Regimul stalinist

Regimul stalinist

1944 - 23 aug, inlaturarea lui ion antonescu, iesirea romaniei din Axa si inrolarea in tabara Natiunilor Unite si in razboiul contra germaniei, n-a avut consecintele cele mai favorabile romaniei. Din pacate insa, urmarea imediata a evenimentelor a fost ocuparea romaniei de catre trupele armatei rosii, care a reprezentat principalul mijloc prin care stalin a reusit sa realizeze un raport de forte favorabil URSSului.

Sistematic si organizat, beneficiind de sprijinul tacit dar total al moscovei, PCR avea sa demareze in toamna anului 1944, lupta pentru acapararea structurilor de putere ale tarii.

1945 - 6 martie, interventia directa a comisarului sov Andrei Visinski la regele Mihai, in fapt un adevarat act de forta in relatiile internationale, s-a obtinut si rezultatul dorit; instalarea unui guvern pro-comunist condus de Petru Groza. Practic, drumul comunizarii si sovietizarii era deschis.

Urmatorul obiectiv al PCR l-a reprezentat eliminarea totala din viata publica a partidelor politice de opozitie si acapararea intregii puteri.

1947 - 30 dec, regele Mihai este obligat sa adbice, monarhia este inlaturata si este proclamata Republica Populara Romana iar PCR preia intreaga putere.

Toate aceste schimbari s-au petrecut sub ochiul neputincios al anglo-americanilor, a caror influenta in problemele romanesti a disparut cu totul dupa semnarea tratatului de pace de la paris (1947, 10 feb).

Stalinizarea, sovietizarea, a cuprins perioada 1948-1964 cand s-a impus modelul sovietic prin mijloace economice si politice; prin reorganizarea institutiilor statului, incalcarea drepturilor si libertatilor democratice, modificari aduse culturii, lichidarea rezistentei politice, culturale si militare. Toate acestea au avut drept scop crearea statului totalitar condus de un partit unic, a unei economii centralizate dar totodata subordonate URSS.

Industrializarea a fost o problema esentiala pentru regimul comunist. Modelul marxist-stalinist de modernizare preluat de comunistii romani viza inlocuirea proprietatii private cu cea de stat (colectivizarea) prin nationalizarea mijloacelor de productie, fapt realizat prin legea din 11 iul 1948 si industrializarea fortata cu accentul pus pe industria grea.

Planul de stat lansat in 1948 urmarea dezvoltarea extensiva, autahia economica, planificarea, investitii masive in industria agrara, in dauna celei de consum si sovietizarea industriei romanesti.

In primii ani de "democratie populara", subordonarea economica fata de URSS a impiedicat statul sa dispuna eficient resurse, in special de materii prime.

Ocupatia sovietica in economie consta in plata datoriilor de razboi, existenta sovromurilor, companii mixte romano-ruse, care functionau exclusiv in profitul URSS, schimburi comerciale numai cu statele membre CAER.

Consecinte:

Programul de modernizare rapida dupa 1948 a fost un esec. Parametrii propusi nu au fost realizati, economia se confrunta cu aceleasi probleme, inapoiere, eficienta redusa, o structura sociala predominant agrara.

Fapt istoric pe plan international

Dupa 1945 s-au produs modificari importante is in domeniul relatiilor internationale. Aservirea de catre URSS a statelor din sud estul si estul europei si izbucnirea razboiului rece au dus la remodelarea treptata a politicii externe a marilor puteri; in acest context s-a plasat si noul curs al diplomatiei romaniei, devenita un stat comunist. Statul roman in prezenta trupelor sovietice a fost redus la statut international de satelit sovietic integrat in sistemul socialist dominat de URSS.

Pana la moartea lui stalin, 1953, politica externa romaneasca s-a caracterizat prin docilitate deplina fata de Moscow. Situat dincolo de cortina de fier, statul roman s-a aliat intereselor URSS integrandu-se in 1949 la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), organizatie infiintata la initiativa Moscow. Integrarea presupunea departajarea si specializarea economiilor statelor membre pe diverse ramuri. Conform programului elaborat de CAER, romania ca exportatoare de materii prime a fost nevoita sa-si limiteze orizontul comercial doar la tarile din acest organism, ca de altfel si importurile de tehnica si de produse industriale. Pentru a controla fidelitatea statelor de democratie populara, URSS a incercat sa le integreze si politico-militar, infiintand in 1955 Tratatul de la Varsovia (Romania este membra fondatoare). In cadrul tratatului, adoptarea deciziilor si modul de lucru au fost reglementate strict de catre URSS astfel ca statele membre erau puse in fata faptului implinit.

Pozitia romaniei in primii ani de existenta a tratatului a fost prudenta si mai curand rezervata, neurmarindu-se o implicare activa. Astfel, in timpul revoltei din 1956 anticomuniste din Ungaria, Romania a facilitat trecerea trupelor rusesti spre ungaria si a acceptat ca premierul Imre Naghy si membrii guvernului sau arestati, sa fie dusi la Snagov unde au fost interogati de sovietici.

Consecinte:

Toate acestea au constituit un avantaj pentru accelerarea eliminarii prezentei militare sovietice in romania (1958).

Regimul national comunist

1948 - absorbtia PSD de catre PCR PMR (partidul muncitoresc roman)

1953 - dupa moartea lui stalin, hrusciov a denuntat crimele acestuia perioada de destalinizare, a insemna o relativa relaxare a prigoanei, timide incercari de descentralizare economica si o relativa destindere est-vest. ex: 1958 - retragerea trupelor sov a permis reorientarea interna si externa a regimului dej dupa 1960; 1961 - schimbarea denumirilor localitatilor, strazilor, intreprinderilor cu nume sovietice.

Comunismul romanesc devine treptat national; intentiile sov de a transforma CAER intrun organism economic supranational si accentuarea schismei URSS - China a determinat bucurestiul sa se distanteze de Moscow. Actiunile politice concrete au culminat cu:

aprilie 1964: declaratia prin care PRM isi rezerva dreptul "de a edifica socialismul in conformitate cu realitatile nationale"

pe plan economic si diplomatic spectaculoasa revenire in relatiile cu occidentul

pe plan intern liberalizarea regimului coincide cu desovietizarea culturii si eliberarea detinutilor politici

se renunta la sovromurile culturale

Nicoale Ceausescu 1965-1989

A 2-a etapa a comunismului romanesc la conducerea PCR N. Ceausescu a impus un regim national comunist. Acest regim a fost edificat ca neostalinist si apoi ca socialist dinastic. In romania, destalinizarea a fost mai mult o desovietizare, un apel nationalist la sentimentele antirusesti ale populatiei, menite sa asigure "legitimitatea regimului". Lucru ce avea sa devina mai evident in perioada lui Ceausescu, ca si Dej a ramas fidel modelului sov, dorind doar sa pastreze distanta fata de URSS.

In prima etapa (1965-1971) a regimului comunist impus de Ceausescu: relativa liberalizare (inlesnita circulatia peste granita, reabilitate victime din perioada lui dej, modernizare si deschidere in invatamant, descadere a importantei marxismului si de crestere a ponderii disciplinelor exacte si tehnice). Sociologia a fost reabilitata iar istoria a cunoscut o renastere neasteptata. Toate aceste concesii aveau insa scopul de a consolida puterea noului lider, insa ele nu au fost niciodata impuse pana la punctul in care ar fi periclitat existenta comunista a sistemului.

1962 - inchiderea colectivizarii.

Dupa 1971 regimul comunist a intrerupt cursul liberalizarii interne. In urma vizitei din China, si Coreea de Nord, Ceausescu a lansat "Tezele din Iulie" au indreptat romania spre un regim prezidential instituit in 1974 (republica socialista romania).

Socialismul dinastic a devenit o realitate in martie 1974, N Ceausescu a devenit primul presedinte al Republicii; noul regim era bazat pe cultul personalitatii, guvernarea de familie si opresiune. A fost insotit de o ofensiva ideologica si propagandista.

Dupa 1974, cultul personalitatii a castigat teren iar istoria a fost aservita acestei practici.

Un fapt istoric (consecinta)

dupa 1970 - impuls industrializarii prin fixarea unor rate de acumulare foarte mari; la nivel oficial se considera ca romania a depasit stadiul de tara in curs de dezvoltare mediu dezvoltat.

din 1969 - a trecut la construirea unei societati socialiste multilateral dezvoltate in ciuda discrepantei intre planurile fixate si realitate

- Alocarea unor sume uriase pentru dotarea cu fonduri fixe a industriei uzura a crescut rapid precum si dezvoltarea extensiva a ramurilor mari consumatoare de energie; pe fondul crizelor petroliere (1973-1979) au provocat mari dezechilibre economice. Autoritatile au investit in 3 domenii: industria grea, infrastructura si proiecte cu caracter propagandist (sistematizarea satelor si oraselor)

Consecinte:

Din cauza dirijismului economic slaba productivitate a muncii; necompetitivitatea produselor pe piata mondiala; investitiile din industrie nu au adus beneficiile asteptate

1989 - romania anuntase rambursarea datoriilor externe, criza economica devine acuta in toate sectoarele economiei, organismele financiare internationale evitau romania; nicolae ceausescu a renuntat la clauza natiunii celei mai favorizate in schimburile cu SUA.

Victoria totala a colectivizarii (1962), desi de un real succes pe plan politic, administrativ si ideologic, nu a facut decat sa agraveze problema economica; desi romania a ramas a 2-a producatoare din sistemul socialist, calitativ a inregistrat cea mai joasa productivitate pe suprafata cultivata si cel mai scazut nivel de mecanizare a agriculturii. Conducerea a emis decret privind agricultura, toate urmarind rezolvarea crizei, cu toate acestea productia agricola nu a atins obiectivele stabilite (1984 - 1 tona / locuitor); lipsurile alimentare au devenit evidente program de alimentatie rationala, considerand ca fiind singura solutie pentru depasirea crizei alimentare. Se poate afirma ca pauperizarea a fost cel mai mare esec al comunismului de tip sovietic.

Actiuni pe plan international

afirmarea lui ceausescu la conducerea regimului comunist din romania a marcat o distantare flagranta de la linia oficiala a URSS si afirmarea unei politici externe din ce in ce mai autonome.

Obsedat de ideea independentei fata de Moscow, nicu a trecut la multe initiative diplomatice care au individualizat romania in lumea comunista. ex: 1967 - Romania a refuzat sa rupa relatiile cu israelul dupa razboiul din 1967, a recunoscut republica federala germana RFG, fiind primul stat din estul comunist care a stabilit relatii diplomatice cu aceasta; aprilie 1968 - presedintele Frantei Charles de Gaules, felicita pe NC pentru pretinsa lui politica de independenta.

Reactia lui NC fata de interventia militara in Cehoslovacia a trupelor tratatului de la Varsovia s-a inscris in cursul politicii de distantare fata de Moscow. Atitudinea fata de interventia militara a URSS in Cehoslovacia (Primavara de la Praga) a reprezentat refuzul de a da curs solicitarilor Moscovei de a avea intreg sub control intregul bloc comunist.

Acum s-a fundamentat national comunismul lui NC prin discursul de condamnare a interventiei militare, tinut la 21 aug 1968 in bucuresti.

Noua linie politica externa promovata de Ceausescu avea sa fie incurajata de SUA; pe aceasta linie vizita lui Richard Nixxon (1969 - Bucuresti) si invitatia acceptata de NC de a vizita SUA in 1970.

Initiative pe plan politic si ideologic

1965-1968 - Consolidarea puterii lui Ceausescu in detrimentul aliatilor sai prin promovarea unor noi cadre in structurile de conducere a PCR si acapararea unor functii importante de NC in aparatul de stat: presedintele apararii de stat si republicii.

Dupa 1974, cultul personalitatii a castigat tot mai mult teren. Istoria era aservita acestui fapt, cultul a luat proportii, se considera urmasul principilor, voievozilor sau regilor daci.

Intreaga cultura promova ideea cultului personalitatii. ex: spectacole organizate elogiau personalitatea lui NC (Cantarea Romaniei)

Comunismul si disidenta anti comunista

Instaurarea comunismului - acapararea puterii cu ajutorul tacit al Moscovei

etapele

alegerile din 1964 eliminarea partidelor si a liderilor lor :  Iuliu Maniu si Ion Mihalache inchisoarea de la Sighet , ultimul 1947 Gheorghe Tatarescu - eliminarea din Guvenr

dupa acapararea intregii puteri s-au pus bazele statului totalitar condus de un partid unic, s-a trecut apoi la controlul si planificarea economiei; s-au impus politia secreta si securitatea.

O actiune initiata de comunism: industrializarea, colectivizarea , detasarea de Moscova.

Dupa 1972 Guvernarea lui NC capata o forma tot mai accentuata de regim represiv.

Forme -disidenta intelectualilor 1977- cazul Paul Goma; martie 1989- scrisoarea celor 6.

Disidenta comunista

Comunistul national al lui NC se raporteaza la alte coordonate decat cele ale lui Gh. G. Dej, in fapt, nu s-au schimbat decat mijloacele , scopul urmarit ramanand acelasi: mentinerea la putere a sistemului comunist si a noului secretar al PCR.

Dupa 1971 , cand in urma vizitei din China si Coreea de N, NC a lansat tezele in iulie, tot mai multe masuri indreapta Romania spre un regim prezidential 1974.

Un regim bazat pe cultul personalitatii, pe guvernarea de familie si pe opresiune; insotit de vasta ofensiva ideologica si propagandista.

Motivul principal al nemultumirilor in perioada lui NC - esecul economic.

Romania a fost in inzestrata cu o industrie grea supredimensionata si neperformanta repercursiuni sociale. Taranimea a fost dislocata la oras; Alimentatia rationalizata, interzicerea contactelor cu strainii, orientarea activitatilor sociale si culturale spre preamarirea cuplului prezidential; suprimarea libertatii de gandire; conducerea activitatii economice si administrative de catre activistii de partid al caror merit era supunerea fata de putere, toate acestea au rupt Romania de restul Europei, condamnand-o la subdezvoltare.

Dupa 1972 - guvernarea lui NC capata forma accelerata de regim represiv, rezistenta reapare sub forma disidentei intelectuale si a revoltelor muncitoresti. Ex: printre primii intelectuali disidenti Paul Goma a adus in atentia regimului problema respectarii drepturilor omului prin scrisoarea adresata Conferintei pentru drepturile omului de la Belgrad. Fiind izolat de catre autoritati si lipsit de sprijinul intelectualitatilor, in 77 a emigrat in Franta, iar la Paris, disidenta romaneasca a trait si se numea Paul Goma.

Dupa acest moment de-alungul anilor 80 protestele au fost mai ales intelectuale matematicianul Mihai Botez a criticat regimul ceausist, a adresat guvernului multe memorii in care arata ca tara se indreapta spre o catastrofa ca urmare a numeroaselor amenintari, in 87 SUA.

Ex: Disidenta impotriva lui NC : fosti demnitari comunisti - reprosurile de la Congresul al 12-lea - Constantin Parvulescu (catre membrii fondatori PCR).

- Scrisoare celor sase (redactata de Silviu Brucan) - fosti fruntasi ai PCR - era o acuzatie adusa lui NC si a politicii sale de incalcare a drepturilor si libertatilor democratice, sau impotriva planurilor de sistematizare rurala si urbana, incetarea exportului de alimente; restabilirea prestigiului international al Romaniei .

Concluzii: Sistemul represiv reinstaurat in Romania a facut ca disidentii si opozantii sistemului comunist sa fie mult mai putin numerosi si mult mai izolati. Protestul lor a fost repede inabusit inchisi sau hartuiti de securitate (Mircea Dinescu, Doina Cornea, Ana Blandiana).

Un punct de vedere a disidentei.

- disidenta anti-comunista din perioada lui NC nu reprezinta altceva decat critici la adresa politicii nefaste a lui NC si nicidecum o critica reala a sistemului sau a ordinii sociale existente. Este cazul autorilor "Scrisorii celor sase" si a criticilor facute de Mihai Botez.

Stalinism si nationalism

Atitudine fata de Razboiul Rece:

- Tratatul de la Varsovia 1965.

- S-a opus planului NATO

Dej:

Temandu-se de expansiunea comerciala si politica a SUA , in sfera ei de influenta , Moscova a impus adoptarea unei linii politice care nu tinea cont de interesele reale ale economiilor statelor din rasaritul european. Kremlinul a reactionat prompt in iulie 1947 prin respingerea planului Marshall (ajutarea economic tuturor tarilor europene) impund aceiasi linie politica si tarilor satelit. Astfel Romania denunta in termeni fermi acest plan ca de altfel toate tarile din zona de imfluenta sovietica.

Cauzele prabusirii national-comunismului : falimentul economic, cultul personalitatii.