Romania in timpul lui Carol I

Romania in timpul lui Carol I

Personalitatea lui Carol I

Dupa indepartarea lui Cuza, oamenii politici romani erau decisi sa puna in practica solutia ,,principelui strain". Ei doreau o adevarata dinastie, cum romanii nu avusesera de fapt niciodata. Instabilitatea domniilor, lipsa unei reguli ferme de succesiune la tron, luptele boieresti pentru putere contribuisera din plin la declinul tarilor romane. Era timpul ca romanii sa incerce si varianta stabilitatii!

A inceput sa fie cautat un principe in Europa.. Solutia salvatoare s-a ivit in persoana principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, ruda indepartata a regilor Prusiei.

Nu Bismarck la sustinut in primul rand pe acest german, ci Napoleon III cu care se inrudea pe linie feminina. Franta era de altfel singura putere dispusa sa-i sprijine pe romani in dorinta lor de a avea un principe strain.

Carol a ajuns la Bucuresti la 10 mai 1866 si a fost proclamat domnitor al Romaniei. Desi recomandat de Franta, si avand pe jumatate "sange francez", Carol s-a dovedit un german desavarsit. Era disciplinat, metodic si perseverent. Avea in cel mai inalt grad simtul datoriei.

Poate ca in alte vremuri li s-ar potrivit romanilor un personaj mai deschis si mai imaginativ decat Carol I. Dar nu imaginatie aveau acum nevoie in primul rand, ci de organizare si consecventa. In conditiile vremii, Carol s-a dovedit monarhul ideal. Era de o punctualitate exasperanta pentru oamenii politici romani. Era si foarte distant: rar acorda supusilor mana intreaga, ci un deget sau doua, dupa importanta acordata fiecaruia.

Carol I a domnit din 1866 pana in 1914, mai intai ca principe, iar din 1881 ca rege. Romanii au avut parte astfel de 48 de ani de stabilitate. Carol I a fost un rege constitutional, chiar daca in fapt autoritatea sa a depasit spiritul constitutiei.

Sistemul politic

Substanta guvernarii, mai ales in treburile interne a apartinut clasei politice. Dupa Carol, al doilea nume ca importanta este cel al lui Ion C. Bratianu, liderul liberal aflat in fruntea guvernului cu cea mai lunga existenta din istoria Romaniei(1876-1888).

Guvernului Bratianu i se datoreaza importante reforme legislative si economice, precum incurajarea industriei, aflata intr-o stare incipienta. Ceea ce li se poate reprosa este lipsa unei sensibilitati sociale, intr-o tara in care diferentele de clasa ramaneau foarte accentuate.

Partidul Liberal a favorizat burghezia nascanda, adica a reprezentat partidul celor care doreau sa se imbogateasca, facand din Romania o tara moderna, cu o industrie si un comert bine dezvoltate.

Partidul Conservator era sustinut mai mult de marii proprietari de pamant, printre presedintii sai numarandu-se Lascar Catargi, Gheorghe Cantacuzino, Titu Maiorescu.

Carol I a stiut sa tina sub control masinaria politica. Doua partide, liberalii si conservatorii sau succedat la putere, asemenea sistemului bipartid britanic. Doar ca guvernele se schimbau nu prin votul alegatorilor, ci prin arbitrajul regelui. Cand constata ca un guvern se uzase, regele chema opozitia la putere. Noul guvern, odata instalat, organiza alegeri pe care inevitabil le castiga.

Cucerirea independentei(1877)

Carol I, Ion C. Bratianu, M. Kogalniceanu(ministru de externe in cabinetul Bratianu) au fost protagonistii cuceririi independentei. De fapt Romania, an de an, castigase o tot mai mare libertate de miscare, inca din vremea lui Cuza si cu atat mai mult dupa 1866. O mai lega de Imperiul Otoman doar plata unui tribut, ce nu depasea 1% din bugetul tarii.

Trecusera insa doua decenii de la razboiul Crimeii si sosise vremea unui nou razboi ruso-turc, mai ales ca Rusia dorea sa anuleze consecintele tratatului de la Paris(1856).

De data aceasta pe teritoriul Romaniei nu se mai poate trece ca mai inainte. Rusii au incheiat o conventie cu guvernul roman, prin care se reglementa tranzitul armatei ruse, recunoscandu-se totodata suveranitatea si integritatea Romaniei.

In aceste conditii, trupele rusesti traverseaza tara si trec la sud de Dunare. Aflata in stare de razboi cu Imperiul Otoman, Romania si-a proclamat independenta la 10 mai 1877.

Intre timp armata rusa s-a impotmolit in fata Plevnei. Dupa ce initial rusii nici nu voisera sa auda de o participare romaneasca, au solicitat acum interventia grabnica a armatei romane. Carol a obtinut comanda fortelor reunite romano-ruse in jurul Plevnei. Dupa lupte grele si un asediu prelungit, Plevna a capitulat la 28 noiembrie 1877.

Turcii au pierdut razboiul si au fost nevoiti sa accepte, intr-o prima varianta, o pace foarte favorabila Rusiei, prin care se crea o Bulgarie mare, post avansat al politicii rusesti in Balcani.

Ingrijorate, puterile europene au impus convocarea unui Congres la Berlin(1878) si refacerea conditiilor pacii, astfel ca echilibrul Orient sa nu se rupa in favoarea Rusiei. Bulgaria a devenit un stat autonom, dar mai redus teritorial.

Romaniei ii era recunoscuta independenta de stat, dar era conditionata de acordarea cetateniei evreilor de pe teritoriul sau. Romania primea Dobrogea, obtinand astfel iesirea la Marea Neagra, dar rusii au reanexat sudul Basarabiei, pe care fusesera nevoiti sa-l cedeze Moldovei in 1856. Pe de alta parte, trupele rusesti pareau ca se simt bine in Romania Ei au tergiversat cat au putut retragerea lor de aici.

Politica externa

In 1883, Romania a aderat la Tripla Alianta, formata din Germania, Austro-Ungaria si Italia. Originea germana a lui Carol I si-a avut partea ei in aceasta decizie. Motivul principal a fost acela de a proteja Romania de o eventuala expansiune straina.

Alternativa era simpla: Germania sau Rusia? Ce roman ar fi ales Rusia? Solutia germana se impunea de la sine. Dupa infrangerea din 1870 cu Prusia, Franta nu mai reprezenta o mare putere.

Cu Germania relatiile puteau fi excelente. Nu tot asa stateau lucrurile si cu Austro-Ungaria. Austria devenise in 1867 Austro-Ungaria, un stat alcatuit din doua state distincte. In partea austriaca, chiar daca elementul german avea intaietate s-a pastrat autonomia diferitelor tari componente.

Ungaria s-a constituit pe alte baze, proclamandu-se stat national unitar. Nationalitatile romana si slava au fost considerate ca apartinand natiunii maghiare. Transilvania si-a pierdut autonomia, fiind pur si simplu integrata Ungariei. S-a desfasurat o actiune de maghiarizare prin administratie, scoala si justitie.

Cea mai importanta miscare nationala a romanilor a fost cea memorandista de la 1892, cand o importanta delegatie a mers la Viena pentru a prezenta cererile romanilor. Se intelege ca relatiile dintre Romania si Austro-Ungaria nu puteau fi idilice, dat fiind faptul ca opinia publica din Regat sprijinea deschis pe fratii romani din Transilvania.

In timpul lui Carol I, Romania a aspirat sa joace un rol de arbitru in Balcani. In 1912, tarile balcanice au intrat in razboi cu Turcia, pe care au infrant-o. A fost primul razboi balcanic. Insa invingatori nu s-au inteles asupra castigului, marul discordiei fiind Macedonia.

Bulgaria a intrat in conflict cu toti ceilalti, Romania intervenind impotriva Bulgariei. Prin pacea de la Bucuresti(1913), Bulgaria ceda Romaniei cadrilaterul, adica doua judete in sudul Dobrogei.