COCOSELUL NEASCULTATOR
De Ion Lucian
Primul episod
(La ridicarea cortinei, care aluneca usor pentru a permite spectatorilor sa aplaude decorul, este intuneric. Dar un inturic muzical care sa sugereze zorile, care si apar cu ajutorul electricianului care trebuie sa fie un poiet)
Cocosul (dupa o pauza lunga, pana se face bine lumina, apare in pragul casutei, se intinde, casca, face cativa pasi, se infoaie si se pregateste sa cante. Dar isi aduce aminte de ceva neplacut si reintra in casa. Revine cu un ceas desteptator pe care il aseaza pe pervazul geamului cu parapon. Dupa o puza in care il priveste cu superioritate): Ei, ce mai astepti? Nu vezi ca acusi iese soarele? De ce nu canti? (Ceasul, caruia nu i-a "sosit ceasul", tace) Nu vrei. (Catre sala) Inainte dragii mei copii, eu cantam anuntand rasaritul soarelui. Acum, prietenii mei, Ursuletul si Motanelul, nu ma mai lasa. Asta pentru ca odata am dormit pana la pranz si am uitat sa anunt rasaritul soarelui. De atunci prietenii mei au cumparat un ceas desteptator (cu dispret conservator) Deh, ne-am modernizat! (rivalului) Ei, ce astepti? Nu esti bun de nimic. La gunoi cu tine. (il arunca) Mai bine cant tot eu. (se cocoseste) Sa vedem tonul. (incearca diferite tonuri) Do, mi, sol, dooo mi, mi, mi (ca un tenor fara angajament) sunt cam ragusit n-am mai cantat de mult do, mi, mi, mi, do acum parca este mai bine. Sa incepem. (catre sonorizator) Maestre!
Cucurigu ga, cucurigu ga
Soarele in zori rasare
Luminand intrega zare
Cucurigu ga, cucurigu ga
Hai sculati va pregatiti
De munca gata fiti!
Ziua-ncepe-n bucurie
Fiti toti plini de voiosie
Alungati orisice nor
Si lucrati cu spor.
La, la, la, la, la
Cucurigu ga,
Soarele colea
Risipeste norii, ceata
Si anunta dimineata
Cucurigu ga, cucurigu ga
Hai sculati, va pregatit
De munca gata fiti
Ziua-ncepe-n bucurie
Fiti toti plni de voiosie
Alungati orisice nor
Si lucrati cu spor
Si lucrati cu spor.
(Daca compozitorul are nevoie de alta metrica poate interveni in versuri, care si asa sun "la mintea Cocosului". La finalul cantecului ceasul incepe sa sune)
Cocosul: Ahaaa Acum canti. Numai ca sa-mi faci mie in necaz. (Il repune pe pervaz si se adreseaza catre interior) Hei somnorosilor, treziti-va! Hai ca v-a cantat cocosul dumneavoastra Digital.
Din casa ies pe rand Ursul si Motanul, cu miscari lente de somnorosi. Ursul cu o camasa de noapte pe care scrie NOAPTE BUNA, Motanul intr-o pilama in dungi. Se intind, casca si se adreseaza Cocoselului)
Ursul si Motanul: Buna dimineata, Cocosel!
Ursul (inaintand greoi spre rampa observa copiii din sala) Hopaaa Motanel, ia priveste cine a venit in sala!
Motanul: Au venit prietenii nostri copiii! Hai sa-i salutam asa cum se cuvine. Cum suntem noi obisnuiti. (isi fac semn de 1,2,3)
Ursul si Motanul: Buna dimineata, copii
Ursul (catre Cocosel): Cocosel, vino incoace! Ai spus buna dimineata?
Cocoul: Cui?
Ursul: Cum cui? Copiilor.
Cocoul (tace)
Motanul: N-a spus.
Ursul: Cum se poate? Nu-i frumos! Nu te-am invatat noi intotdeauna sa saluti? Spune frumos impreuna cu noi: 1,2,3.
Toti: Buna dimineata!
Cocosul: Eu am vazut un copil care nu a raspuns la salutul nostru.
Ursul: Nu se poate.
Cocosul: Daca-ti spun eu ca l-am vaut Vrei sa ti-l arat?
Motanul: Nu-i nevoie. Incercam inca o data si vor raspunde toti.
Ursul: Asa se cuvine sa raspunde-ti intotdeauna la salut.
Toti: Buna dimineata
Ursul (dupa o clipa de pauza): Dar educatoarele nu raspund? Ia va rog, inca o data cu toata lumea!
Toti: Buna dimineata! (la raspunsul salii) Bine ati venit (v-am gasit)!
Ursul: Ei, dragii nostri acum sa ne prezentam Noi va cunoastem pe voi, pe toti Vad pe Nicusor, pe Sanducu, pe Costel, pe Vasilica, pe Danut
Motanul: Pe Ionel, pe Doru, pe Tantica
Cocosul: Pe Mioara, pe Bobita (de preferat ca actorii sa se intereseze de cateva nume reale din sala, precum si de locurile unde sunt amplasati copiii. Impresia este formidabila)
Ursul: Dupa cum vedeti, noi va cunoastem pe voi, pe toti. Dar voi stiti cine suntem noi? (sala va raspunde: Daaa) De exemplu cine este el? (arata spre Motan)
Sala: Motanul
Motanul (arata spre Urs): Dar el?
Sala: Ursul
Cocosul: Dar eu?
Sala: Cocoselul
Cocosul (celor doi): Ati vazut ca eu sunt cel mai cunosut?
Ursul: Daaa vad ca ne-ati recunoscut. Dar noi mai suntem si
Toti:
Noi suntem trei prieteni buni
Inaintea voastra
Locuim aicea toti
In casuta noastra.
Noi in munca ne-ajutam
Toata ziulica
Orice lucru implinim }
Nu lasam nimica. } bis
Ursul: Eu sunt Ursul cel voinic
Am mare putere
Nu ma sperii de nimic
Si mananc doar miere.
Motanul: Eu's Motanul cel istet
Treaba fac cat sapte
Dar imi place sa mananc
Oale-ntregi cu lapte.
Cocosul: Vocea mea de Cocosel
N-are asemanare
De nu cant eu soarele
In zori nu apare.
Refrenul
(se canta dupa fiecare personaj )
Noi suntem prieteni buni
Si voiosi din fire
Biruim orice furtuni }
Numai prin unire. } bis
Ursul: Ei, acum fiindca am facut prezentarile sa ne vedem fiecare de treburi. Al cui este randul astazi sa pregateasca gustarea de dimineata?
Motanul: Al Cocoselului.
Cocosul: Al meu?
Motanul: Da, da, da al dumitale. N-a fost vorba ca fiecare sa faca de serviciu in cate o zi?
Ursul: Hai du-te repede si pregateste mancarea! Vezi ca au mai ramas de aseara cateva turte cu miere. Fa focul si pune-le la incalzit.
Cocosul: Cine aduce lemne?
Motanul: Eu.
Cocosul: Cine face curatenie?
Ursul: Eu.
Cocosul: Atunci la treaba! 1, 2, 3!
(Incepe o vie activitate. Cocoselul se duce in casa, Motanul dupa lemne. Pe drum calca pe dintii unei greble care il loveste cu coada. Contrariat cauta pe vinovat si mai calca o data primind o noua lovitura. A treia oara calca cu fata si primeste o lovitura in botisor. Enervat, incepe sa taie un butuc, dar regizorul tehnic, din culise, a legat de butuc un fir de nylon nevazut si ii darama mereu butucul spre enervarea Motanului si hazul salii. Apare Cocoselul care alarmat le spune)
Cocosel: Nu mai sunt decat doua turte!
Motanul: Cum doua?
Cocosul: Doua.
Motanul: Si atunci ce facem?
Ursul: Nu-i nimic. O sa le impartim.
Motanul: Cum o sa imparti doua turte la trei flamanzi?
Ursul: Stiu eu cum. Facem un joc si cine pierde ramane fara turta.
Motanul si Cocoselul: Foarte bine. De-a ce ne jucam?
Ursul: Fiti atenti: fiecare din noi spune o ghicitoare si celalalt trebuie sa raspunda la ghicitoare. Cine nu ghiceste pierde si ramane fara turta. De acord?
Cocosul: Stati putin. Cine nu ghiceste ramane fara turta?
Ursul: Bine inteles.
Cocosul: Si ramane nemancat?
Motanul: Ce intelegi atat de greu? Dar eu am de pus o conditie: raspunde numai cel intrebat.
Ursul: Fara indoiala.
Motanul: Dar nici copiii sa nu suufle.
Ursul: Cum o sa sufle? In sala sunt numai copii cuminti. Nu-i asa copii? Daca suflati ne stricati jocul. Asa ca nici un cuvant. Promiteti? Da? Doar daca va cerem noi sa raspundeti.
Motanul: Asa e bine. Cine incepe?
Cocosul: Incep eu si raspunde Ursulet:
Cine-i mare si voinic
Coada n-are nici un pic
Are blana roscovana
Somnoros pe timp de iarna
Mormaie pasind semet
Cine este?
Ursul: Stiu, stiu Elefantul.
Motanul (rade impreuna cu Cocoselul): Dar bine Ursulet, elefantul are coada.
Ursul: Eeee dar ce aia e coada? Aha, stiti ca acum stiu girafa.
Cocosul: Dar ce Ursulet, girafa are blana roscovana?
Ursul: Nu stiu, ca nu am vazut niciodata o girafa. Nu traieste pe la noi.
Mutanul: Dar mormaie. Cine mormaie mor, mor, mor
Ursul: Aha stiu. Cocoselul mormaie.
Cocosul: Eu? Mormai eu? (pare furios)
Uursul: Da tu. Nu mormai tu de cate ori te rugam sa faci vreo treaba?
Motanul: Nu, Ursulet. N-ai ghicit. Ia ascuulta aici (catre sala) copii mormaie pasind semet Cine este?
Sala: Ursulet.
Motanul: Foarte bine. Ai auzit Ursulet? Toti copiii stiau.
Cocosul: Ai pierdut, ai pierdut turtele pe care le mancam noi.
Ursul: Un moment, un moment dragutule! Fiecare trebuie sa raspunda la o ghicitoare. Sa vedem ce isprava o sa faceti voi. Acum intreb eu si ghiceste Motanelul.
Motanul: Ma rog, eu nu am probleme.
Ursul: Vedem noi:
Mi-au spus unii, care stiu
Mi-or lasa in seama mea
Ca e tigru si nu prea.
Mi-au mai spus ca i-ar cam place
Laptele. Si ca el toarce
Fara lana incetinel
Cine este?
Motanul: Prea usor.
Ursul: Ei, cine este?
Motanul: Zebra.
Ursul: Oho, ho, ho Zebra seamana cu tigrul
Motanul: Desigur. Nu sunt amandoi vargati?
Cocosul: Dar ce zebra se hraneste cu lapte?
Motanul: Dar puii de zebra nu se hranesc cu lapte?
Ursul: Motanel, fii atent: Toarrrrrce cine toarrrrrce?
Motanul: Aaaa multumesc, Ursulet acum stiu ca mai ajutat. Paianjenul.
Ursul catre sala): Copii Toarce fara lana incetinel Cine este?
Sala: Motanel
Cocosul: Turtele sunt ale mele, turtele sunt ale mele
Motanul: Daca ai sa le meriti. Inreb eu si raspunzi tu Cocosel:
La cap poarta piptene
Si la coada secere
Cantaret impintenat
Si la pene-mpestritat
Nimenea nu e ca el
Hai ghiceste-l.
Cocosul: Omul.
Ursul: Ho, ho, ho auzi ce a putut sa spuna?
Cocosul: De ce radeti? Omul are piptene, lucreaza cu secerea, canta
Ursul (ironic): Si are pene.
Cocosul: Are, la palarie.
Ursul: N-ai ghicit Cocosel. (catre sala) Copii Nimenea nu e ca el Cine este?
Sala: Cocosel
Ursul (catre Motan): Ai auzit ce a putut sa spuna Omul.
Motanul: Ce vrei, minte de cocos (ambii fac haz).
Cocosul: Nu inteleg de ce radeti. Nici unul nu a ghicit asa ca nici unul nu are drept la turte.
Motanul (se intrerupe din ras): Asta cam asa este. Ce facem acum?
Ursul: Am o alta idee. Facem alt joc.
Motanul: A nu. Eu nu mai vreau.
Ursul: Atunci ascultsti aici: fiecare incepe sa-si vada de treaba mai departe, fara sa scoata o vorba. Cine o vorbi primul pierde si ramane fara turta.
Cocosul: Cine scoate primul o vorba ramane nemancat?
Ursul: Exact.
Cocosul: Si strange cureaua?
Ursul: Bineinteles.
Motanul: Atunci incepem: 1, 2, 3.
( Incepe un lung joc de pantomima. Cocoselul intra in casa ca sa pregateasca turtele. Ursul, care a intrat si el, revine cu un cearsaf mare pe care vrea sa-l scuture. Motanul strange un brat de lemne pe care il duce in casa si cand revine ,Ursul, prin semne, il solicita sa-l ajute. Amandoi incurca cele patru colturi. Incep sa scuture si pana la urma se inoada intre ei.Se descurca cu greu si pana la urma prind corect cele patru colturi si incep sa-l scuture. Cearsaful fiind mare se umfla ca o parasuta. La prima scuturatura amandoi mimeaza praful care iese din cearsaf si stranuta. Isi fac semne sa scuture mai incet. In felul acesta, la a treia scuturatura, Cocoselul, care a venit din casa alarmat, intra sub parasuta si ramane ca o fantoma, de care bineinteles se sperie cei doi. Cand Cocoselul se eliberaza din cearsaf incearca sa explice prin semne ca s-a intamplat nenorocire.
Cei doi nici nu vor sa-l asulte. Cocoselul reintra disperat in casa. Cei doi strang cersaful si Ursul il duce in casa. Revine cu doua paharele cu periute de dinti si incep spalatul de dimineata, prilej ca Motanelul sa incurce paharelul cu cel al Ursuletului. Prin gesturi, Ursuletul il face sa inteleaga pe Motanel ca fiecare trebuie sa foloseasca numai lucrurile lui. Catre sfarsitul scenei Cocoselul revine cu o tablit pe care scrie: POT SA VORBESC Cei doi fac semne ca nu. Disperat Cocoselul se aseaza pe un butuc in fundul scenei si incepe sa planga. Cei doi il observa si mimeaza un amistitiu numarand pe degete:1, 2, 3 si rostesc):
Ursul si Motanul: Dar ce ai? Spune odata!
Cocosul: Vreau sa va mai spun o ghicitoare:
Ce sunt negre la culoare
Si nu-s bune de mancare?
Au fost miere, acum sunt scrum
Si-au lasat in urma fum.
Ursul si Motanul: Nu stim.
Cocosul: Turtele noastre care s-au ars!
Ursul si Motanul (izbicnesc in ras - APOI -): Cum s-au ars?
Cocosul: Uite asa. Nimic n-a mai ramas.
Motanul (incepe o veritabila criza de nervi): Ai vazut Ursulet? Din cauza ta. Cu jocurile tale. Am ramas nemancati si doream atat de mult sa mananc Ce fac acum? (treptat de la nervi a ajuns la lacrimi. Tot timpul Ursuletul a cautat sa-l potoleasca fara sa reuseasca asa ca enervat tipa)
Ursul: Dar taci odata! Nu-i frumos sa plangi. Rad copii de tine.
Motanul (rusinat, dar si enervat de reactia salii): Dar ce, ei nu plang?
Ursul: Copiii din sala? Nici vorba. (salii) Plangeti voi?
Motanul: Lasa ca am vazut eu copii plangand.
Ursul: Nu-i frumos, Motanel. Uite, noi plecam la lucru si Cocosel, care ramane acasa ne pregateste ceva bun de mancare.
Cocosul (cu speranta ca va ramane singur si va putea canta): Cuuum? Eu raman singur?
Ursul (cu ton de atentie): Mda Dar baga de seama sa fii cuminte, sa nu iesi din casa si mai ales sa nu faci galagie ca Vulpea atat asteapta: sa puna gheara pe tine.
Cocosul (agasat): Bine, bine
Ursul: Hai, Motanel sa ne imbracam si sa pornim la munca.
Cocosul: Dar unde va duceti?
Motanul: In padure dupa lemne.
(Ursul si Motanul intra in casa. Dupa ei intra si Cocoselul, care revine cu un lighenas si cu garnitura sa de spalat pe dinti pe care le aseaza pe buturuga din curte. Se spala ca MA^TELE inmoaie o aripioara si se stropeste usor strambandu-se de parca ar fi fost aruncat in Niagara. Renunta si pe furis cauta sa arunce apa)
Ursul (din casa): Alo, aloce faci? Nu te speli?
Cocosul: Pai m-am spalat.
Ursul (la geam): Daaa (salii) Ia spuneti voi copii, s-a spalat? (sala spune NU, dar intrucat Cocoselul le face semn sa spuna DA se mai gasesc si mincinosi care spun DA)
Ursul: Nu-ti este rusine sa minti? Si-i mai inveti si pe copii sa minta. Treci imediat si te spala!
Cocosul: Dar e rece apa!
Ursul: Asa e sanatos. Sa te speli in fiecare dimineata cu apa rece. Si copiii fac la fel. Nuuu? (sala raspunde afirmativ) Vezi?
Cocosul: Nu vreau. O sa racesc (si continua sa se smiorcaie)
Ursul
(suparat iese din casa, se duce
Mutanul: Ce-i Ursulet? Iar face galagie cu spalatul?
Ursul: In fiecare dimineata aceeasi poveste
(Ursul si Motanul
sunt imbracati de lucru. In orice caz sunt preocupati de tinuta lor, in timp ce
Cocoselul isi strange lucrurile si apoi se duce
Motanul (enervat): Eu? Nu-ti este rusine? (Cocosel, rusinat, isi duce ligheanul in casa)
Ursul: Cocosel Cocosel noi plecam dupa lemne. Tu sa stai incuiat in casa si sa nu faci galagie ca nu cumva sa atragi aici pe Cumatra Vulpe ca noi nu suntem aici ca sa te putem apara.
Cocosel: Bine, bine Am inteles
Motanul: Noi ne intoarcem repede. Intre timp sa ne faci ceva bun de mancare.
Cocosul: Am inteles.
Ursul: Ce ai inteles?
Cocosul (raporteaza): Stau incuiat in casa
Cei doi: Asaaaaa
Cocosul: Nu fac galagie
Cei doi: Asaaaaa
Cocosul: Va fac de mancare
Cei doi: Asaaaaa
Cocosul: Stati putin!
Cei doi: Asaaaaa (trezindu-se) Adica de ce sa stam?
Cocosul: Sa cant am voie?
Cei doi: (disperati) Nuuuuu
Cocosul: Putin
Cei doi: De loc!
Cocosul: De ce?
Ursul: Pentru ca prin galagia pe care o sa o faci o atragi aici pe Cumatra Vulpe si atunci este vai de penele tale.
Cocosul (izbucnire de tenor): O sa-mi pierd vocea.
Motanul (sententios): Mai bine sa-ti pierzi vocea decat viata!
Ursul: Bravo, Motanel!
Motanul (modest): Nu Ursulet ca nu este de la mine. Am citit-o intr-o piesa de teatru pentru copii. Cocoselul Neascultator de Ion Lucian.
Cocosul: Pacat de talentul meu. De vocea mea splendida. Cand sunteti voi acasa nu ma lasati sa cant ca va deranjez. Acum ca raman singur n-am voie ca vine Vulpea
Ursul: Ia te rog inchide
Cocosul (ofensat): Pliscul?
Ursul: Nu, zavorul de la poarta. Hai, Motanel!
(Da sa treaca primul, dar deodaata se opreste si se da deoparte)
Ursul: Vai! Iarta-ma, Motanel!
Motanul: De ce, Ursulet?
Ursul: Era sa trec inaintea ta. (il invita)
Motanul (il invita): Pai chiar treci inaintea mea!
Ursul (il invita): Nu, Motanel nu-i politicos.
Motanul (idem): Tu trebuie sa treci primul ca esti mai mare.
Ursul
(idem): Tu trebuie sa treci primul ca esti mai (nu gaseste)
Motanul: Nici nu ma gandesc. Te rog.
Ursul: Te rog! (s.a.m.d. pana cand se hotarasc amandoi odata. Portita fiind mica se intepenesc si cu greu despart bombanind in timp ce ies).
Ursul: Vezi daca esti incapatanat? Era sa-mi rupi o coasta. (etc. pana la iesirea din scena. Dupa plecarea lor Cocoselul intra in casa, evident, uitand sa traga zavorul la poarta. Dupa o scurta pauza apare, furisata, Vulpea, care ascunsa dupa portita monologheaza)
Vulpea: Ursul si Motanul au plecat dupa lemne. Cocoselul nu era cu ei. Trebuie sa fi ramas acasa. Acum este momentul sa pun laba pe el. Sa ma ascund si sa pandesc clipa cea mai potrivita.( Ceea ce si face. Cocoselul iese din casa cu un sortulet si o tichie de bucatar invartind intr-o tigaie cu o lingura. Publicul va vedea mai tarziu ca in tigaie este faina)
Cocosul (canta):
Atunci cand incep sa cant
Vezi ce mare tenor sunt
Doar o nota daca scot
Cot, cot, cot, cot
Soarele se-opreste-n loc.
N-are voce asa
Nici Privighetoarea
Voce clara ca a mea
Nu vezi cat ai cauta
Cand m-asculti cantand
Cucurigu-ga
Iti tai rasuflarea!
(Pe ultimele note a aparut Vulpea pe furis in spatele lui facand semne publicului nu o tradeze. Fapt care il va dertermina sa urle: Vulpea Vulpea )
Cocosul: Ce spune-ti? Vulpea? N-are decat sa vina. Praf o fac.
Vulpea: Aici sunt puisor. Ei, ma mai faci praf?
(Urmeaza o goana prin curte. Vulpea incearca sa -i taie drumul spre casa. Cocosel incearca sa scape. La un moment dat cand se pare ca nu mai are scapare ii arunca in fata toata faina din tigaie si in timp ce Vulpea stranuta el se refugiaza in casa si se incuie. Apoi apare la fereastra)
Cocosul: Noroc!
Vulpea: Multumesc!
Cocosul: Sa-ti fie de bine! Va sa zica de asta imi esti Cumatra Vulpe! Voiai sa pui laba pe mine.
Vulpea: Cine? Eu? Vai, nu cum poti sa crezi una ca asta?
Cocosul: Pai atunci de ce te-ai repezit la mine?
Vulpea:Voiam sa te sarut.
Cocosul: Dar de cand dragostea asta atat de mare?
Vulpea: Sunt fericita! Sunt atat de fericita incat as imbratisa pe toata lumea.
Cocosul: Dar ce ai?
Vulpea:
Am fost angajata
Cocosul:
Dumneata?
Vulpea: Da. In sfarsit mi s-a recunoscut marele meu talent si vocea mea a entuziasmat pe toti.
Cocosul
(in pragul infarctului): Dumneata
Vulpea: Dar ce te miri asa? Nu stii ca voce ca a mea nu gasesti nicaieri?
Cocosul: Ia las-o mai incet cu vocea. Poate mai sunt si altii.
Vulpea: Ca mine? Hi, hi, hi
Cocosul: Da, da. Poate mai ceva decat dumneata.
Vulpea: De exemplu cine?
Cocosul: De exemplu EU!
Vulpea: Dumneata? Hi, hi, hi
Cocosul: Ghinionul meu este ca prietenii mei Ursuletul si Motanelul nu ma mai lasa sa cant, ca altfel va-s arata eu (cu dispret) "Cantaretilor".
Vulpea: Te-ai intrebat de ce nu te lasa sa canti?
Cocosul: Sunt gelosi pe glasul meu.
Vulpea: Asta sa o crezi tu. Nu te lasa sa canti pentru ca nu ai pic de voce.
Cocosul: Eu? N-am voce eu?
Vulpea: Dovedeste!
Cocosul (se infoaie, se pregateste si scoate o nota falsa)
Cocosul (infierbantat nu-si da seama si iese din casa): Fii atenta:
(In timpul duetului Vulpea si Cocoselul vor ocupa cele doua extremitati ale scenei ca intr-o parodie de opera. De altfel si muzica este din RIGOLETTO -aria Gildei. Pentru ca la fiecare apropiere a Vulpii copiii tipa, abia la sfarsit se repede si insfaca pe Cocosel)
Cocosel: Am o voce minunata - mi, mi, mi
Vulpea: Pun laba pe el indata - mi, mi, mi
Cocosel: Pot sa urc si pan-la sol - sol, sol
Vulpea: O sa fac din el rasol - sol, sol, sol
Cocosel: Am o voce de clestar
Vulpea: Rage parca-ar fi magar
Cocosel: Nimenea nu e ca mine
Vulpea: Ce mancare fac din tine
Cocosel: Am un glas nemaivazut
Vulpea: Asa prost nu l-am crezut
Vulpea (il inhata): Am pus laba pe tine puisorule!
Cocosul: Ajutooooor ajutooooor
Vulpea: Degeaba strigi ca nu e nimeni sa-ti sara in ajutor. Hi, hi, hi. Ce mai supa fac din tine
(Dupa o pauza, cei doi prieteni, Ursul si Motanul, se intorc de la treaba fredonand melodia "Noi suntem trei prieteni buni". Este inutil sa va spun ca de la aparitia lor sala va reactiona incercand sa-i instiinteze de cele intamplate. De data aceasta ei se vor preface ca nu aud sala si veseli vor dialoga cu nevazutul Cocosel)
Ursul: Cocoseeeeel am sosit unde esti?
Motanul: Gata mancarea?
Ursul: Mor, mor (dupa o pauza de cautare) Dar unde o fi Cocoselul?
Motanul: Se joaca de-a vati ascunselea cu noi. Cocoseeeeel
Ursul: Nu-i nicaieri Cocoseeel
Motanul: Cocosel.
Ursul: Motanel, sa-i intrebam pe prietenii nostri copiii poate stiu ei. Copii nu stiti voi (mai departe nu mai este nevoie sa mai spuna ceva caci oricum nu se mai aude din cauza exploziei din sala)
Sala: L-a furat Vulpea!
Ursul: Cuuum? Ce spuneti? L-a furat Vulpea?
Sala: Daaaaa
Ursul: Pai n-a stat incuiat in casa?
Sala: Nuuuuu
Ursul: Si Vulpea ce a spus?
Sala: (replici diferite)
Motanul: Si el a cantat?
Ursul: Si a iesit din casa?
Motanul: Ce-i de facut ce-i de facut?
Ursul (dinamic): Ce mai intrebi? Trebuie sa-l salvam. (duce mana la frunte, in timp ce din planul doi se aude o trompeta sunand "ATACUL" ) Am un plan de batalie. Chemam in ajutor pe Iepurasi si cu totii pornim spre vozuina Vulpii sa-l salvam pe Cocosel.
Motanul (razboinic): Ce nevoie mai avem de Iepurasi? Nu suntem noi destul de voinici sa razbim si singuri?
Ursul: Nu, Motanel! Intotdeauna cand ai ceva de facut sa ceri ajutor prietenilor tai. Acolo unde sunt mai multi treaba merge mai cu spor. Mai multe capete la un loc gandesc mai bine decat unul singur.
Motanul: Ai dreptate. Sa-i chemam pe Iepurasi. Ei vor merge inainte pe urmele Vulpei si ne vor da noua de stire pe unde au luat-o.
Ursul: Vezi de ce mare ajutor ne vor fi? Da-le repede un telefon.
Motanul: Ai o fisa? Sau vorbesc de la telefonul meu celular?
Ursul: Cheama-i repede. Spone-le ca nu plecam pana nu vin ei. Pana atunci noi ne pregatim de lupta.
(Ursul intra in casa, iar Motanul vorbeste la telefon cu Iepurasii)
Motanul: Alo! Casuta Iepurasilor? Aici Motanel. Nenorocire mare! Avem nevoie de ajutorul vostru.Vulpea l-a rapit pe Cocosel.Veniti? Dar repede! Nu plecam pana cand nu veniti va asteptam. (Ursul s-a intors cu un sul care se va dovedi o harta si o bata noduroasa. Motanul aduce din spatele casei o plansa mare din lemn pe care o poarta pe umar)
Ursul (care s-a intrerupt din exercitiile sale de lupta): Motanel, ce faci tu cu scanduroiul asta?
Motanel: O sa foloseasca. Poate avem de trecut vreo apa sau vreo prapastie.
Ursul: Foarte bine te-ai gandit. Ia vezi daca n-au venit Iepurasii.
(Motanul se rasuceste sa vada si bineinteles il loveste pe Urs peste bot. Acesta da un tipat. Motanul se rasuceste sa vada ce s-a intamplat si-l mai plesneste odata in ceafa)
Motanul: Ce s-a intamplat Ursulet?
Ursul: M-ai lovit.
Motanul: Iarta-ma!
Ursul: Fii mai atent.Au venit Iepurasii?
Motanul: Sa vad. (se intoarce si iar il plesneste pe Urs. Acesta, enervat, da o lovitura in scandura, care se roteste si il mai plesneste odata. Motanul contrariat aseaza scandura jos drept pe laba Ursuletului.
De durere Ursuletul lesina pe plansa pe care o tine Motanul. Aceasta se transforma intr-n fel de leagan si cei doi incep sa se joace. La un moment dat Motanel trage pe neasteptate placa si Ursulet cade)
Ursul: Hei, Motanel, ajuta-ma sa ma ridic. (Motanul il ajuta, dar ca la o balanta ramane el jos)
Motanul: Hei, Ursulet, unde ma lasi? (Ursulet il ajuta si cade el. La a treia incercare cd amandoi inodandu-si labele. De aceea nu mai pot sa se ridice)
Ursul: Uite ce ai facut.
Motanul: Eu? Tu ai inodat labele.
Ursul: Si acum cine le desnoada?
Motanul: Eu. (Incepe sa numere labele, incearca sa le identifice. Ia una din labele Ursuletului. Acesta reactioneaza gadilindu-se)
Ursul: Aceasta este a mea.
Motanul: Perfect! (Scoate un ac din rever si-l inteapa. Ursul da un tipat si se scoala brusc). Ai vazut? (Bufonada aceasta poate continua in functie de fantezia regizorului si de virtuozitatea actorilor. Vreau sa atrag atentia ca aceasta scena este absolut necesara pentru a scoate pe copii din starea de tensiune creata de rapirea Cocoselului. Experienta sutelor de spectacole ma indreptateste sa o afirm. Dupa un moment apar si Iepurasii, intr-un monom de pasi de DANS )
Motanul: Au sosit Iepurasii.
Ursul: In sfarsit.
Iepurasii: Buna ziua!
Ursul si Motanul: Bine ati venit!
Iepurasii: Cum va putem fi de folos?
Ursul: Fiti atenti la mine (desfasoara harta padurii si le explica) Aici este Harta Padurii. Voi veti merge pe urmele Vulpei si ne veti da noua de stire. Cand ajungem la vizuina ei ne adunam si tinem sfat sa vdem ce avem de facut. Inteles?
Iepurasii (in linie de front): IN - TE - LES !
Ursul (in chip de comandant): Spre vizuina Vulpei inainteee (vine spre rampa) Copii pe unde au luat-o? (Copiii indica directia. Ursul ridica laba in directia indicata). Pe acolo? Sala confirma si Ursul se intoarce "stanga-mprejur" cu laba ridicata, indicand directia opusa). Ati auzit? Dupa mine Inainteeeee mars! (Marsul lor este oprit de protestele copiilor). Ce mai este? Nu pe aici? Pai nu ati spus voi Aha, in partea cealalta. Multumesc! Pentru salvarea Cocoselului, inainteeeee MARS!
si pe marsul lor cade
C O R T I N A
Politica de confidentialitate |
.com | Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
Baltagul – caracterizarea personajelor |
Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
Caracterizarea lui Gavilescu |
Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
Actionare macara |
Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
Turismul pe terra |
Vulcanii Și mediul |
Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
Termeni si conditii |
Contact |
Creeaza si tu |