Istoria Poloniei, din 1945 pana in 1989

Istoria Poloniei, din 1945 pana in 1989, cuprinde perioada de dominatie a comunismului sovietic asupra Republicii Populare Poloneze cu incepere din momentul incheierii celui De-al Doilea Razboi Mondial. Acesti ani, desi au adus imbunatatiri considerabile la nivelul standardului de viata in Polonia, au fost tulburati de nelinisti sociale si depresie economica.

Aproape de finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fortele germane au fost alungate de pe teritoriul polonez de catre Armata Rosie, iar Conferinta de la Yalta a sanctionat formarea unui guvern provizoriu de coalitie pro-comunista. Acesta a ignorat guvernul polonez aflat in exil, declarandu-l tradator, cu intentia expresa de a-i face pe plac lui I.V.Stalin . Noul guvern comunist de la Varsovia si a consolidat puterea in urmatorii doi ani, astfel ca Partidul Unit al Muncitorilor Polonezi obtine sub conducerea lui Boleslaw Bierut controlul statului, acesta din urma urmand sa se situeze in sfera de influenta sovietica din Europa de Est. "Dezghetul" liberal din urma decesului lui Stalin in 1953, a permis unei factiuni cu viziuni mai liberale sa acceada la putere, secretar de partid devenind Wladyslaw Gomulka.

Polonia a intampinat cu bucurie ascensiunea acestuia la putere . O mare din polonezi se impotriveau in continuare comunismului, dar constientizau ca dominatia sovietica aducea de la sine obligativitatea unui regim de acest tip. Gomulka a promis incheierea terorii politienesti, libertate intelectuala si religioasa, cresteri salariale si decolectivizarea, promisiuni pe care , pana la un anumit punct, le-a dus la indeplinire . Alegerile din 1957 au fost mult mai libere decat cele precedente, desi s-a mentinut interdictia unui contracandidat.

Regimul comunist din Polonia era considerat unul dintre cele mai "liberale" dintre (cele din) tarile Pactului de la Varsovia , existand o deschidere mai mare fata de Republica Democrata Germana, Cehoslovacia sau Romania in aceasta perioada. Nu in ultimul rand, insa, sub conducerea lui Gomulka cetatenii puteau fi arestati pentru orice tip de satira politica referitoare la liderul Partidului, precum in cazul lui Janusz Szpotanski, sau pentru publicarea unei carti in afara tarii. Jacek Kuron , care mai tarziu avea sa devina un disident important, a fost inchis pentru redactarea unei "scrisori deschise" pentru membrii Partidului. Cu cat popularitatea conducatorului a scazut, iar reformele si-au pierdut avantul, regimul a devenit din ce in ce mai putin liberal si represiv.

Regimul de tip sovietic, bazat pe ideologia comunista ateista, era greu de acceptat pentru o populatie antiruseasca si profund catolica. Nemultumirile sociale s-au accentuat spre finalul anilor 1960. In urma miscarilor studentesti din si grevelor de la Gdańsk si Gdynia din decembrie , situatia a devenit foarte tensionata, iar politia a intervenit deschizand focul asupra muncitorilor. Polonia se confrunta cu dificultati crescute in plan economic, dar si politic. Guvernul a introdus un nou program economic bazat pe imprumuturi masive din Vest, ceea ce a condus la o crestere imediata a nivelului de trai, dar criza petrolului din 1973 a rasturnat planurile conducerii comuniste.

. Conducerea Partidului s-a intrunit la Varsovia si, considerand ca o revolta pe scara larga a clasei muncitoare era inevitabila, a decis ca o serie masuri urgente se cereau a fi luate in termen cat mai scurt. Cu acordul lui L. Brejnev de la Moscova, Gomulka, Klisko si alti lideri au fost fortati sa demisioneze . De vreme ce Rusia nu ar fi acceptat numirea lui Moczar, Edward Gierek a fost desemnat Prim-secretar al PZPR. Preturile au scazut, cresteri salariale si schimbari in plan economico-politic fiind de asemenea promise. Gierek a mers personal la Gdansk pentru a-i intalni pe protestatari, cerandu-si scuze pentru erorile administratiilor trecute.

Incepand cu , insa, economia a intrat din nou in recesiune. Primele greve au avut loc in iunie in fabricile Radom si Ursus. In urma reprimarii lor de catre guvern, miscarea muncitoreasca a primit sprijin din partea intelectualitatii, prin infiintarea Comitetului de Aparare al Muncitorilor (Komitet Obrony Robotników). Aceasta organizatie lupta pentru apararea drepturilor omului si pentru eliberarea detinutilor politici. Totodata, organizatia si-a exprimat intentia de a fonda sindicate libere si independente, deoarece toate sindicatele existente se aflau sub controlul partidului comunist.

Situatia economica s-a deteriorat si mai mult la inceputul anilor 1980. In iulie 1980, guvernul condus de Edward Gierek, aflat in impas, a decis cresterea pretului carnii. Grevele izbucnite au fost greu de reprimat. Criza s-a adancit odata cu intrarea in greva a muncitorilor de pe santierele navale din Gdańsk, la 14 august . Acestia erau condusi de electricianul militant Lech Walesa. Pentru prima data, activitatea grevistilor a fost coordonata, iar guvernul a fost nevoit sa se aseze la masa negocierilor si sa semneze in august la Gdańsk un acord prin care se stipulau, printre altele, dreptul la greva, legalizarea infiintarii sindicatelor independente si desfiintarea cenzurii.

La 17 septembrie, reprezentantii muncitorilor din intreaga Polonie au decis constituirea unui sindicat national independent, Solidaritatea. Un an mai tarziu, in octombrie s-a desfasurat primul congres al Solidaritatii, iar Lech Walesa a fost ales presedinte.

Dupa acordul de la Gdańsk, Moscova a exercitat o presiune puternica asupra guvernului polonez, cerandu-i sa ia masuri pentru a-si intari pozitia . Noul conducator de partid, generalul Wojciech Jaruzelski, a decretat pe 13 decembrie legea martiala, a scos sindicatul Solidaritatea in afara legii pe 8 octombrie si i-a arestat pe conducatorii acestuia. Protestele muncitoresti au fost reprimate de trupele de asalt ZOMO (Zmotoryzowane Odwody Milicji Obywatelskiej). Una dintre cele mai mari demonstratii, a avut loc pe 16 decembrie la mina Wujek, unde fortele guvernamentale au deschis focul asupra protestatarilor, omorand 9 persoane si ranind alte 21. Grevele au incetat pana la 28 decembrie, iar miscarea Solidaritatii parea inabusita.

Legea martiala a fost retrasa formal in iulie , desi controlul sporit al libertatilor civile si al activitatii politice, precum si rationalizarea mancarii au ramas in vigoare pana in a doua jumatate a anilor 1980. Criza economica tot mai adanca si reformele de glasnost si perestroika din Uniunea Sovetica au condamnat la esec toate incercarile puterii de a rezolva situatia prin masuri constrangatoare. Pe 21 aprilie , un nou val de greve a izbucnit pe teritoriul Poloniei. Pe 2 mai, muncitorii de la santierul naval din Gdańsk s-au alaturat protestelor. Revoltele au fost reprimate temporar de guvern, dar in scurt timp acestea au reizbucnit: greva minerilor din Jastrzebie Zdrój (15 august) s-a extins pana la 20 august in mai multe mine poloneze, iar pe 22 august muncitorii de la santierul naval din Gdańsk au intrat din nou in greva. Pe 26 august, Czesław Kiszczak, ministrul de interne de la acea vreme, a declarat la televiziune ca guvernul este dispus sa negocieze; cinci zile mai tarziu intalnindu-se cu Walesa.

In urma unui acord incheiat, nu numai ca s-a repus in legalitate Solidaritatea, dar s-a decis organizare de alegeri libere. Legea electorala permitea Solidaritatii sa depuna candidaturi pentru un numar restrans de locuri (35%) din camera inferioara a Parlamentului polonez (Sejm), insa nu existau restrictii pentru Senat.

La publicarea rezultatelor alegerilor s-a constatat ca opozitia a castigat toate mandatele acolo unde i s-a permis sa prezinte candidati. Sprijinul popular a fost atat de puternic incat in noul guvern de coalitie, Solidaritatea detinea majoritatea. Pe 24 august, camera inferioara a ales primul premier necomunist dupa 40 de ani, in persoana lui Tadeusz Mazowiecki. Curand, pe scena politica au aparut noi forte politice democrate.

Prabusirea comunismului in Polonia a oferit Solidaritatii un rol pentru care aceasta nu a fost conceputa initial ; pe parcursul existentei sale ca partid politic aceasta a cunoscut numeroase dispute, precum si o scadere in popularitate. Lech Wales a demisionat din pozitia sa din cadrul sindicatului, facandu-si publica intentia de a candida la presedintia Poloniei in alegerile care urmau. In decembrie 1990, acesta a fost ales presedinte al tarii, devenind primul presedinte ales liber prin vot popular in istoria Poloniei. Alegerile din 1990, care a marcat o serie de victorii categorice ale candidatilor anticomunisti, a pus bazele unui val de evenimente care a cuprins intreg centrul si estul Europei, ducand in cele din urma la caderea regimurilor comuniste din aceste regiuni. In decembrie 1991, URRS-ul a incetat sa existe, fapt ce a consacrat independenta tuturor statelor aflate in componenta sa.

In ziua de azi, rolul Solidaritatii pe scena politica poloneza este limitat, iar organizatia s-a orientat cu precadere catre rolul sau traditional de uniune sindicala, numarand peste 1,1 milioane de membri, cu o istorie ce depaseste 27 de ani .

Jadwiga Staniszkis urmareste cu precadere perioada imediat urmatoare anilor '80, dupa infiintarea Solidaritatii, tratand in lucrarea sa particularitatile mecanismului politic polonez. Autoarea porneste de la dinamica revolutiei intr-un regim post-totalitar, analizand slabiciunile ideologice ale acestuia, statutul sau multidimensional si ritmul in care acesta se dezvolta in plan politic, social si cultural.

Studiul nu are la baza o intrebare de cercetare bine definita, dorindu-se a fi o simpla analiza a sistemului politic polonez post-revolutionar, subliniind multitudinea de dimensiuni pe care acesta l-a capatat, conturand un punct de vedere obiectiv prin care sa se inlature elementele morale sau emotionale ce invaluie initial acest moment.

Autoarea identifica o serie de fenomene ce se situeaza la fundamentul dezvoltarii incerte a Poloniei, fiecare avand o dinamica proprie. Primul dintre acestea primeste denumirea de "revolutie ce se limiteaza pe sine"(p.8). Acesta poate fi analizat fie urmarindu-i-se dinamica in contextul unui proces general de evolutie a razboiului dintre clase intr-un sistem bazat pe detinerea mijloacelor de productie ori ca dialectica a protestelor sociale, unde fiecare strategie elaborata la un moment dat ajunge sa rezolve cel putin o parte din tensiunile generate de cea elaborata anterior, producand la randul sau noi tensiuni.

Un al doilea fenomen care trebuie luat in calcul este constituit de raspunsul complex, dar totodata confuz si generator de tentatii autoritare, dat de grupul aflat la conducere cu privire la evenimentele recente din aceasta revolutie auto-limitanta.

Cel de-al treilea fenomen care a influentat evenimentele din Polonia este modernizare culturala accelerata. O mare parte din situatia Poloniei isi are radacinile in blocarea repetata a oricarui tip de emancipare sau modernizare la care clasele muncitoresti si nu numai, incercau sa acceada. Aceasta dorinta de schimbare si dezvoltare, mai presus de convingeri ideologice sau orice alt tip de orientare filosofica, a condus populatia catre revolutie.

Polonia functiona, la acel moment, pe baza a doua imperative, aparent contradictorii : impiedicarea articularii unor interese diferite de cele oficiale - element ce implica puternica demobilizare a membrilor oricarei organizatii, stoparea oricarei tentative de schimbare - dar in acelasi timp accentuarea unei dorinte de stabilizare a sistemului pe termen cat mai lung - lucru ce teoretic ar trebui sa implice un oarecare grad de schimbare si chiar un set de reforme, iar pentru mentinerea capacitatii de schimbare este necesara permiterea independentei anumitor grupuri. Existenta acestei contradictii fundamentale este una dintre cele mai importante surse de tensiune din Polonia, fiind considerata de Jadwiga Staniszkis cel de-al patrulea fenomen.

Cel din urma fenomen sesizat de autoare este caderea sistemului economic polonez. Dupa august 1980 parea aproape imposibila stabilizarea unui regim cvasi-liberal bazat pe legitimitatea "contractului social" pe de o parte si pe un model coercitiv de rezolvare a problemelor economice pe de alta parte. Desi in opozitie cu modelul totalitar, PUWP tinde sa revina la tendintele fostului regim, bazandu-se pe o politica dura si inflexibila. Paradoxal, aceasta schimbare de atitudine si acutizare a polarizarii are loc independent in functionarea si dinamica interna a Solidaritatii.

Urmarind aceste fenomene, autoarea defineste mai multe dimensiuni ale crizei de putere din Polonia, pornind de la nivelul gurvernamental, unde observa dezintegrarea aparatului administrativ, combinata cu o polarizare a mecanismului de control ce nu mai poate face fata in mod real evenimentelor. Acesta este urmat de raspandirea unei stari de haos transpus in politica prin lupte interne la nivel de partid fapt ce conduce la o serioasa reducere a functiilor si rolului acestuia. Elementul principal al crizei de putere este lipsa totala de implicare, functiile de conducere in orice domeniu fiind evitate pe cat posibil de toti membrii PUWP. Urmarind aceste elemente putem sesiza cu usurinta ca trecerea pasnica de la un sistem toalitar la unul de tip pluralist, desi enuntata in mod clar, public, este sabotata din interior, intr-un mod mai mult sau mai putin constient.

Urmare a acestei stari de criza de la nivelul Solidaritatii este perioada de institutionalizare a miscarii, ce trece la randul sau printr-o serie de stagii de dezvoltare. Prima faza este marcata de incercarea de reorientare dinspre starea de protest radical si lupta de clasa catre o formula pasnica bazata pe comunicare si negociere. Solidaritatea nu era perceputa doar ca un mod de evolutie sociala, ci ea reprezenta pentru majoritatea clasei muncitoare insusi rasturnarea oricarei ierarhii preexistente. Desi lipsiti de o ideologie de baza si o directie clara de orientare, muncitorii isi construiau discursuri violente, iar aceasta situatie a condus la completa evaporare a starii de pace precedente.

Criza ideologica din randul populatiei conduce la a doua faza de dezvoltare, mai exact la acutizarea unei crize de identitate, accentuata prin contrastul dintre puterea politica semnificativa de care beneficia Solidaritatea si aproape inexistenta influenta in plan economic. Paradoxal, simpla existenta a Solidaritati a intarit una dintre principalele cauze ale crizei economice, si anume controlul asupra mijloacelor de productie, situatie pricinuita de lipsa unei revolutii in plan socio-cultural care, in mod normal, ar fi trebuit sa urmeze revolutiei politice. Neavand o conceptie clara in ceea ce priveste influenta pe care o detin in spatiul economic, membrii miscarii nu gasesc alt mijloc de a solutiona problemele din acest sector decat prin protest la nivelul gurvernului, desi aceste actiuni se dovedesc ulterior ineficiente si intaresc, drept urmare, senzatia de futilitate a Solidaritatii.

Tensiunea creata de criza de identitate din randul miscarii produce indirect o schimbare de strategie a liderilor Solidaritatii. Are loc o extindere a influentei in aria sociala, lucru ce conduce la o retorica radicala si la aparitia a doua mentalitati ce servesc ca substitute ideologice pentru membrii populatiei. Exista asadar o orientare pragmatica - bazata pe tactici revolutionare, eficienta in mare parte, dar lipsita de principii calauzitoare - si o orientare fundamentalista - avand o abordare moralista, pornind de la principiul conform caruia daca raul exista acesta trebuie complet eliminat sau va ajunge sa se elimine singur, departandu-se astfel de sfera politica si orientandu-se cu precadere catre cea social-etica. Existenta acestor doua orientari din cadrul Solidaritatii aduce un mai mare suport popular, crescandu-i influenta . Astfel miscarea capata posibilitatea de confruntare directa cu aparatul puterii.

BIBLIOGRAFIE :

LANE, Arthur Bliss, I Saw Poland Betrayed : An American Ambassador Reports, The Bobbs-Merril Co., Indianapolis, 1948

PERDUE, William D. , Paradox of Change: The Rise and Fall of Solidarity in the New Poland (e-book)

WEIGEL, George, The Final Revolution: The Resistance Church and the Collapse of Communism,2003

*** - A Brief History of Poland, Chapter 13 : The Post-war years, 1945-1990,

"Poland", Encyclopaedia Brtiannica Online

*** - Poland - The Historical Setting: Chapter 6: The Polish People's Republic, Polish Academic Information Center, University at Buffalo.

Site-uri internet

www.wikipedia.org

www.archives.net

www.poloniatoday.com

www.gdansk-life.com

https://solidarityinpoland.blog.pl

www.soviethistory.org

www.opendemocracy.net