.I.-ului, implicit a directorului acestui serviciu, Eugen Cristescu. Inca de pe vremea cand activase in Siguranta, Eugen Cristescu era cunoscut ca un adversar al Garzii de Fier. Legionarii i-au dat multa bataie de cap, intrucat erau numerosi, bine organizati, dispuneau de formatiuni paramilitare disciplinate, reactionau promt la orice ordin al Capitanului si reuseau destul de usor sa-si procure armament prin intermediul Gestapo-ului. Asasinatele, ca metoda de inlaturare a adversarilor politici, ii creasera o adevarata repulsie fata de aceasta organizatie, fapt ce explica efortul sau deosebit in dizolvarea Garzii de Fier. In legatura cu acest aspect, Eugen Cristescu nota " in calitate de Director al Politiei de Siguranta, timp de 14 ani am activat impotriva Miscarii Legionare si am efectuat dizolvarile Garzii de Fier din 1931 si 1933, pentru care am fost condamnat la moarte prin scrisoare publica de Corneliu Zelea Codreanu".

Intr-adevar, numele lui, aparea si pe "lista neagra" prezentata Congresului studentilor legionari de la Targu Mures din 2 - 3 aprilie 1936, alaturi de personalitati ale timpului, cum ar fi: Ion Inculet (Ministru de Interne), Victor Iamandi (Subsecretar de Stat pe langa Departamentul Internelor), Nicolae Titulescu (Ministru de Externe), generalul Constantin Dumitrescu (comandantul Jandarmeriei), Mihail Moruzov (seful Serviciului Secret), generalul Gabriel Marinescu (seful Politiei capitalei), Elena Lupescu (amanta regelui Carol al II-lea) etc. Toti acestia urmau sa fie lichidati de echipe de legionari special constituite pentru "pedepsirea celor ce se facusera vinovati de complot impotriva Garzii de Fier". In mare parte acestea s-au infaptuit, culminand cu Jilava. Le-a fost insa imposibil sa-l asasineze pe Eugen Cristescu, seful S.S.I.-ului. In schimb, i-au executat pe Niki Stefanescu si Comsa, adjunctii lui Moruzov si pe Gavrila Marinescu. Intamplator sau nu, Cristescu, preluase sefia S.S.I.-ului, la data de 15 noiembrie 1940, chiar in ziua cand la cantina "Guttemberg", un grup de legionari "simisti" trasesera mai multe focuri de arma intr-un grup de legionari "codrenisti". A fost primul examen al lui Eugen Cristescu in noua sa calitate. A rezistat si la toate presiunile, refuzand de a primi elemente legionare in S.S.I. Acest serviciu, a descoperit si informat la timp pe Antonescu de planurile puciste ale lui Horia Sima (avea agenti introdusi de jos pana la varfurile structurilor legionare), si a trecut la arestarea principalelor comandamente legionare. Influenta pe care seful S.S.I.-ului o avea asupra conducatorului Statului in problema legionara a fost sesizata de Geissler, seful Legatiei germane din Bucuresti, de Radu Mironovici, seful Politiei legionare si chiar de Constantin Maimuca, director adjunct al Sigurantei. Iata de ce acestia il voiau mort. Dupa rebeliune, activitatea informativa a S.S.I.-ului, impulsionata permanent de Eugen Cristescu, a continuat cu si mai mare intensitate. Pana la 25 februarie 1941, au fost arestati 4638 legionari, iar in provincie 4714. Pana la urma, aproximativ 8000 de legionari au fost judecati si condamnati la diferite pedepse cu inchisoarea.

Tendinta acestei miscari spre un militarism organizat si tactic, de a se recurge la solutii tipic militare pentru rezolvarea problemelor politice caracteristice societatii civile este caracteristica legionarilor dar si altor grupari fasciste. Respectul fata de puterile model - Germania nazista si Italia fascista - denota simpatia fata de miscarile surori in care sunt incluse si falanga spaniola sau rexismul belgian. A fost insa cea mai reprezentativa si populara dintr-o serie de miscari de extrema dreapta similare si caracteristice pentru Europa Orientala: in Polonia, Tabara National-Radicala si Falanga iar in Ungaria extravaganta Cruce cu Coasa, a lui Zoltan Boszormenyi sau, mai ales Crucile cu Sageti, condusa de Ferenc Szalasi. In aceeasi categorie a miscarilor de dreapta cu orientare fascista se inscriu si cele conduse de Plisudski, Franco, Primo de Rivera, Salazar, Jaques Doriot, La Roque, Leon Degrelle, Oswald Mosley, militarismul japonez, "Ustasa" croata, "Hlinka-Garda slovaca", "Strajnicii" din Bulgaria. Nu mai vorbim de Hitler si Mussolini. Toate aceste nume, miscarile conduse de aceste personaje sinistre se identifica intru totul cu dictatura sau cu fascismul.

Acuzata de ultranationalism, fascism si anticomunism, Garda de Fier a devenit in perioada interbelica, singura organizatie politica autohtona de dreapta.

La extrema dreapta, s-au situat "Partidul National Socialist etnic german-protestant si catolic", "Partidul Fascist" (aripa romaneasca, format din romanii catolici plus comunitatea italiana catolica).

In 1921, Titus Vifor (membru al Societatii Scriitorilor Romani) se desprinde de "Partidul National Fascist din Romania", partid ce a avut o viata foarte scurta, si formeaza "Fascia Nationala Romana" care la apogeul ei numara in jur de 1500 de membri. In raport cu alte grupuri, Fascia Nationala Romana nu admitea grevele, se declarau a fi "antiburghezi si anticapitalisti", erau adeptii unui "socialism national purificat de utopii" si identifica burghezia romana cu elementele sale evreiesti. Evreii erau caracterizati ca "maruntaie infecte", bulgarii ca"sadici", turcii ca "dezertori", ungurii ca "avand ura pe frunte", sasii "vicleni, rai si dusmanosi", rusii "lasi", sarbii ca "vrajmasi", iar cehoslovacii ca " neputandu-se conta pe ei". In viziunea F.N.R., categoriile sociale care se cereau sprijinite cu prioritate erau "micul comerciant roman", "micul functionar" si ofiterimea, deci, in primul rand mica burghezie si cadreale superioare ale aparatului militar. Pe planul organizarii statale. F.N.R. cerea:

desfiintarea parlamentului,

inlaturarea constitutiei,

suprimarea presei politice.

A fost totusi o grupare de mica anvergura a fascismului romanesc, care-si recruta cadrele dintre studenti si ofiteri si a activat la Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara. F.N.R. se declara pentru corporatism si pentru "unirea cu Italia".

In paralel, tot in 1921, se formeaza "Miscarea Nationala Fascista Italo-Romana" sau "Miscarea Nationala Culturala si Ecumenica Italo-Romana", lider fiind Elena Bacaloglu, o jurnalista ce a fost initial casatorita cu Ovid Aron Densusianu si apoi cu un italian, membru al Partdului Fascist Italian, condus de Mussolini. In 1923, cele doua partide fasciste din Romania se unesc si formeaza "Miscarea Nationala Fascista". "Partidul Fascist din Romania" a castigat teren mai ales dupa crearea in 1929 de catre Mussolini a statului Vatican, fapt care a dat un impuls deosebit lansarii fascismului prin comunitatile catolice din lume. Tot in aceasta directie :

- In toamna anului 1933, si-a anuntat aparitia "Liga National-Corporatista", care isi propunea sa infaptuiasca "reforma national-corporatista a natiunii si statului roman" dupa modelul fascismului italian;

- La 12 mai 1935, s-a constituit partidul "Frontul Romanesc", cu o orientare nationalist-sovina, ce-si propunea crearea unui "stat cu adevarat biologic", asemanator celui hitlerist;

- "Cruciada Romanismului", o grupare desprinsa din Garda de Fier, avea o orientare spre fascismul italian;

- In iunie 1935, la Biled, in Banat, reprezentantii burgheziei minoritatii germane, au pus bazele asa-zisului "Partid al poporului German din Romania", exponent al spiritului hitlerist;

- La 14 iulie 1935, din fuzionarea Partidului National-Agrar cu L.A.N.C. a rezultat "Partidul National Crestin", condus de O.Goga si A.C.Cuza;

Un lucru este cert: Garda de Fier s-a diferentiat de miscarile fasciste ori fascistoide europene contemporane prin importanta pe care o acorda religiei (avea deci un caracter mistic), ortodoxiei crestine, precum si prin faptul ca majoritatea sustinatorilor sai erau tarani, studenti, intelectuali.

Mai sunt si alte particularitati ale miscarii fasciste din Romania din perioada interbelica :

Adoptarea unui nationalism exacerbat si primar;

Identificarea specificului national cu tot ceea ce era mai incremenit, mai nedispus la evolutie;

Sprijinirea pe o serie de asertiuni nule din punct de vedere stiintific (H.Sima: "natiunea nu este produsul istoriei, ci, dimpotriva, natiunea creaza istoria. Ea poseda, ca si indivizii umani, un suflet, o constiinta, un centru existential");

Legionarii doreau sa fereasca "colectivitatea nationala de procesul unei mecanizari generale si a unei urbanizari intense, pastrand echilibrul intre lumea satelor si a oraselor din nevoi de ordin sufletesc si biologic";

Propagarea misticismului prin o parte a clerului ortodox care ii era devotat.

Ce aveau in comun, ce-i apropiau era recurgerea la violenta si asasinatul politic. Erau antisemite si sustineau teza unei "agresiuni rabinice" impotriva lumii crestine, care ar fi luat forme precum francmasoneria, freudianismul, ateismul, marxismul, bolsevismul. La acestea se mai pot adauga:

Considerau rasismul ca o arma eficace in lupta impotriva unor categorii sociale,

Mitizarea statului,cultul autoritatii ierarhice si al elitelor proprii,

Promovau diversiunea sociala. Anticapitalismul fascist avea insa un caracter profund demagogic,

Dezbinarea pe criterii etnice. 

Din punctul lor de vedere, toate acestea au avut drept scop subminarea societatii si a natiunii.

Desi Miscarea Legionara a ramas ultima dintre organizatiile nationaliste ale Europei care a prelungit pana la consecintele extreme atitudinea antisovietica (se are in vedere aportul lor la rezistenta armata din muntii Romaniei, antisovietica si anticomunista), ea a fost totusi singura exonerata de Tribunalul International de la Nurnberg..

In timpul procesului, reprezentantii miscarii au mentionat cu privire la violentele politice si fizice impotriva vechii clase politice si a evreilor, la omucideri sau pogromuri ca in timpul "loviturii de stat" a maresalului Antonescu, de la 21 ianuarie 1941, ca elemente iresponsabile de pe strada, fara nici o legatura cu Miscarea Legionara, au abuzat de imprejurari, ca intotdeauna in astfel de situatii si au ucis si jefuit la intamplare evrei, ca si romani.

Raportul intocmit de acestia prin care isi sustineau nevinovatia la acuzatiile ce li se aduceau, a fost analizat de Lordul Robert Murphy, care l-a inmanat la randul lui generalului Eisenhower. Dupa ce l-a analizat atent, Eisenhower a decis sa scota Miscarea Legionara din categoria "miscarilor colaborationiste" si a dat indicatii ca in listele colaborationistilor sa nu figureze membrii Miscarii Legionare.

Pe plan intern, prima instanta juridica romaneasca ce a decis ca Miscarea Legionara nu a avut totusi un caracter fascist, a fost Curtea de Apel Suceava, care in luarea hotararii, a tinut seama de documentele Procesului de la Nurnberg, care a exclus Miscarea Legionara dintre organizatiile cu caracter fascist.

BIBLIOGRAFIE.

Revista 22 - Nr.834, Anul XV - "Imposibilul fascism romanesc sau teama de cuvinte"-Florin  Turcanu.

Revista 22 - Nr.710, Anul XV - 2003 - "Cazul Nicolae C. Paulescu" - Wiliam Totoc.

Alexandru Cantacuzino-"Opere"-colectia "Omul Nou"-1969. Conferinta tinuta in fata studentilor la

Congresul Studentesc de la Tg.Mures in aprilie 1936.

Europolis - revista  de teorie si analiza politica. "Extrema dreapta post comunista"-Monica Robotin.

Wikipedia - Miscarea Legionara.

Fundatia G.Manu - Pozitia politica a Miscarii Legionare in vederile Tribunalului International de

la Nurnberg - Documente.

Francisco Veiga - Istoria Garzii de Fier(1919-1941). Mistica ultranationalismului. Ed.Humanitas.

Flor Strejnicu - Miscarea Legionara si evreii. Ed. Imago.

Dosarul Miscarii Legionare - Ed.Elisavaros.

Mihai Fatu - Ion Spalatelu - Garda de Fier-Organizatie terorista de tp fascist. Ed.Politica.

Nicolae Rosca - "Voi fascistii sunteti teroristi!"-Biblioteca de documentare "Dacia",Madrid,Spania.

Miscarea Legionara - Istorie, ideologie, prezent.

Cristian Troncota - Eugen Cristescu - asul serviciilor secrete romanesti.

Radu Ioanid - Sabia arhanghelului Mihail. Ideologia fascista din Romania. Ed.Diogene.