Curentele avangardei - avangardistii romani

Curentele avangardei

Satui de trecut si de conventionalism, avangardistii romani cer libertate de participare la contemporaneitate iar acest lucru se vede in manifestele lor pline de slogane ale rupturii de trecut.Intr-un articol din revista Integral,se scria :"Traditia merge in pas cu vremea." Curentele pe care le promovau au avut un impact destul de puternic asupra literaturii romane avand chiar influente destul de mari.

In revista Punct, se scria astfel: "Futurismul : obiectul privit intr-o succesiune de miscari." Prima miscae futurista a fost initiata de F. T. Marinetti cu Manifesto del Futurismo publicat in revista Figaro in 1909. In manifestul sau, Marinetti indeamna la respingerea traditiei si la eliminarea muzeelor si bibliotecilor, glorificand curajul, revolta si razboiul, preamareste viteza, precum si realizarile tehnice ale erei industriale. Desi manifestul este publicat la Paris - cel mai important centru al avangardei timpului - el este destinat intelectualitatii italiene. In acelalsi timp, pe zidurile orasului Milano apar afise cu latimea de trei metri si inaltimea de un metru, din care se evidentiaza cuvantul "Futurismo"scris cu rosu aprins. Intre anii - , apar peste cincizeci de manifeste care se refera la sfere atat de variate precum politica, dans, muzica, film, sculptura, pictura sau chiar bucatarie.

In nr. 7 al revistei Ramuri din Craiova, Enrico Cavacchioli face un rezumat al manifestului. Un alt manifest extrem de important este Manifest catre tinerime scris tot de Marinetti si publicat de I. Vinea in revista Contimporanul din 1924. Marinetti scria :

« Jos Arta caci s-a prostituat!

Poezia nu e decat un teasc de stors glanda lacrimala a fetelor
de orice varsta;
Teatrul, o reteta pentru melancolia negustorilor de conserve;
Literatura, un clistir rasuflat;
Dramaturgia, un borcan de fetusi fardati;
Pictura, un scutec al naturii, intins in saloanele de plasare etc. »

Curios este faptul ca Macedonski incepe sa adere la acest nou infiintat curent al avangardei internationale, prin publicarea a doua sonete in revista Poezia - rassenga internazionale condusa de Marinetti. Miscarea poetica futurista ce declansase in Europa i-a pus la treaba pe eseistii nostri care au discutat si scris studii, recenzii si articole precum : O curiozitate literara publicat de Mihail Draganescu, in volumul Meditatiuni ; Variatii pe manifestul viitoristilor, articol publicat de Nicolae Davidescu in volumul Aspecte si directii literare ; Ce e viitorismul ?, articol publicat de Felix Aderca in revista Nazuinta si alte multe articole. Initiatorul acetui curent futurist, F. T. Marinetti a recunoscut miscarea futurista in Romania prin prezenta sa la Bucuresti in anul 1926, la invitatia gruparii de la revista Contimporanul.

Avand in vedere caracter anti-arta a avangardei si dadaismul, un alt curent al acesteia, isi propune acelasi lucru, sa desfintele toate regulile si limitele de creatie, dorea sa indeparteze rutina vietii, gandirea si arta. Dadaismul ii propune celui care doreste sa creeze sa utilize hazardul. In poemele dadaiste cuvintele sunt dispuse conform unui hazard iar juxtapunerea se foloseste in serii substantivale :

«  telefon / a musca franghiile a se lichefia / arcul / a se catara / astfel /

memoria / catre nord prin fructul sau dublu / asemenea carnii crude / foame foc sange. »

  Asociind unor elemente ale futurismului italian, cubismului francez si expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul promoveaza neprevazutul, provocand dezordinea prin organizarea unor spectacole de scandal indreptate impotriva artei, gustului estetic, moralei traditionale, programatic puse sub semnul intrebari.Cand Tristan Tzara si Marcel Iancu au plecat din tara erau pregatiti pentru revolta intelectuala a miscarii Dada. La Zürich, acolo unde se instaleaza, Tzara reuseste sa acapareze grupul de tineri intelectuali ce se refugiau din cauza razboiului: Hugo Ball, Hans Arp, Richard Huelbsenbeck, Emmy Hennings, M. Oppenheim, Sophie Tauber etc. Dupa organizarea primului spectacol dadaist tipic, Tzara devine tot mai cunoscut in domeniul literar pastrand relatii stranse cu prietenii din tara, mai ales cu Vinea.

In Vino cu mine la tara, acelasi Tzara ofera declaratii scandaloase:

".Calare o sa mergem zile intregi

O sa poposim in hanuri sure,

Acolo legi multe prietenii,

Te culci noaptea cu fata hangiului.

Sub nuci - pe unde trece vantul greu ca o gradina de fantani

O sa jucam sah

Ca doi farmacisti batrani

Si sora-mea o sa citeasca gazetele in hamac.- Ne-om dezbraca pe deal in pielea goala

Sa se scandalizeze preotul, sa se bucure fetele

Vom umbla ca agricultorii cu palarii mari de paie

O sa facem baie langa roata morii

Sa ne intindem la soara fara sfiala

Si-or sa ne fure hainele si-o sa ne latre cainele."

« Daca dadaismul n-a avut -si nu putea sa aiba- un impact cu consecinte importante si de durata asupra « modernistilor romani », acestea au fost , in schimb, ale miscarii constructiviste () » Constructivistii doreau sa inlature din arta si dinliteratura tendintele naturiste, sentimentalismul, romantismul impanzit de clisee si stereotipuri si doreau o arta lipsita se reguli, o arta libera : «  VREM / minunea cuvantului nou si plin de sine ; expresia plastica, stricta si rapida a aparatelor Morse. » « Constructivismul romanesc participa la configurarea « starii de spirit » ce caracterizeaza orice miscare de avangarda, dar il si individualizeaza in context. » Constructivistii doreau sa alcatuiasca o poezie libera, o poezie ce nu se apfa in duel cu proza, o poezie in care scriitorul nu trebuia sa descrie nimic ci doar sa scrie, o poezie in care sa poata utiliza sintaxa, prozodia, tipografia, ortografia si chiar aritmetica.

Constructivismul este prima grupare romaneasca ce avea preocupari si programe bine stabilite. Acesta a fost cel mai mult promovat in revista Contimporanul , condusa de Ion Vinea cu sprijinul lui Marcel Iancu, intre

1922-1932. Dupa publicarea Manifestului activist catre tinerime (« una dintre cristalizarile doctrine ale constructivismului romanesc »[3]) din mai 1924, revista publica atat articole polotice, de orietare democratica dar si operele urmatorilor : Ion Vinea, Marcel Iancu, I. G. Costin, B. Fundoianu, Ion Calugaru, F. Aderca, Tudor Arghezi, Ion Barbu, A. Philippide, Perpessicius, Ion Pillat, Ilarie Voronca si Gheorghe Dinu (St. Roll). Insa revista nu are in vedere doar promovarea constructivismului ci si a cubismului, futurismului, dadaismului, expresionismului si in special al suprarealismului. Revista se contura prin articole precum : Constructivismul(pictura neocubista) de Hans Richter, Cubism si empirism de Leonce Rosenberg, Pictorul Juan Gris de Paul Dermée, Agonie de Richard Huelsenbeck, Sensibilitatea futurista a lui F. Marinetti etc.

Suprarealismul, un alt curent al avangardei, a fost teoretizat si practicat de revistele Alge si Urmuz. Suprarealismul urmarea prin programul sau patrunderea artei in planul inconstientului, al visului, al delirului in care spatiile umane scapa de controlul constiintei. Acesta este considerat o « revolta verbala » pentru cei care iau suprarealismul ca punct de plecare. Primul care a utilizat termenul intr-o acceptie legata de creatia artistica a fost G.Apollinaire in Les Mamelles de Tiresias, subintitulata "drama suprarealista"(reprezentata in 1916). Inceputurile miscarii se leaga de grupul( nonconformist si de evident protest antiburghez) de la revista pariziana "Litterature" (1919) condusa de A.Breton, L. Aragon si Ph. Soupault, care - reclamandu-se de la tutela artistica a lui Rimbaud, Lautreamont si Mallarme - capteaza tot mai mult din indrazneala spiritului innoitor si agresiv al dadaismului(mai ales dupa ce in 1919, acesta isi mutase centrul de manifestare de la Zürichla Paris). De altfel, atat in "Literatura"(unde Breton publica, in colaborare cu Soupault, "Campurile magnetice", primul text specific suprarealist), cat si in alte reviste, textele dadaiste alterneaza cu cele ale noii orientari ce avea sa se numeasca apoi suprarealism. Sunt doua miscari apropiate, avand scriitori comuni, dar alianta nu va dura.

In Manifestes du surréalisme al lui A. Breton (initiatorul acestui curent) din 1972, acesta sustine faptul ca suprarealismul presupune eliberarea omului de tot si de toate, chiar de Dumnezeu. D.Trost si Gherasim Luca scriu si publica diverse manifeste, astfel incat curentul, care-si consumase in anii treizeci vigoarea la Paris, in 1947 isi muta capitala la Bucuresti. Cel mai de seama poet suprearealist roman ramane totusi Gellu Naum, supranumit ultimul mare poet suprarealist european. In 1970 se formeaza grupul suprarealist la initiativa lui Gellu Naum si a lui Gherasim Luca. In acea perioada suprarealismul avea u caracter programtic si "fundamente teoretice bine statornicite" , dar lipsa unei revista, a dus la stoparea intr-un fel aideilor gruparii insa s-a incercat o tiparire a unor colectii de poezie si proza. Acestia considerau ca suprarealismul nu poate supravietui daca nu este in conflict contiuu cu lume si cu el insusi. Suprarealistii vorbesc despre un « hazard obiectiv » ca o dragoste revolutionara proprie suprarealismului.

Sunt considerati suprarealisti urmatorii : André Breton, Adrian Maniu, Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost dar si Tristan Tzara.

Asadar, cu toate acestea, suprearealismul este inferior dadaismului, deaorece dadaismul a aparut intr-un moment prielnic de dezvoltare pe cand « suprarealismul nu raspunde ritmul vremii » (revista Integral).

Integralismul a fost considerat de Ilarie Voronca, Mihail Cosma si Ion Calugaru ca fiind un curent literar ce face o sinteza al celorlalte curente ale avangardei. Acesta este fondat pe baze constructiviste si urmarea sa prezinte viata intensa si grandioasa a acelui secol. Daca in revista Integral se sustinea faptul ca suprarealismul nu este adecvat acelui secol, toate artele tin acum spre integralism, deci « integralismul e in ritmul epocei; integralismul incepe stilul veacului XX. » (revista Integral, 1925). "Integralismul vrea sa raspunda unor deziderate culturale si existentiale absolute fiind o «sinteza stiintifica si obiectiva a tuturor sfortarilor estetoce pana in present incercate (futurism, expressionism, cubism, suprerealism etc.) totul pe fundamente constructiviste si tinzand sa rasfranga viata intense si gratioasa a secolului nostrum rascolit de vitezele mecanicismului.»"[5] In tot parcursul avangardei, integralismul este acel curent ce apare ca un gest afirmativ de creatie.Acestia au optat pentru oprele lui Brancusi si ale lui Arghezi, fiindu-le destul de greu sa transforme negativismul tipic avangardist intr-o afirmatie constructivista .

Brancusi si Arghezi sunt considerati modele integraliste tocmai datorita sintezei realizata de ei, intre traditie si modernism, astfel revista Integral rezerva cate un numar intreg pentru fiecare.

In Manifestul simbolist al lui Jean Moréas, acesta vorbeste despre o arta care va fi impotriva falsei sensibilitati proclamand ca poezia trebuie sa sugereze si nu sa descrie. Acesta considera utila folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate si pretioase si a versurilor impare ce ar permite reinoirea limbajului poetic. Desi simbolismul francez a durat foarte putin, el a fertilizat poezia moderna, negand gandirea stiintifica, rationalista. Pe drumul deschis de simbolism au pasit ulterior Arthur Rimbaud cu experieta clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelaire a corespondentelor si una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé in care lumea intreaga e doar o imensa carte. Temele simboliste sunt: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru arta. Manifestul simbolist a fost ulterior pus in versuri de Arthur Rimbaud in poemul Les Voyelles si de Charles Baudelaire in poemul Correspondances, in care natura este definita drept un 'templu de simboluri'.

La noi, « simbolismul a fost simtit de la inceput ca o poezie noua » , fapt pentru care s-au iscat controverse intre poeti si critici deoarece unii optau pentru traditie iar altii pentru noutate. Foarte multi critici contemporani coonsiderau ca poezia simbolista nu are caracter national, ca nu se poate adapta realitatii romanesti, fapt sustinut chiar de Eugen Lovinescu. In 1880, Alexandru Macedonski publica un articol Despre logica poezie in care vorbeste despre faptul ca logica poezie este diferita de cea a prozei si ca daca se aplica logica poeziei la proza, atunci cea din urma devine nelogica. Imediat dupa 1900, « inovatia simbolista se raspandeste ca epidemia de gripa spaniola in anii primului razboi mondial. Aerul pe care-l respira poetii vremii e plin de microbii noii scoli. » Teoreticieni acelei perioade sustin faptul ca motivele cel mai des folosite de poezia simbolista sunt cele ale evaziunii, adica exotism, porturi, corabii etc. si cele ale vietii moderne, adica orasul.

Expresionismul este reactia unui grup de pictori germani la academism si conventii estetice rigide. Revolta artistilor a proclamat libertatea creatoare absoluta si primatul expresiei asupra formei. Rezultatul este o arta spectaculoasa din punct de vedere cromatic si o estetica revolutionara. In pofida programelor si periodicilor sale, expresionismul nu a fost niciodata o scoala in adevaratul sens al cuvantului. Reprezentat de artisti foarte diferiti, expresionismul se impune mai mult ca un stil, decat ca o miscare artistica. Acest stil va depasi de altfel repede granitele picturii: va cuprinde in sfera sa si sculptura, poezia si muzica, cu compozitori ca Arnold Schönberg si Alban Berg. Revolta expresionista propune o formula noua, dar pastreaza temele traditionale, rareori abordand revendicari politice sau sociale. Este o revolutie pur estetica, caracterizata de culori tipatoare, contrastante, de linii frante si curbe, de un ritm discontinuu.

In literatura, expresionismul este considerat o revolta impotriva realismului sau naturalismului, o cautare a unei realitati psihologice sau spirituale, iar nu o inregistrare a unor evenimente exterioare. In roman, termenul este legat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce. Din nou in revista Punct, « expresionismul - de esenta romantica - era : obiectul pricit ca expresie subiectiva. » Lucian Blaga este primul care intercepteaza expresionismul si dupa o prima etapa expresionista pune bazele unei poezii moderne, departe de formele de expresie traditionale astfel majoritatea poeziilor sau pieselor de teatru ale lui Lucian Blaga apartine acestui curent: Poemele luminii (1919), In marea trecere (1923), in piesele de teatru Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), cu ecouri in mai toate creatiile de mai tarziu. De multe ori, el evoca imaginea unei lumi aflate in pragul dezastrului, datorat lipsei de putere a noilor demoni ai civilizatiei ce nu schimba in bine esenta conditiei umane: « Umbla masini subpamantesti, in nevazut peste turnuri intercontinentale zvonuri electrice.

De pe case antenele pipaie spatii

cu alte graiuri si alte vesti. » (Veac). Semnele sfarsitului sunt prevestite de cocosi apocaliptici ce « tot striga/ tot striga din sate romanesti./ Fantanile noptii/ deschid ochii si-asculta/ intunecatele vesti. » ( in Peisaj transcendent). In Ioan se sfasie in pustie, este prezenta tema cunoasterii luciferice, Elohim, exilantul ingerilor pe pamant, fiind strigat cu disperare. In Mesterul Manole (1927), este prezenta tema mortii sacrificiale, datatoare de durabilitate, alaturu de cea a conceptiei bogomilice, conform careia Dumnezeu si diavolul si-au dat mana pe ascuns, au facut un pact de a guverna lumea, ca doua parti ale unui intreg mai vast, multipolar. Mesterul lui Adrian Maniu contine conflictul dintre Manole si fortele naturii, maniate ca trebuie sa-1 slujeasca, luand o forma, iar in Lupii de arama, domnita, regina Daciei, indeamna femeile sa se refugieze in munte, sa se uneasca cu piatra pentru a zdrobi legiunile romane, propulsate doar de oarba forta mecanica. Aron Cotrus este coplesit de spiritul mesianic, care il indeamna sa se refugieze in natura, in mijlocul codrului, iar in Ion poporul constituie un rezervor de energie vie.

Revista Punct vorbesc si de cubism:" Cubismul: Obiectul privit stiintific in el - insusi fruct al unei observatiuni impersonale, reci. » Intre anii 1907 si 1914 are loc in Franta cea mai importanta revolutie din istoria picturii, initiata de francezul Georges Braque si spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobandi in scurta vreme numerosi adepti. Aceasta directie artistica va juca un rol imens in transformarea artelor plastice in secolul al XX-lea. Braque spunea ca pentru el cubismul este mijloc prin care isi poate face pictura mai pe gustul sau, iar Picasso spunea ca nu a avut nici cea mai mica intentie de a crea acest current, a dorit doar picturile sale sa se apropie cat mai mult de trairile sale. Foarte multi critici considerau cubismul ca fiind impotriva realismului, cubismul dorind sa il desfinteze, fapt pentru care cubismul prezinta fiinte si lucruri intr-un mod in care nu au mai fost pana atunci percepute

Asadar, toate aceste curente ale avangardei, futurismul, constructivismul, dadaismul, suprarealismul, expresionismul, integrealismul, simbolismul, cubismul, au avut deopotriva o influenta mai mare sau mai mica asupra artelor moderne.