Glasul pecetarelor

GLASUL PECETARELOR

"O opera de arta este o fiinta [ ]

insuflatorul de viata [ ] nu poate fi

decat talentul".

Caragiale ¹⁾

II

onsemnarea faptelor istorice o fac istoriografii. Dar alaturi de inscrierile oamenilor indragiti de muza Clio - si, o, de cate ori, in lipsa totala a acestora! - faptele istorice strabat timpul si prin "inscrisurile" daltuite in lemn de catre unii martori ai evenimentelor respective; consemnate de cate-un bun mestesugar, fie din initiativa proprie, fie la indemnul vreunui intelectual contemporan.

Descoperind si in universul mirific al artei lemnului numit prescornicere cateva adevarate "inscrisuri documentare", va propunem, aici, un scurt popas. Popas, ce dorim sa vi-1 imaginati, la umbra inmiresmata a unui tei inflorit, sub cupola caruia am poftit cativa sfatosi batrini din tara de sus a pecetarelor, ale caror povestiri binevoiti si domniile voastre a le asculta.

In loc de nume sau porecla, dumnealor, batranele pecetare, poftesc a fi pomenite dupa insemnele, cifre sau litere, increstate pe trupurile lor de lemn: " 1877 ", " 1826 " si asa mai departe

"

incepe, cu gravitate, astfel a grai: Rasunetul trompetelor de pe redutele Grivitei si Plevnei s-a auzit pana la marginile pamantului locuit de romani; la "rarul eroism al bravilor descendenti ai lui Traian, Stefan si Mihai [ care au ] reimprospatat la Grivita gloria strabuna"²⁾ s-au aliniat atat prin participare directa,³⁾ , cat si prin dovezi de solidaritate, romanii de pe intreg rotundul Patriei strabune. in noiembrie 1877 maramuresanul Filip Mihalca, ajutor farmacist in Viseu de Sus, se ofera - printr-o scrisoare adresata Crucii Rosii din Iasi - ca voluntar, pentru a se ingriji de "starea bravilor raniti", el "fiind gata ori in care ora a ocupa locul" intre ceilalti luptatori. Printre baionete, ce separau pe frati de frati, se va strecura cum stie el, cum a invatat de la stramosi, dar - continua scrisoarea - "ma rog barem de la Suceava pana la Iasi biletul de cale-ferata sa mi se dea fara taxa"⁴⁾ .

fig. nr. 1

Era sarac ajutorul de farmacist, dar gestul sau patriotic este atat de impresionant, incat reclama aureola.

Am pomenit anume acest nume, domniile voastre, pentru ca in aceeasi zona, Moisei-Viseu-Borsa, in acel an de gratie 1877, in plina epoca de dominare austro-ungara, in casa familiei preotesti Coman se cioplea, ca prescornicer, un adevarat monument festiv al victoriilor de la Grivita, Plevna si Smardan! Acela sunt eu (fig.nr.l). Priviti-ma cu atentie: obeliscul mi se inalta pe infrastructura pecetii agnetului (cu care s-au pecetluit, in ascuns, prescurile in familia Comanestilor) , avand baza patrata, 25 x 25 mm, ca un soclu, de 12 mm grosime; cele doua tronsoane rotunde mi se continua cu un stalp octogonal (H total = 135 mm); la mijlocul coloanei vedeti increstat anul 1877, cate o singura cifra pe o fata a octogonului, fiecare scobita adanc in lemnul de tei, si mare, vizibila (H = 15-17 mm), in cifre moderne, nu in vechile cirile slavone! Prin mine s-a consemnat nu numai biruinta de la Plevna, ci si sarbatorirea ei aici, in Nordul inca instrainat de tara; de tara izbavita din jugul otoman si prin insufletita participare a celor de aici, inclusiv a Comanestilor. Asa am venit eu pe lumea aceasta. In casa dumnealor, a preotilor Coman, am ajuns apoi, din tata-n fiu , la inginerul topograf si botanist Artemie Coman (unul din cei opt copii ai protopopului Ioan si al Floarei Anderco; nascut la 15 aprilie 1881). Om cu multa carte domnul Artemie! La facultatea din Schemnitz (unde i-au dat si nume "occidental" - Arthur) l-au invitat ca asistent la catedra de botanica, dar cum sa ramana printre straini un om asa cuminte ! A venit in tara si a participat la o serioasa cercetare a speciilor lemnoase din Carpati, ajungand om de stiinta recunoscut in Romania Mare.⁵⁾ Cat despre ultimele trei decenii de viata, ce sa va spun ? Domnul Artemie tare mai era suparat. Si eu - la fel ca dumnealui. Doar in unele zile insorite, cand simteam adierea zefirului printre pomii albiti de flori - se ivea fugar in fata mea, o clipa fericindu-ma, icoana unui tei inflorit, a carui ramura am fost, candva, inainte ca un taran, mare mester in lemn, sa ma faca pecetar.

Dar primavara noastra nu mai venea. Si dumnealui, domnul Artemie, cu trei ani inainte de a se hotari sa coboare sub o lespede de mormant in cimitirul din Sighetul-Marmatiei (tocmai de praznicul Schimbarii la fata a Mantuitorului, 6 august 1972, in al 92-lea an al vietii), neavand urmasi directi, m-a daruit unui preot insufletit iubitor de frumos,Mircea Antal⁶⁾ din satul Breb de la poalele Gutaiului. Ei, cam aiasta-i povestirea, domniile voastre, deocamdata - grai pecetarul din lemn de tei, inainte de a se invalui in umbra tacerii.

Pe mine m-a cioplit un intelectual de vita veche din satul Hoteni. Priviti-ma cu atentie si veti vedea ca ma deosebesc prin mai multe motive de fratii mei traditionali. Nobilul care m-a creat, pe baza patrata a soclului (33 x 33 mm, cifre simbolice !) a consemnat anul mantuirii 1826 in literele cirilice inca la moda (A, Omega, K, S) ; peste care a asezat un perfect trunchi de piramida patrulater ; cele patru muchii ale trunchiului le-a flancat cu patru proeminente, ce sugereaza patru contraforturi de cetate ( sau patru turnulete de biserica); pe cele patru fete ale trunchiului, intre " turnulete ", a gravat cu aleasa finete o ornamentatie florala (desi elementele vegetale lipsesc aproape total de pe prescornicerele de epoca, respectandu-se traditia simbolurilor geometrice, zoomorfe sau antropomorfe) ; peste trunchiul de piramida, mi-a cioplit inca un piedestal: altfel, cum sa aseze acolo minunatul semn al crucii ! (fig. nr. 2). Al crucii crestine, sfintita prin sangele Divinului Jertfit de pe Golgota, nu al crucii - obiect de tortura al sclavilor razvratiti ; pentru acest crez, daca mai era nevoie, a increstat pe aversul bratelor laterale

fig. nr. 2

ale crucii numele Rasignitului (tot in cirilice) - I.C. (Iisus), X.C. (Hristos), iar pe reversul I I bratelor - H. И K.A. (nica = cel ce invinge, biruitorul mortii). Si toata aceasta minunatie a savirsit-o pentru ca " si la Marie se fie poman [a] ".

V-ati convins, domniile voastre, ca si intre intelectualii vremii mele erau, unii, capabili sa intre in nemurireprin arta ?

Indraznesc sa particip la acest " simpozion ", chiar daca nu sunt frate cu celelalte pecetare, dar fac parte din aceeasi familie; desi trupul meu nu-i cioplit in lemn, ci modelat din pamant bine framantat si apoi ars in cuptor (fig. nr. 3). Ma indeamna sa indraznesc a lua cuvantul si suratele mele strabune: pecetarele din lut ars dezgropate din mormantul de la Palatca, judetul Cluj (datat - secolul IV) si asezarea daco-romana Jabar, judetul Timis (tot secolul IV d. Chr.) ⁷⁾ ; precum si unul din prescornicerele de marmura (calcar cristalin) din zona varariilor Baba - Coroieni (Tara Lapusului), de la inceputul "evului modern"⁸⁾.

Eu mi-am trait traiul in satul Calinesti. Acolo m-or ars in cuptor ⁹⁾, tocma-n anul in care a indraznit si Inochentie Micu-Klein sa intre curajos in Dieta Transilvaniei (1729) si daca grofii 1-o-ntrebat batjocoritor: "Ce cauti, Saule, in ocoalele noastre?", apoi si dumnealui le-o raspuns raspicat: " Magarii pierduti ai tatalui meu"¹⁰⁾. Si s-or rusinat renegatii, da' nu l-o iertat

Eu, domniile voastre, n-am umblat prin diete, pe la fete luminate, dar nici n-am fost pruncul nimanui: vedeti ce litere port pe trupul meu (fig. nr. 4) - cititi-le si-ti fi lamuriti cine sunt eu¹¹⁾. Va multumesc ca m-ati ascultat.

fig. nr. 3

fig. nr. 4

"M"

fig. nr. 5

fig. nr. 6

Nu stiu precis daca-s mai batran decat dumnealor celelalte trei pecetare, dar in orice caz eu am diploma. Stapanul meu a fost unul Maris, nobil in Ieud (da, da, bine ati auzit, de acolo de unde-i si celebrul Codice cu rotacisme !). Pe mine (fig. nr. 5) si pe fratele meu (fig. nr. 6)¹²⁾ venerabila doamna Maris ne scotea din lada de zestre numai in saptamana Patimilor Domnului Iisus. Si batrana jupaneasa, la usa cuptorului incins, pecetluia cucernica si prescurile pentru Liturghie si colacii de Pasti. Sa se stie ca-s din casa Maris, de aceea purtau monogramul " M " , si sa fie pomenit la slujba Maris cu tot neamul sau ; iara colacul cel de grau curat - sa fie frumos si festiv impodobit cu troita sfanta: Iisus, Cel rastignit pentru a tuturor mantuire ; iar la picioarele Crucii: apostolul iubirii - Ioan, si Mama neamului crestinesc - Sfanta Maria.

Sa fi vazut, domniile voastre, ce frumos mai stiau praznui batranii

Zefirul de seara fosneste printre crengile batranului tei, ca un spirit calator prin vremi, starnind ploaie de petale inmiresmate peste vesmintele "sfatosilor batrani" cand pecetarul Maris graia ultimele-i vorbe.

Si teiul, inflorit inca odata, parca ar fi vrut si el sa rosteasca propria-i povestire, dar Craiasa noptii din inalturi scanteiaza: Teiule preasfant asteapta, lasa gandurile tale sa adaste pana-n toamna; ruginite si strivite frunze pe carare troieni-vor ganduri triste, risipite-n vant si-n stele ; iar la ceas de-adanca taina, zvon de glasuri auzi-vom; glas profetic de Luceafar: "Oglinzi de aur ale realitatii in care se misca poporul" - aceasta veti fi si voi, din lemn de tei cioplite pecetare ¹³⁾ . Da, da, nu va flatez pomenindu-1 pe Luceafar: si voi si creatorii vostri veti adeveri ca "arta [cea adevarata, perena] pornind din viata, desteapta viata. Si cu cat mai credincios imprimi in ea viata ta insati, cu cat mai mult iti dai si sufletu-ti insusi si cu cat mai complet ai pus in ea icoana vremii tale, cu atat mai trainica este opera ce ai savarsit "¹⁴⁾. Oglinzi de aur ale vietii, prin voi continua viata.

Sub teiul inflorit soaptele se sting . Luna se ascunde dupa dealuri coborand spre asfintit. Pe bolta inca senina palidele scanteieri ale luceafarului de dimineata mangaie bland florile de tei. Liniste. O clipa de liniste. "Momentul de liniste cutremurata, care sta la temelia intelegerii "¹⁵). Al in-te-le-ge-rii al in-te-le-ge-rii - ecoul Tacerii, ecoul Necuvintelor: glasul pecetarelor.

Note:

I. L. Caragiale, Despre literatura, Bucuresti, 1956, Espla, p. 69

Din Apelul publicat de invatatorul Elia Pop din Somcuta-Mare, in Gazeta Transilvaniei, Brasov, 25 decembrie 1877

A se vedea Comunicarile sesiunii stiintifice organizata de Muzeul National de Istorie, Bucuresti, 26-27 aprilie 1977 (conferentiar si pr.R.P.) ; v. si in "Invierea (The Resurrection)", revista de teologie si cultura , Ierusalim, nr. 1-4 / 1977 p. 4

Biblioteca Academiei Romane, mss nr.3296, fila 117, cf. Docum. Ist. Rom., Razboiul pentru independenta, voi. VII / 1954, pg. 771-772

Numai ierbarul sau personal, donat Muzeului Maramuresului, cuprinde peste 16.000 de coli, cu 1.550 de specii si aproximativ 18.000 date geobotanice (Mircea Antal, Arthur Coman nonagenar, Sighetul-Marmatiei, 15. XI. 1971, mss. la autor); "Daca am reusit sa adun atata material floristic, uneori din locuri foarte greu accesibile, aceasta se datoreste sanatatii de care m-am bucurat pana la adanci batranete si dragostei fierbinti pentru glia stramosilor mei. Au fost numeroase prilejurile, cand singur - sau insotit de calauze devotate, ca taranii Ulita Gavrila Vodau si Urda Stefan, ambii din Viseu de Jos - am innoptat sub jnepeni, la altitudini de peste 2.000 de metri " - (A. Coman, Introducere la v. " Flora Maramuresului ", Sighet, 11 martie 1971, p. II, mss dactilografiat, colectia pr. M. Antal, Breb).

Nepot de sora al inaltului prelat Dr. Elie Miron Cristea

Nicolae Gudea, Ioan Ghiurco - Din istoria crestinismului la romani, Marturii arheologice, Oradea, 1988, pg. 141-142.

In colectia pr. M. Antal; forma de coloana (stalp) cu baza 30 x 32 mm, h = 10 mm, pe care se inalta un tronson de 20 mm, despartit printr-un brau de 15 mm de un alt tronson dreptunghiular cu h de 20 mm, peste care este asezat un capitel de 20 x 25 mm, in care este sapata, deasupra, o cruce de forma latina, dar cu cele doua brate laterale si tronsonul de sus intretaiate de cate un segment egal, ca la cruciulitele grecesti ; toate colturile pecetarului sunt foarte tocite, dovada a folosirii indelungate (in satul Surdesti, de unde a fost colectionat in anul 1970 ; biserica de acolo, de la 1721, are cea mai inalta turla de lemn din Europa - 57 metri).

Arhitectul Scully din Bucuresti colectionand, tot din Calinestii Maramuresului, un pecetar identic a opinat ca acolo trebuie sa fi existat un atelier de ceramica. Mihai Dancus confirma existenta unor astfel de ateliere; vezi Zona etnografica Maramures, Ed. Sport - Turism, Bucuresti, 1986, p. 76

Dumitru Neda, Marele Inochentie Micu, in rev. Cultura Crestina, Blaj, 1942, nr. 7-8, p. 478 nota 1: "Intr-una din sedintele dietei, careva dintre maritele obraze (roman de vita, dar renegat) precum se spune, i s-a adresat cu o ironie ieftina: " Quid quaeris Saule, in aulis nostris ? " (Aluzie la Saul din Vechiul Testament, care a fost uns rege in Israel de prorocul Samuil pe cand cauta pe camp magarii tatalui sau) - " Quaero asinos perditos patris mei (Trajani) ", l-a lamurit numaidecat cel luat in zeflemea."

11)" Iosip a Iacobi " - ambele nume cu rezonanta biblica.

Artistul fotograf magistratul Iuliu Pop a plasat pecetarul lui Maris in acest cadru, sugerand intrarea lui prin poarta vesniciei.

Eminescu, Opere, Bucuresti, Ed. Academiei, 1980, v. IX, p. 93

Ilarie Chendi, Pagini de critica, Bucuresti, Ed. Literara, 1969, p.238

Cristian Popisteanu, o. c, p. 204