Tratatul de la Saint Germain en Laye (10 septembrie 1919); recunoasterea internationala a unirii Bucovinei cu Romania

Tratatul de la Saint Germain en Laye (10 septembrie 1919) recunoasterea internationala a unirii Bucovinei cu Romania

Tratatul de pace de la Saint Germain en Laye, cunoscut sub numele de Tratatul de la Saint Germain a reprezentat tratatul de pace incheiat intre Aliatii din primul razboi mondial si Austria. Tratatul a fost semnat la data de 10 septembrie de catre reprezentantii Austriei si reprezentantii diplomatici ai 17 state.

Prin tratat, s-a recunoscut independenta Republicii Austria (numita colocvial in aceea perioada Austria Germana pentru a se marca diferenta fata de Austro-Ungaria), a fost recunoscuta de jure dezmembrarea Dublei Monarhii, prin constituirea statelor Polonia, Cehoslovacia si a Statului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, apartenenta Bucovinei la Romania si a Tirolului de Sud la Italia.

Tratatul a fost divizat in 14 parti. Prima parte cuprindea Pactul Ligii Natiunilor[1], care reprezinta o parte comuna a tratatelor de pace incheiate dupa primul razboi mondial. Partea a doua definea frontierele Republicii Austria cu statele vecine: Elvetia, Liechtenstein, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Statul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor (devenit ulterior Iugoslavia) si Italia. Tratatul consfintea independenta Cehoslovaciei (Cehia facuse parte din Transleithania, partea austriaca a fostei monarhii), incorporarea Tirolului de Sud in teritoriul statului italian si a Burgenlandului (regiune care in perioada Monarhiei facuse parte din Transleithania, partea ungara, dar populata in special de etnici de limba germana) in Austria. Frontiera cu Statul Sarbilor Croatilor si Slovenilor era stabilita doar in mod partial, regiunea Klagenfurt urmand sa fie atribuita unuia din cele doua state in urma unui plebiscit.

Partea a treia intitulata clauze politice pentru Europa continea in principal o serie de prevederi referitoare la relatiile bilaterale ale Austriei cu statele succesoare ale Dublei Monarhii. Austria se angaja sa recunoasca independenta Cehoslovaciei si a Statului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, precum si a teritoriilor care apartinusera Rusiei la data de 1 august (statele baltice, Finlanda, Polonia).

Sectiunea a patra (articolele 59-61) consacra renuntarea Austriei in favoarea Romaniei la orice drepturi si titluri asupra partilor fostului Ducat al Bucovinei aflate in componenta Romaniei. Formularea a fost ambigua si a fost utilizata deoarece frontierele dintre Romania, Cehoslovacia si Polonia a fost stabilita ulterior incheierii tratatului de pace de la Saint Germain, insa constituia recunoasterea internationala a unirii Bucovinei cu Romania.

De asemenea, aceasta sectiune mai definea zona Klagenfurt in care populatia era mixta (slovena si germana) in care a fost organizat un plebiscit pentru a se stabili vointa majoritatii populatiei de a apartine fie Austriei fie Statului sarbo-croato-sloven. De o deosebita importanta era articolul 88, care prevedea ca independenta Austriei este inalienabila, cu exceptia cazului in care Consiliul Ligii Natiunilor[2] ar fi consimtit in acest sens. Din acest motiv, se solicita Austriei sa se abtina de la orice actiuni care ar fi compromis suveranitatea sa. Acest articol avea menirea de a interzice unirea Austriei cu Germania (alt stat invins in razboi).

Partea a patra (interesele austriece in exteriorul Europei) prevedea renuntarea de catre Republica Austria la o serie de tratate si drepturi ale fostei monarhii austro-ungare in relatiile cu Marocul, Egiptul, Siamul (Thailanda) si China.

Partea a cincea (clauze militare) prevedea limitarea capacitatii militare a Austriei la 30.000 de militari, inclusiv ofiterii. Celelalte noua parti ale tratatului cuprindeau dispozitii referitoare la despagubirile pe care Austria urma sa le plateasca, la regimul navigatiei pe Dunare, la organizarea transporturilor feroviare intre Austria si celelalte state (deosebit de importanta tinand cont de pozitia Austriei in sistemul feroviar european) etc.

Teritoriul Burgenlandului a intrat in componenta Austriei, dar, in orasul Sopron (in germana Odenburg), impreuna cu alte opt sate, s-a organizat in anul un nou referendum in care s-a decis ramanerea in Ungaria. Plebiscitul organizat in zona Klagenfurt a aratat ca majoritatea locuitorilor doreau sa ramana in cadrul Austriei.

Ca urmare a crizei economice care a urmat incheierii razboiului, statul austriac nu a fost capabil sa plateasca despagubirile fixate prin tratatul de pace. Austria, spre deosebire de toate celelalte state invinse in primul razboi mondial, nu a urmarit contestarea tratatului de pace si revenirea la situatia anterioara. Majoritatea populatiei si a clasei politice ar fi preferat, in primii ani de dupa razboi, sa se uneasca cu statul german, insa aceasta posibilitate a fost interzisa de catre invingatori, care nu doreau sa intareasca Germania.