INCEPUTURILE FORMARII PIETEI ECONOMICE NATIONALE

Fructul nemijlocit al dezvoltarii economiei Tarilor romane de-a lungul anilor 1750-1848, cu premizele istorice anterioare, l-a constituit, in ciuda a numeroase vicisitudini, proces avansat de inchegare a pietei nationale. O realitate pe care o punea in evidenta de un fapt economic graitor prin el insusi ce se petrecea inca din 1771: trei negustori, Ion Marcu si C. Arpas din Sibiu impreuna cu Ion Lazar din Brasov, redactau un memoriu catre Independenta comerciala superioara din Banat in care mentionau ca de 40 de ani vindeau la Trieste cate 120000 chintale de ceara pe an pe care o achizitionau in "Valahia, Moldova e nostra Patria Transilvania".

La 1821, Tudor Vladimirescu solicita inlaturarea vamilor interne si chema la unire "intr-un gand si intr-un glas" cu moldovenii pentru ca impreuna sa poata dobandi "dreptatile si privilegiile ce din vechime a avut tara noastra"[1]; In textele Regulamentelor organice s-a prevazut ca vamile interne urmau a fi desfiintate si ca unitatea romanilor ca origine, obiceiuri, limba "precum si trebuintelor a ambelor parti" erau adevarate elemente de sustinere pentru "nedespartite unire care s-au impiedicat si s-au intaziat de intamplatoarele imprejurari"

Cativa ani mai tarziu, in 1834, Bois le Compe, afirmand ca unirea Moldovei cu Tara Romaneasca i se parea a fi "expresia dorintei celei mai generale a acestor tari", insera faptul, semnificativ pentru stadiul de evolutie a procesului formarii pietei nationale romanesti, conform caruia mai ales Moldova " nu poate trai inchisa intre vamile sale"[3]. Iar in 1843 Ion Ghica facea publica existenta in derulare a unor tratative pentru crearea "unitatii banesti" intre Tara Romaneasca si moldova pentru ca, la 1 ianuarie 1848 vamile dintre Tara Romaneasca si Moldova sa fie desfiintate.

Pe Campia Blajului, denumita din mai 1848 Campia Libertatii, urmare a hotararii Adunarii Nationale din 3/15 mai, s-au cerut cu tarie, pe langa respectarea dreptului natiunii la "independenta sa nationala" si "desfiintarea iobagiei fara nici o despagubire", chiar la punctul urmator, ca "Natiunea romana pofteste libertatea industriala si comerciala, cu ridicarea telurilor si a privilegiilor si a tuturor piedicilor si stavilelor comertului in tarile vecine, de care se tine desfiintarea vamilor la granita" (subl. N. - N.B.)[4]. Revendicarea urmatoare solicita ca darile impuse pentru pasunatul vitelor la est si sud de Carpati sa fie inlaturate fiind "o vederata piedica a industriei si a comertului activ", iar "tractatele care s-au incheiat intre Inalta casa austriaca, Poarta otomana si Principatele romane pentru economia vitelor sa se pazeasca cu toata scumpatatea" . Imperativul pietei economice unice este aici exprimat cat se poate de limpede. Pentru asemenea obiective, intre care libertatea sociala si nationala, cladite pe fundamentul temeinic al unei economii unitare moderne si prospere, se va varsa mult sange in spatiul romanesc extracarpatic, dar mai ales intracarpatic. Jertfele, si la 1848-1849, ca si in multe alte "momente" istorice anterioare, n-aveau sa fie zadarnice.