Costuri, marje, rezultate

Costuri, marje, rezultate

Ierarhia de formare a costului in intreprindere este urmatoarea:

- in cazul intreprinderilor comerciale:

Fig. 1.4. Interdependenta costurilor

- in cazul intreprinderilor industriale:

Costul de cumparare este calculat in stadiul de aprovizionare de la alt agent economic. Acest cost se refera la:

- aprovizionari cu marfuri destinate apoi vanzarii (in comert);

- aprovizionari, stocate sau nestocate cu materii prime, materiale, combustibil, energie, ambalaje, etc., destinate utilizarii in procesul de productie. Atat intreprinderile industriale cat si cele comerciale isi calculeaza costurile de cumparare.

Costul de productie este calculat in stadiul producerii bunurilor in intreprinderile industriale.

Costul de revenire este calculat in stadiul final al vanzarii produselor atat in intreprinderile industriale cat si in cele comerciale si reprezinta un cost complet. Ca urmare, acest termen nu poate fi folosit in metodele de costuri partiale. Consecinta acestui fapt o reprezinta aparitia termenilor de 'costul productiei' si 'cost de desfacere'.

Explicatia este urmatoarea: costul de productie fiind cumulativ in comparatie cu costul de cumparare pe care-l include, prin expresia 'cost de productie' nu poate fi desemnat costul fazei propriu-zise de productie sau fabricatie. De aceea, costul acestei faze va fi numit 'costul productiei' sau 'costul fabricatiei'.

Analog, costul de revenire include costul de cumparare al marfurilor in comert, respectiv costul de productie in industrie. Ultima transa a costului de revenire corespunde deci, prin esenta, fazei de desfacere a marfurilor sau produselor. Costul acestei faze se numeste cost de desfacere. Se va nota diferenta de terminologie: costul de productie este cumulativ; costul de desfacere nu este cumulativ si nu priveste decat functia comerciala.

Costurile ierarhizate sunt calculate pentru bunuri, lucrari sau servicii destinate vanzarii, deci avand un pret de vanzare. Prin compararea costurilor analitice cu preturile de vanzare corespunzatoare se obtin marjele si respectiv rezultatele care reprezinta indicatori de productie foarte utili.

La nivelul costului de revenire unitar al unui produs numai partea de cost variabil are un caracter de certitudine, iar in ceea ce priveste partea de costuri fixe, aceasta depinde de numarul de produse realizate.

Costul de revenire complet pe produs este propriu intreprinderii care trebuie sa-l confrunte cu preturile practicate pe piata acestui produs. Ori, cand concurenta este ridicata si exista ceea ce indeobste numim 'pretul pietei' intreprinderea trebuie sa tina cont de aceasta data fundamentala in orientarea politicii preturilor.

Cunoscand costul variabil si pretul de vanzare pe produs cat si nivelul costurilor fixe pe trepte de activitate, intreprinderea trebuie sa raspunda urmatoarei intrebari: pentru ce treapta de activitate gestiunea este echilibrata?

Acest nivel de activitate care se numeste punct de echilibru sau punct mort, poate fi calculat in doua moduri .

Prima modalitate consta in gasirea acelui nivel al productiei exprimat in cantitatea de produse pentru care este verificata urmatoarea egalitate:

Cea de-a doua modalitate  decurge din analiza precedenta si se bazeaza pe notiunea de marja a costului variabil sau venit marginal. Venitul marginal unitar pentru un produs dat este egal cu diferenta dintre pretul de vanzare unitar si costul variabil unitar.

Deci, punctul de echilibru se defineste ca fiind nivelul productiei pentru care suma tuturor veniturilor marginale, adica venitul marginal total, este egala cu totalul costurilor fixe. Trebuie deci determinat nivelul productiei exprimat in cantitatea de produse ce verifica urmatoarea egalitate:

In concluzie, in punctul de echilibru intreprinderea nu realizeaza nici beneficii, nici pierderi. Sub acest nivel de productie intreprinderea se limiteaza la fabricarea unui singur produs, aplicarea teoriei punctului mort este simpla ca si aceea a costului de revenire unitar global.

Insa, de indata ce activitatea intreprinderii este diversificata determinarea punctului de echilibru tinde sa devina mai complexa si adeseori mai putin fiabila. Intr-adevar, venitul marginal al fiecarui produs variaza, cu mici exceptii, de la o linie de produse la alta, si in comparatie cu pretul de vanzare. Altfel spus, capacitatea de absorbtie a costurilor fixe nu este aceeasi pentru toate genurile de produse. In acest caz, intreprinderea poate utiliza un venit marginal unitar mediu, dar aceasta presupune ca ponderea relativa a fiecarui produs in productia totala sa ramana constanta.

Chiar si in cazul unui produs unic nu este sigur ca venitul marginal va fi constant din urmatorul motiv: industriasul sau comerciantul pot fi adusi in situatia de a consimti la preturi speciale pentru anumite categorii de cumparatori si in acest caz, trebuind sa se bizuie din nou pe un venit marginal mediu, cu marja de eroare pe care o implica.

In sfarsit, trebuie remarcat si faptul ca, desi ca masura de simplificare se opteaza pentru un venit marginal mediu, punctul de echilibru nu este valabil decat pentru un domeniu restrans, deoarece el presupune stabilitatea costurilor fixe, ipoteza care nu este posibila decat in cazul unui potential industrial constant.

Intr-adevar, intreprinderea care are o activitate superioara punctului de echilibru si inregistreaza deci, beneficii, trebuie sa stie ca, cresterea productiei poate sa antreneze trecerea la un nou palier de costuri fixe. Dar acest palier odata atins poate atrage cel putin temporar unele pierderi fiindca orice modificare a masei costurilor fixe se rasfrange asupra punctului de echilibru.

In concluzie, teoria punctului de echilibru este insuficienta prin ea insasi pentru elaborarea unor politici de productie si vanzare. Principalul ei scop este de a facilita o prima aproximare rapida a conditiilor de supravietuire a intreprinderii, aceasta prima aproximare incitandu-i pe conducatorii intreprinderii sa ia masuri adecvate cum sunt: reducerea costurilor fixe, stimularea vanzarilor, orientarea catre alte produse mai rentabile.