PUTEREA SI SOCIETATEA (SECOLELE XIV-XVI)

PUTEREA SI SOCIETATEA (SECOLELE XIV-XVI)

Puterea in stat a fost reprezentata de monarhia feudala. Domnul era 'mare voievod' in raport cu ceilalti voievozi locali care renuntasera la puterea lor in favoarea conducatorului ales. Termenul de domn vine din latinescul dominus care inseamna stapan. Asadar, domnul era stapanul tarii si al locuitorilor (de aici si dreptul de viata si de moarte asupra lor). Natura domniei era de origine divina: 'din mila lui Dumnezeu', iar domnul era 'autocrator' (atotputernic) si independent 'de sine statator'.

Modelul succesiunii la tron a fost mixt: atat ereditar, in linia primogeniturii (a celui dintai nascut) cat si electiv. Domnii , daca erau 'os domnesc' trebuia sa fie 'alesi' de toti boierii mari si mici care apoi depuneau juramantul de credinta fata de noul domn, suzeranul lor.

In Transilvania, voievodul era numit de catre regele Ungariei dintre marii feudali ai regatului. Voievodul era ajutat de un vicevoievod ales de voievod dintre oamenii sai de incredere. Acesta raspundea de faptele sale numai in fata suzeranului sau, voievodul.

Atributiile domnului:

- comandant suprem

- judecator suprem  + sfatul domnesc

- emitea hrisoave (acte solemne) 

- conducea politica interna si externa a statului

Domnul era ajutat in conducerea tarii de catre sfatul domnesc format din marii boieri ai tarii. Boierii de sfat erau cei mai mari si cei mai puternici staaani feudali.

Organizarea sfatului, ca institutie, a avut loc in timpul lui Mircea cel Batran si al lui Alexandru cel Bun. In Tara Romaneasca, in sfat intrau 10-15 mari boieri, in timp ce in Moldova intrau 20-30 de mari boieri.

Principalii dregatori au fost: marele ban (al Olteniei), marele vornic (avea in grija apararea si aprovizionarea curtii domnesti), marele vistiernic (finantele), marele logofat (conducea cancelaria domneasca), marele postelnic (raspundea de ceremonialul primirilor la domn; avea in grija camera domnului fiind un apropiat al acestuia), marele spatar (avea atributii militare; comanda cavaleria), marele paharnic (raspundea de aprovizionarea cu vin a curtii domnesti), marele stolnic (raspundea de masa domneasca), marele comis (avea in grija caii domnesti), marele aga (comanda dorobantii, pedestrasii), marele pitar (raspundea de aprovizionarea cu paine a curtii), marele sluger (aprovizionarea cu carne), marele medelnicer (avea in grija vesela domneasca), marele clucer (tinea cheile de la camara domneasca), marele armas trebuia sa vegheze ca pedepsele domnesti sa fie duse la indeplinire.

Adunarea strarilor era cea de a treia institutie a statului feudal. Ea contine elementele primordiale ale parlamentului modern. In compunerea ei intrau: a) sfatul domnesc; b) 'Tara' (starile privilegiate); c) clerul (mitropoliti, episcopi sufragani, arhimandriti, egumreni); d) oraseni (in mod exceptional). Adunarea de stari avea atat atributii interne (ex. alegerea domnului, declararea razboiului si incheierea pacii, lua hotarari importante in probleme religioase, de proprietate, de privilegii, de dari) cat si externe precum 'inchinarea' tarii, plata haraciului, relatiile cu alte biserici.

Aceasta institutie va evolua spre parlamentul modern.

Organizarea administrativ teritoriala

Din punct de vedere administrativ, Tara Romaneasca era impartita in 16 judete, iar Moldova in 24 de tinuturi. Primul judet mentionat a fost judetul Jales (1385) in timp ce primul tinut atestat documentar, in Moldova, a fost tinutul Neamt (1402).

In Transilvania, districtele, ca forme administrative romanesti , au evoluat din vechile cnezate. Cele mai vechi atestate documentar au fost: districtele Fagaras (1222 sub numele de Terra Blachorum), Hateg (1247), Maramures (1300). Maghiarii au introdus in Transilvania institutia administrativa a comitatului. Secuii si sasii au avut si ei propriile organizari administrative - scaunele. Scaunele secuiesti, in numar de 7, au avut, din prima jumatate a secolului XIV, centrul la Odorhei. Centrul administrativ al sasilor a fost la Sibiu. De la sfarsitul secolul XV , sasii se organizeaza intr-o 'Universitate' care reprezenta autonomia administrativ teritoriala a scaunelor sasesti.

Dregatorii administrativi au fost:

- in Tara Romaneasca, in fruntea judetelor se aflau sudetii;

- in Moldova, in fruntea tinuturilor cu cetati se aflau parcalabii (sau starostii) care aveau atributii administrative si militare. Erau membri in sfatul domnesc;

- in tinuturile fara cetati , in fruntea lor se aflau sudetii ;

- in Transilvania, districtul romanesc era condus de voievod, cneaz sau jude; comitatul (maghiar) de catre comite scaunul secuiesc ) de un capitan, un jude scaunal si un reprezentant al regelui. Toate cele 7 scaune secuiesti erau conduse de un comite numit de rege. Scaunul (sasesc) era condus de 2 juzi (unul scaunal, ales de obstea scaunului respestiv, iar altul regal, numit de rege). Universitatea saseasca era condusa de un comite sasesc.

Toti acesti dregatori aveau atributii administrative, judecatoresti, militare si fiscale.

Organizarea judecatoreasca

- la inceput s-a folosit legea nescrisa sau obiceiul pamantului ;

- din secolul XV sunt folosite legiuirile bizantine dintre care amintim Zakonicul (copiat la Targoviste in 1451) si Syntagma lui Matei Vlastares (copiat in Moldova la 1472).

Ierarhia organizarii judecatoresti era urmatoarea:

- forul satesc era format din judele satului si 'oamenii buni si batrani';

- forul seniorial reprezentat de stapanul feudal care isi judeca supusii;

- forul judetului, al tinutului sau al comitatului era instanta de apel al forului seniorial.

Forul superior in Transilvania era scaunul de judecata al voievodului sau vicevoievodului.

In Tara Romaneasca si Moldova forul judecatoresc suprem era domnul tarii si sfatul domnesc. In materie de drept penal, pentru omucidere se putea pedepsi cu moarte pentru moarte sau se putea plati o dare de 'rascumparare a sufletului' numita dusegubina.

In materie de drept civil, partile puteau reincepe un proces dupa ce plateau o taxa numita zaversca sau feraie.

Din secolul XV s-a folosit sistemul juratorilor care depuneau marturie in procesul respectiv.Acestia trebuia sa fie de aceeasi conditie cu partile aflate in litigiu. Numarul lor era de 6, 12, 24 sau 48. Cand se cerea dublarea numarului de juratori se 'lua lege peste lege'

La hotarnicii se practica juramantul 'cu brazda in cap' sau bataia copiilor la hotar.

Organizarea militara

Oastea era formata din curtenii si slujitorii domnului, steagurile boieresti (sau ale nobililor), oraseni si tarani. Oastea mica avea cca. 10-12 000 de oameni si era alcatuita din curtenii si slujitorii domnului, steagurile feudalilor si steagurile de sub comanda dregatorilor teritoriali (parcalabi, comiti).

Oastea mare era formata din oastea mica si toti barbtii care puteau lupta. Se estimeaza ca ea ajungea la 40 60 000 de oameni. Desi oastea tarii se gasea sub conducerea suprema a domnului, autoritatea sa era usor anulata, in practica, de existenta steagurilor (cetelor) boieresti care puteau refuza sa-si puna ostasii la dispozitia domnului. De aceea, soarta razboaielor depindea, in mare parte, de boierii care ramaneau credinciosi domnului.

Fiecare domeniu feudal, laic sau ecleziastic, era astfel organizat incat sa-si poata asigura propria sa aparare in cazul unui atac prin surprindere sau in timpul luptelor interne.

Din secolul XV incep sa fie folositi mercenarii (soldati angajati cu plata), dar rolul lor va creste in secolul XVI si mai ales XVII. Comandantul ostirii era domnul, in lipsa lui marele vornic sau marele spatar ( in Moldova - hatmanul) .

Sistemul de aparare era reprezentat de cetatile din interior: Suceava, Neamt, Roman (pentru Moldova); Poienari (Tara Romaneasca); Ungurasul, Ineu, Deva (Transilvania) ca si de cele din exterior: Hotin, Cetatea Alba, Chilia, (Moldova); Severin, Turnu, Giurgiu (Tara Romaneasa); Chioar, Orsova, Rasnov, Bran (Transilvania ).

Cetatile era construite din blocuri de piatra, cu ziduri inalte cu bastioane, inconjurate uneori de santuri de aparare.

Bibliografie

Dinu C. Girescu, Tara Romanesca iin secolele XIV - XV, Bucuresti, 1973.

N. Iorga, Istoria comertului romanesc, I, Bucuresti, 1925.

Stefan Stefanescu, Bania in Tara Romaneasca, Bucuresti, 1965.

N. Stoicescu, Sfatul domnesc si marii dregatori din Tara Romaneasca si Moldova  (secolele XIV - XVII), Bucuresti, 1968.

x x x Istoria dreptului romanesc, vol.I, Bucuresti, 1980.

x x x Institutii feudale din Tarile Romane. Dictionar, Bucuresti, 1988.

Valentin Al. Georgescu, Bizantul si institutiile romanesti pana la mijlocul sec. al XVIII-lea, Bucuresti, 1980.

Ion Donat, Domeniul domnesc in Tara Romaneasca (sec. XIV - XVI), Bucuresti, 1996. Gh. I. Bratianu, Adunarile de stari in Europa si in Tarile Romane in evul mediu, Bucuresti, 1996.