DISCIPLINA: Management

ORE AFECTATE SI STRUCTURA:

Total: 28 ore:

a.      Curs (C): 14 ore;

b.      Aplicatii (A): 14 ore;

COMPETENTELE CE VOR FI ACHIZITIONATE:

Clarificarea conceptelor managementului

Cunoasterea functiilor (proceselor) managerului si aplicarea lor la specificul organizatiei

Informarea: configurarea culturii, civilizatiei si sistemului informatizat;

Prognoza : viziunea, misiunea, tipul de strategie, obiective strategice;

Organizarea: organigrama, fisele de post,

Planificarea: planul de dezvoltare institutionala, planul operational, planul calendaristic, planificarea orara, planificarile comisiilor si angajatilor;

Decizia, comanda: adoptarea variantei adecvate ale finalitatilor fiecarei functii si transformarea lor in documente oficializate executabile;

Antrenare - coordonare: implementarea planurilor, corectarea lor, afirmare ca lider, motivarea personalului;

Control evaluare: monitorizarea activitatilor,controale, interasistente, evaluari;

Intelegerea celor 4.13 componente structurale necesare organizatiei, a atributiunilor fiecareia si cooperarea lor in cresterea performantei ofertei

s. conducerii (membrii consiliului de administratie, director, director adjunct, contabil sef, consilier stiintific, presedintii comisiilor, sefi de sectie, etc.).

s. de marketing si consiliere (responsabilul cu studiul cererii si ofertei);

s. de personal (responsabilul cu probleme de personal);

s. de calitate (membrii comisiei de calitate),

s. de protectie (membrii comisiilor pe categorii de protectii);

s. tehnologic (responsabilul cu studiul tehnologiilor)

s. materialelor (responsabilul cu aprovizionarea);

s. de gestiune (contabilii);

s. energetic (electrician, fochist, instalator, etc.);

s de mentenanta (personalul de curatenie si ingrijire a spatiilor, pentru repararea instalatiilor si utilajelor);

s. logistic (personalul pentru transport);

s. informatizat (administratorul de retea, secretariatul, purtator de cuvant);

Materializarea lor in organigrama societatii, in fisele de post.

Evaluare finala: verificare

MESAJE

1.NU va jucati cu conceptele:

-folosite corect - construiesc

-folosite incorect - distrug

2. Preluati modelul cel mai performant existent referitor la sistemul de interes si il prelucrati la nevoile organizatiei

3.Ganditi cuantificat si evaluabil

Mesajele de mai sus sunt un apel de renuntare la preluarea pasiva a informatiilor din lucrarile de specialitate, fara a le analiza, prelucra si adapta la situatia de munca in care ne situam!

In acest sens, cursul va propune o abordare sistemica inedita privind aplicarea celor trei mesaje prin faptul ca:

o          este aliniat la scoala sistemica de management recunoscuta de majoritatea lucrarilor de specialitate drept cea mai performanta;

o          prezinta definirea si explicarea conceptelor fundamentale ale abordarii sistemice a cunoasterii si managementului;

o       propune modele pentru principalele subsisteme, elemente si procese cu care opereaza managerii: organizatie, personalitate, autoadaptabilitate, planuri manageriale, fise de post, etc..

Simboluri utilizate si semnificatia lor:

- redefinirea unor concepte fundamentale sau adaptarea unor modele;

- propunerea unor concepte sau modele sistemice noi;

- comparati modelele (conceptele) propuse cu cele existente in alte lucrari si alegeti pe cele mai utile, mai clare si mai aplicabile in profesia sau preocuparile personale;

  - verificati-va intelegerea cunostintelor propuse;

- atentionari.

1. Clarificarea conceptelor managementului

"Se pare ca lucrul cel mai greu pentru om, este acela de a se cunoaste pe sine insusi si de a se schimba"

A. Adler

Este foarte important pentru orice om si cu atat mai mult pentru un director sa inteleaga corect continutul conceptelor si a terminologiei pe care o foloseste, deoarece utilizarea lor influenteaza corect sau incorect comportamentul celor cu care comunica.

In esenta se practica doua acceptiuni ale conceptelor si terminologiei:

Acceptiunea din limbajul general, "pe intelesul tuturor", explicata in DEX (dictionar explicativ al limbii romane);

Acceptiunea profesionala, diferita de la o specializare la alta, a aceluiasi termen, explicata prin dictionare de specialitate sau in continutul lucrarii sau al documentului care foloseste concepte ce ar putea avea interpretari diferite.

Cursul de fata este aliniat scolii sistemice de management, recunoscuta de cei mai multi autori ca cea mai bine pusa la punct din punct de vedere descriptiv si evaluativ. Din acest motiv, la acest paragraf vor fi definite si exemplificate semnificatiile principalelor concepte ale abordarii sistemice: sistem, energie, informatie umana, proces, autoreglare, autoadaptabilitate, strict necesare intelegerii complexitatii oricarei organizatii.

Energia

Toti stim (din pregatirea liceala, cel putin) ca, din cele cunoscute pana acum, nici o transformare nu este posibila fara o forma de energie.

Managerii trebuie sa produca, potrivit atributiunilor postului, transformari asupra organizatiei pe care o conduc, prin urmare trebuie sa constientizeze ce energie poate produce fiecare din transformarile preconizate si cum sa evalueze daca transformarea s-a produs conform conceptiei sale.

Dar, in liceu si in facultati, energia este definita si evaluata diferit , de la un capitol al fizicii la altul sau de la o disciplina la alta. Din acest motiv, cursul propune unele definitii cu aplicabilitate generala, care contin indicatori ce permit transferul lor (aplicarea in practica) mai clar si mai coerent la orice realitate cunoscuta (la toate disciplinele actuale).

Transformarile (fenomenele, evenimentele) au drept cauza tipul de interactiune dintre diferite entitati, compatibila cu forma concreta de existenta a acestora. Consecintele interactiunii, parametrii ce o evalueaza, definesc profilul energiei: mecanica, chimica, termica, electrica, nucleara, psihica, genetica, etc. .

Pentru a produce o transformare extrinseca si /sau extrinseca, orice forma concreta a materiei, numita in continuare element sau purtator, trebuie sa fie interconectata cu alta. Mai multe astfel de elemente, in anumite conditii ce vor fi specificate ulterior, formeaza un sistem.

In sistemele mecanice, se produc transformari referitoare la pozitia relativa a elementelor sistemului, evaluate prin parametrii studiati de stiintele mecanicii ca: timpul, traiectorie, viteza, acceleratie, spatiu, distanta, fata de sistemul de referinta, etc..

In sistemele chimice se produc modificari ale structurii elementelor, prin combinarea sau descompunerea lor in alte substante. Chimia evalueaza descriptiv si cantitativ astfel de procese (succesiune de transformari) prin parametrii specifici ca: viteza de reactie, valenta, electropozitivitate, masa critica, masa moleculara, masa molara, etc..

Fiecare din sistemele naturale sau / si artificiale structurate prin formele de energie mentionate si altele nementionate, au cel putin o stiinta generala si una de aprofundare care le studiaza din punct de vedere descriptiv si evaluativ.

Sistemele mecanice, structurate si interconectate la scara vitezelor pamantene, sunt studiate de mecanica newtoniana, ca stiinta generala si de rezistenta materialelor, teoria mecanismelor, organe de masini, etc. ca stiinte de aprofundare.

In mod similar, biologia ca teorie generala, studiaza sistemele vii, bazate pe bioenergie si are ca stiinte de aprofundare: anatomia, fiziologia, oftalmologia, neurologia, genetica, psihologia, psihiatria, sociologia, economia, pedagogia, etc.. (se poate face o ierarhizare mai stricta in acest domeniu).

Evaluarea valorii potentialului transformator (energiei), pentru tipurile de interactiune cunoscute, constituie un obiectiv important al stiintelor naturii (fizica, chimia, biologia).

Doua corpuri rigide neelectrizate, pot avea numai interactiune de tip mecanic, daca interactiunea produce schimbarea pozitiei lor relative, traiectoriei, acceleratiei, vitezei, etc. Doua bucati de uraniu, tot corpuri rigide, au capacitatea de a participa atat la fenomene mecanice cat si la cele nucleare, cu consecinte mult mai complexe, de ordin chimic, electromagnetic, biologic, etc.

Cea mai evidenta, usor de inteles si utilizata forma de energie este cea mecanica. Din acest motiv, unul din exemplele urmatore scoate in evidenta modul de evaluare al energiei mecanice (al transformarilor de care este capabil un purtator de energie mecanica), prin utilizarea unora din parametrii stabiliti de stiinta corespunzatoare (mecanica newtoniana).

Pentru intelegerea definitiei propuse a energiei (nu si a complexitatii conceptului ), doua exemple pot fi concludente:

a) capacitatea unui corp rigid de a produce transformari mecanice prin cadere libera fara viteza initiala, se determina cu relatia:

, [j], unde parametrii specifici ce descriu cantitativ transformarile sunt:

m = masa corpului, in [kg];

g = acceleratia gravitationala, in [m/s²]; 

h = inaltimea de cadere, in [m];

b) acelasi corp incarcat cu sarcina electrica Q, este capabil de transformari evaluate cu relatia:

[j], in care, parametrii specifici ce descriu cantitativ transformarile sunt:

U = diferenta de potential dintre centrul sarcini si un alt punct, in [V];

Q = marimea sarcinii electrice in [C].

Din ambele exemple reiese faptul ca aceasta capacitate de a produce transformari, marime potentiala a oricarei forme concrete de existenta a materiei, nu poate fi pusa in valoare decat in interactiune cu un alt element material.

B. Bioenergia, reprezinta o multime complexa de energii naturale (genetica, mecanica, chimica, electrica, termica, magnetica, .), ce se manifesta simultan si specific fiecarui biosistem si fiecarui element al sau [2/10].

Orice element al biosistemului (planta, arbore, animal, pasare, peste, om, insecta, virus), reprezinta un subsistem biologic extrem de complex, in care molecula, celula si tesuturi, de o varietate impresionanta, interactioneaza continuu si simultan, dupa legitati insuficient cunoscute. In consecinta, rezulta individul diferit ca forma, aspect, dimensiuni, posibilitati si comportament, aflat in echilibru relativ in cadrul grupului, speciei, varietatii, etc. Se poate afirma, deci, ca individul, varietatea, specia, sunt consecintele unei multimi finite si specifice de energii simultan intercorelate (prin biostructurare) , exprimate sintetic prin bioenergie.

Ponderea diferitelor forme energetice in structura bioenergiei poate constitui un criteriu esential in identificare individualitatilor, subsistemelor si sistemelor biologice

energia mecanica din sistemul propriu de energii la flora (ale carei elemente sunt relativ fixe fata de locul nasterii), este nesemnificativa fata de cea a faunei (ale carei elemente se pot deplasa permanent in mediul de viata) si poate constitui un parametru de delimitare a lor, sau a subsistemelor aceluiasi sistem;

sursa primara de energie a fiecarei specii, hrana si aerul (sau echivalentul lor), este un alt element distinct al bioenergiei:

- sistemele vegetale se hranesc cu solutii minerale, deosebite la nivelul speciilor, varietatii si chiar indivizilor, ceea ce constituie si o cale de interconectare a sistemelor vii de cele nevii;

- hrana sistemelor animale este de asemenea diferentiata, dar mai complexa, incluzand elemente ale speciilor vegetale si animale, deci un indicator implicit de structurare

Este deosebit de important sa retinem aceste doua concepte, energie si bioenergie, deoarece doar cu ajutorul lor putem explica procesele de autoreglare si autoadaptabilitate din societate si putem sa identificam componenta principala a bioenergie care deosebeste omul de animal, pe care o putem numi energie intelectuala.

Educatia in general si scoala in special este singura sursa de dobandire a acestei forme superioare de energie - energia intelectuala.

1.2. Energia intelectuala, informatia de tip uman

Daca acceptam definitiile energiei si bioenergiei prezentate mai sus, atunci suntem constienti ca nici o transformare in natura nu poate avea loc daca nu exista o interactiune declansata intr-un sistem, pe baza formei de energie a unei surse (cunoscuta sau nu), element al sistemului.

Suntem constienti ca societatea umana este un biosistem natural, distinct de celelalte biosisteme ale faunei. Se pune atunci intrebarea evidenta: ce forma de energie, componenta a bioenergiei diferentiaza omul de animal, societatea umana de cea animala?

In literatura despre societatea umana sunt nenumarate incercari de a explica diferentierile, majoritatea pornind de la lucruri evidente si nu de la o abordare sistemica, desi conceptul sistem a fost introdus pentru prima data in biologie, stiinta generala a biosistemelor (L. von Bertalanffy).

Dupa opinia autorilor este necesara introducerea unui nou concept, energie intelectuala (distinct de energia spirituala, mai cuprinzatoare), pe baza caruia vom putea intelege, explica si aplica mult mai clar, coerent si convergent multe din ambiguitatile existentei umane.

Sistemul uman include toate formele de energie specifica regnului animal avand in plus ca forma dominanta, energia intelectuala, cuantificata in informatii de tip uman, adica mediate de limbaj.

Despre energia intelectuala nu s-a scris explicit nimic (sau cel putin eu nu am accesat o astfel de lucrare). Se trateaza de psihologi si filosofi doar energia psihica, spirituala, care are o semnificatie mult mai larga.

Omul si-a dezvoltat energia intelectuala din necesitatea cunoasterii si transformarii naturii. Prin ea, a constientizat propriul potential energetic precum si caile de multiplicare a acestuia.

Energia intelectuala este cea care declanseaza si controleaza orice transformare in sistemele sociale, inclusiv calea si mijloacele de utilizare a celorlalte forme de energie, numite in continuare, energii naturale. Energia intelectuala se formeaza si se dezvolta exclusiv prin sistemul educational in interiorul caruia sistemul de invatamant ocupa rolul determinant. Ea afecteaza profund personalitatea omului, conditionand capacitatea de dialog si potentialul productiv individual si social. Pe baza ei au loc procesele de comunicare interumana (interactiune specifica sistemelor sociale), de cunoastere, de profesionalizare, de modelare a personalitatii si a mediului.

Achizitionarea energiei intelectuale exclusiv prin educatie umana, atribuie acesteia calitatea de energie artificiala (creata de om), prin antiteza cu formele de energie naturale, existente independent de vointa umana.

Energia intelectuala individuala oglindeste nivelul de dezvoltare al sistemului de reflectare rationala al personalitatii, multimea capacitatilor teoretice, practice si experientei prin intermediul carora purtatorul ei (omul educat) poate percepe si transforma, mai mult sau mai putin complex, realitatea intrinseca (propria personalitate) sau / si extrinseca (mediul). Este responsabila de autoadaptarea constienta a individului la variatiile conditiilor din mediul inconjurator. Este dependenta, in mod obiectiv, de nivelul calitatii sistemului educational national, mai ales de cel al invatamantului.

Energia intelectuala colectiva, reprezinta capacitatea unui sistem social de a reflecta si transforma corect realitatea obiectiva, de a se autoregla constient. Nivelul acesteia este conditionat de calitatea managementului aplicat sistemului.

Nivelul managementului tine de disponibilitatile intelectuale si morale ale managerului, ca individ uman, deci de calitatea sistemului de invatamant parcurs. In acest mod se inchide cercul vicios al autogenerarii energiei intelectuale la nivel national:

eficienta managementului national (guvernamental) => calitatea sistemului educational => eficienta managementului national .

In bibliografia accesata de mine nu se face distinctie intre informatia mediata de limbaj si alte genuri de interactiuni ce conditioneaza structurarea si functionalitatea sistemelor, ceea ce conduce la un transfer teoretic neadecvat din domeniul ciberneticii in cel social.

Informatia umana poate fi inteleasa ca o cuanta energetica potentiala, specifica omului, dobandita exclusiv prin educatie. Ea descrie structura si functionarea unei entitati, pe care omul o poate utiliza pentru a produce transformari (incepand cu el insusi).

Educatia pentru a fi eficienta, trebuie sa descrie explicit sistemul ce trebuie cunoscut de cursanti, mai intai la nivel calitativ, pe modele descriptive si apoi pe cele matematice, evaluative. Daca se studiaza numai o parte a unui sistem sau numai o proprietate a acestuia, se porneste tot de la descrierea sumara a sistemului integrator, pentru a se scoate in evidenta modul de interconectare si influentare a partii ce trebuie aprofundata, cu ansamblul din care face parte.

Daca elevului /studentului i-a fost descris corect sistemul (sau o componenta a lui) si si-a insusit acea descriere, atunci isi poate utiliza celelalte componente ale personalitatii (pe langa cea intelectuala): bioenergetica, instrumentala, de orientare, relational - valorica (ce pot fi considerate ca niste "interfete intre personalitate si sistemul cunoscut), pentru a folosi constient si pozitiv acel sistem in interes personal sau social.

Un model sintetic al conversiei unui stimul in informatie de tip uman si apoi in interactiune cu mediul intern si / sau extern este redata prin modelele personalitatii §1.4.

Sub definitia de mai sus, informatia nu mai poate fi substituita cu alte categorii de interactiuni (bazate exclusiv pe energiile naturale), generalizate in teoriile cibernetice drept informatii. Este evident ca omul poseda toate componentele de baza ale bioenergiei, caracteristice regnului animal din care face parte, pentru comunicare (limbajul nonverbal), fara ca acestea sa fie neaparat considerate informatii umane in sensul definitiei de mai sus.

Informatia umana are ca unica sursa si unic receptor individul uman, ceea ce-i confera un caracter absolut subiectiv.

Informatia umana nu trebuie sa se confunde cu interactiunea ce are loc intre un individ uman si un animal care receptioneaza un mesaj uman, deoarece consecintele sunt total diferite si cu atat mai putin nu trebuie confundata cu interactiunile din sistemele cibernetice Comunicarea verbala si nonverbala a omului cu un animal, are cu totul alt efect decat cu un semen al sau. Printre putinele consecinte asemanatoare poate fi considerata capatarea increderii reciproce intre om si animal, care sa nu degenereze in violenta sau teama din partea animalului.

Studierea cibernetica a limbajului are profunde implicatii in dezvoltare sistemelor artificiale inteligente: robotii devin din ce in ce mai autoadaptabili dupa modelul uman si se incearca gasirea unor solutii, ca mijloacele electronice de prelucrare a informatiei sa poata comunica verbal cu utilizatorul (nu de la tastatura sau alt element de intrare nonverbal). Pentru management informatia cibernetica reprezinta o aprofundare utila doar in achizitionarea tehnologiilor necesare procesarilor electronice din fluxului de informatii.

Componentele inseparabile ale informatiei umane sunt: suportul (purtatorul), codificarea (gramatica) proprie limbajului uman si continutul (mesajul, descrierea).

Suportul si codificarea sunt asociate tipologiei limbajului, cateva exemple fiind ilustrate in tabelul 1.1.

Continutul determina potentialul energetic al informatiei care poate fi pozitiv (produce transformari pozitive) cand reflecta suficient de corect realitatea obiectiva, negativ, cand o prezinta eronat sau neutru, cand este redundant (spune acelasi lucru, sub alta exprimare) . El reda descrieri secventiale necesare cunoasterii unui sistem si / sau elementelor sale, in mod explicit, sau implicit. Asamblarea acestor secvente in sisteme intelectuale coerente, utile, cat mai aproape de realitatea obiectiva (cunostinte si deprinderi), este posibila doar printr-un proces educativ, pur uman, deosebit de complex.

Tabelul 1.1 Elemente ale informatiei de tip uman

Continutul informatiei, "pe piata sunt masini de spalat rufe", trebuie completat si asamblat cu multe altele referitoare la tip, parametrii, pret, garantii, service..pentru a se putea transforma intr-o imagine clara, necesara unei cumparari constientizate. Nu oricine este capabil sa deruleze un astfel de proces informational la nivel de performanta, ci numai acele persoane care dispun de interpretorul uman adecvat acestui sistem, "masina de spalat rufe".

Din punct de vedere social, obtinerea performantei in prelucrarea informatiei umane ramane un ideal educational al invatamantului superior.

Invatamantul preuniversitar ar trebui sa garanteze realizarea unui nivel minimal al calitatii interpretorului uman care sa protejeze majoritatea populatiei impotriva manipularilor informationale grosolane.

Pentru manageri, problema calitatii si dimensiunilor interpretorului uman al informatiei, este vitala si se concretizeaza prin dezvoltarea constienta a culturii si civilizatiei organizationale.

Dupa continutul predominant al informatiilor, se pot delimita profesiile, procesele si sistemele sociale profesionale. Deosebirile esentiale dintre un medic si un inginer (doua profesii diferite) constau tocmai in continutul specific al informatiilor cu ajutorul carora transforma realitatea inconjuratoare: 

medicul dispune, in principal, de informatii ce descriu anatomia, fiziologia omului si mijloacele de identificare si corectare a disfunctiilor din acestea;

continutul de baza al informatiilor ingineresti se refera la sistemele tehnice, tehnologiile si organizatiile capabile sa le produca, exploateze, intretina, etc.

In mod similar se poate contura oricare alta profesie, specializare sau domeniu profesional.

Pentru a secretiza informatiile de tip uman s-au utilizat tehnologii de codificare-decodificare suplimentara a codului lingvistic, ce au generat o noua stiinta si profesie: criptografia.

Parametrii energetici ai informatiei, in sistemele cibernetice, sunt dezvoltati in lucrarile de specialitate. Astfel, se considera masura a informatiei, starea de nedeterminare a acesteia, evaluata cu relatia:

, unde :

p_k = probabilitatea de a se produce evenimentul de ordin k, din multimea evenimentelor A₁,...A_n, cu proprietatile: k = 1,...n; p_k > 0; p_k=1.

Parametrii definitorii si clasificarile informatiei implicit umane, difera de la o un autor la altul, permitand realizarea unor modele cognitive si / sau tehnologice mai mult sau mai putin performante.

De remarcat, din punct de vedere managerial, este diviziunea informatiilor dupa continutul lor in:

informatii descriptive, ce permit doar evaluari calitative;

informatii normative, cu ajutorul carora se pot efectua evaluari cantitative sau limitative asupra sistemului.

Cativa parametrii calitativi ai informatiei , sub definitia propusa de autor, sunt relevanti

complexitatea informatiei (continutul, mesajul, completitudinea), care estimeaza nivelul de integrare secventiala a cunoasterii sistemului (cat de complet este descris). Din punct de vedere didactic, descrierea unui sistem se cuantifica in: obiective operationale, capacitati (cunostinte si deprinderi) si competente (capacitati + experienta referitoare la interactiunea cu acel sistem).

valoarea, care desemneaza nivelele de aproximare a adevarului obiectiv. Este determinata de calitatea sursei primare, transmitatorul primei informatii de acel gen. Receptorul poate deveni, la randul sau, sursa secundara ceea ce poate afecta valoarea informatiei primita de la sursa primara. Cum sursa primara nu poate fi decat un specialist, este evident caracterul subiectiv al valorii oricarei informatii, chiar daca ea reprezinta doar simpla citire a indicatiilor unui sistem obiectiv de informare. Este cunoscut faptul ca precizia descrierii si evaluarii unei entitati nu este absoluta, ci relativa la sistemul de referinta si unitatile de masura date de stiinta ce o studiaza;

oportunitatea, semnifica momentul ajungerii informatiei la receptor. Daca acest moment face imposibila utilizarea ei, informatia nu mai prezinta nici o importanta, indiferent de valoare, putand fi ignorata cel putin temporar. Din acest motiv cele doua componente, valoarea si oportunitatea, trebuie analizate impreuna, intr-o calitate integratoare, importanta informatiei.

importanta, care semnifica nivelul de utilitate al informatiei. Este conditionata de continutul (complexitatea), valoarea si oportunitatea acesteia. Vazuta astfel, importanta informatiei are cel putin doua subnivele sociale, didactic, distincte:

- subnivelul de executie, in interiorul caruia informatiile prezinta importanta necesara solutionarii eficiente a unei probleme profesionale concrete, precise, restranse. Ierarhizarea informatiilor in domeniile profesionale este realizata prin educatie si interactiune cu tehnologiile postului;

- subnivelul managerial, in interiorul caruia informatiile sunt ierarhizate dupa structura obiectivelor decizionale in: strategice, tactice si curente. In aceasta sfera, continutul informatiilor reprezinta sinteze subiective, interprofesionale ale informatiilor de stare (executie), de dinamica (decizie) si interactiuni ale sistemului cu mediul, in general cu un anumit grad de incertitudine, dar de o larga cuprindere. De aceea, arareori executantii realizeaza importanta unor informatii manageriale, spre deosebire de conducatori, care trebuie sa aiba capacitatile intelectuale necesare receptarii importantei informatiilor de executie si combinarii lor dupa necesitati. Este evident ca nivelul managerial este mai important decat cel de executie, deoarece informatiile predominante apartin domeniului creativ, inovativ, multidisciplinar. Informatiile curente sunt cele mai presante pentru toate nivelele. Utilizarea lor pentru transformari convergente impuse de informatiile strategice, reprezinta fondul activitatii manageriale.

Informati umana ca mesaj de interconectare (descriere referitoare la un sistem) cu semenii, dupa obiectivul transformarilor ce le produce , poate fi clasificata (divizata) in:

informatii descriptive care au ca obiectiv cunoasterea (dezvoltarea culturii individuale si colective) calitativa a realitatii materiale sau spirituale (cresterea nivelului energiei intelectuale individuale si colective);

informatii normative , care au ca obiectiv evaluarea parametrilor cantitativi ai realitatii materiale sau spirituale descrise;

informatii interogative, care au ca obiectiv obligatia receptorului de a inapoia sursei un mesaj de raspuns. Ele stau la baza autoreglarii culturale si a cercetarii stiintifice;

informatii introspective, care sunt surse de automodelare constienta a nivelului energetic intelectual propriu si / sau de cercetare stiintifica (surse de noi informatii);

informatii imperative, care au ca obiectiv determinarea receptorului sa adopte un anumit comportament fata de un anumit sistem. Informatiile imperative determina diferenta dintre autoreglarea sociala si cea animala (naturala).

Comunicarea, ca proces de interconectare specific indivizilor umani educati (personalitatilor), ar putea fi mult mai simplu si corect inteleasa daca o consideram o consecinta a energiei intelectuale.

Comunicarea valorifica energia continuta de mesaje umane, cauza oricaror transformari umane (inclusiv a celor autoadaptative). Prin comunicare se dezvolta cultura (nivelul acumulat al cunostintelor) si civilizatia umana (nivelul acumulat al comportamentelor si transformarilor produse prin autoadaptabilitatea intelectuala - bunurile material si spirituale).

Privita prin prisma de mai sus, orice stiinta reprezinta un sistem de informatii asociat unui sistem - obiect de studiu.

Stiintele lingvistice sunt stiinte fundamentale, al carui sistem obiect de studiu, il constituie sistemul de codificare a limbajului matern. Au la baza stiintele gramaticii: fonetica, morfologia, sintaxa, scrierea, citirea, etc. (ca aprofundari).

Este evident pentru oricine ca necunoasterea codificarii informatiei (a limbajului in care este descris sistemul), face imposibila utilizarea ei drept cuanta energetica ( pentru a produce transformari constiente asupra acelui sistem). Degeaba ii explicam, in limba romana, unui englez care nu stie decat limba materna, cum sa ajunga la Bucuresti, sau orice altceva. Nu va intelege nimic si va renunta la comunicarea verbala, incercand limbajul nonverbal, pentru informatii simple! Si daca nici asa nu se lamureste nu poate ajunge la destinatie decat din intamplare!

Schema 1.1. Procesul constituirii stiintelor

Constituirea informatiilor in stiinte este un proces istoric pur uman, cu o structura generala de forma celei redate in schema 1.1.

Asa cum se observa in schema 1.1., intre stiinta si arta exista deosebiri fundamentale, ce nu permit substituirea uneia cu cealalta:

stiinta este rezultatul unor cercetari in urma carora se determina modelarea descriptiva (structurala, functionala) si evaluativa a obiectului de studiu;

arta este aplicarea particulara a stiintei de catre fiecare persoana, in raport de genialitatea, talentul, aptitudinile sau inclinatiile cu care a fost inzestrat genetic.

Arta poate fi considerata ca element de conexiune inversa a stiintei, de verificare a validitatii ei si de sesizare ori corectare a unor discrepante intre teorie si practica. Atunci cand unii autori se refera la management ca fiind in acelasi timp si stiinta si arta, probabil ca se refera la activitatea conducatorilor care trebuie sa contina cele doua elemente distincte.

Din punct de vedere didactic folosirea nonsalanta a acestor doua concepte, stiinta si arta, poate duce la confuzii interpretative.

Familia initiaza, preponderent pe cale experentiala si traditionala, continutul de baza al interpretorului uman, in principal la nivel de comunicare domestica (formarea limbajului, achizitionarea experentiala a informatiilor de interes familial subiectiv: hranire, activitati domestice, traditii, mediul nemijlocit, etc.).

Formarea unui interpretor uman adecvat varstei si profesiei este principalul obiectiv al modelarii personalitatii umane prin invatamant

Teoriile si stiintele se invata in scoala. Exemplu: aritmetica zecimala (componenta a interpretorului uman obligatoriu) ajuta pe purtatorul ei sa evalueze cantitativ o multime de activitati umane: efectuarea cumparaturilor, compararea volumelor, lungimilor, etc. Daca unii oameni ar cunoaste numai aritmetica zecimala, iar altii numai aritmetica booleana, evident ca nu se vor mai intelege intre ei din punct de vedere a descrierilor cantitative (citirea cantarelor, a valorii monedelor, etc.)

Alegerea titularilor posturilor unei organizatii are la baza, in primul rand (pentru managerii care constientizeaza importanta lui in eficientizarea postului), nivelul de performanta al interpretorului profesional al informatiei, necesar acelui post.

Fenomenele si procesele sunt consecinte energetice Fenomenul poate fi considerat ca o transformare elementara si evaluabila, indivizibila din punct de vedere energetic.

Fenomenul este rezultatul unei interactiuni simple, evaluat printr-un numar minim de parametri. Este evident ca un fenomen nu poate avea loc decat intr-un sistem, adica acolo unde exista cel putin doua elemente in conexiune.

Dupa consecinte, in mod subiectiv, fenomenele sunt considerate:

fizice daca nu afecteaza natura substantei;

chimice cand modifica substanta;

biologice, cand afecteaza sistemele vii;

sociale, cand au loc in subsistemul uman al biosistemului terestru.

Dupa tipul interactiunii si a parametrilor ce descriu transformarile, fenomenele cunoscute sunt subdivizate in: mecanice, termice; electrice; magnetice, genetice, obiective, subiective,

Evaporarea, condensarea, solidificarea, sunt exemple de fenomene fizice observabile prin modificarea starii de agregare. Incalzirea, dilatarea sunt evaluabile prin masurarea temperaturii, respectiv dimensiunilor

Senzatia, memorarea, transpiratia,. sunt fenomene biologice, coruptia, inflatia, manipularea,.sunt fenomene sociale. Delimitarea descriptiva a fenomenelor sociale, de procesele sociale este posibila pe baza analizelor si sintezelor de sistem.

In aceleasi conditii de interactiune transformarile sunt legice, deci anteevaluabile calitativ si/sau cantitativ. Descrierea lor iese din cadrul lucrarii fiind tratata de stiintele naturii si societatii.

Cum orice transformare mai este cunoscuta sub denumirea de fenomen sau eveniment, rezulta ca procesul poate fi descris ca o succesiune de fenomene sau evenimente.

Prestabilirea succesiunii transformarilor si finalitatilor in sistemele naturale se realizeaza conform legitatilor proprii. In sistemele sociale, succesiunea transformarilor si evaluarea finalitatilor, are cel putin o dubla conditionare:

legile naturale, obiective

parametri energiei intelectuale si morale din sistemul conducator

Definitia sugereaza:

prezenta implicita a obiectului transformarii: material sau spiritual;

posibilitatea anteevaluarii finalitatilor pentru ca succesiunea de evenimente sa poata fi numita proces.

Spre deosebire de fenomene unde finalitatea se determina cantitativ printr-o relatie matematica, in procese ea este stabilita in urma unor succesiuni evaluative complexe, accesibile doar specialistilor.

Pentru management (ca teorie generala a conducerii sociale), este deosebit de importanta cunoasterea proceselor de natura generala (comune tuturor sistemelor), a finalitatilor lor, cel putin la nivel calitativ. In acest fel, managerul, poate identifica imediat conexiunile esentiale cu mediu supus acelorasi procese generale. Pornind de la ele poate localiza si aprofunda (detalia) majoritatea celorlalte procese specifice organizatiei pe care o conduce, pe baza stiintelor particulare.

1.3. Sistemul, concept fundamental

Sunt nenumarate incercari de a defini acest concept crucial:

Ludwig von Bertalanffy, biolog: " defineste sistemul ca o multime de elemente care se interconditioneaza";

Stefan Odobleja : "sistemul. este o clasa a claselor, o clasificare a clasificarilor, fructul unei clasificari multiple si suprapuse. ..Un aranjament ierarhic al clasificarilor, in ordinea progresiva de superioritate sau de inferioritate.

D.E.X. [95/23]: sistemul este "un ansamblu de elemente (principii, reguli, forte, etc.) dependente intre ele si formand un intreg organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca activitatea practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. .."

Ele au in comun faptul ca nu reusesc:

sa ajute la delimitarea suficient de clara si corecta a oricarei realitati ca un sistem integrator si / sau integrat, a intinderii lui (de unde incepe si unde se termina);

identificarea elementelor componente si a functiilor lor precum si a stiintelor care aprofundeaza realitatea de interes;

sa ne sugereze reperele pe baza carora sa definim si sa clasificam aceasta entitate filosofica in situatiile particulare intalnite in practica;

sa percepem inseparabilitatea structurala si procesuala a oricarui sistem, etc.

Fara a fi exhaustiva, propun o definitie care pare sa fie mult mai usor de transferat din teorie in practica si invers:

Explicarea definitiei are o importanta covarsitoare pentru formarea capacitatilor de transfer a conceptului in practica, in viata de zi cu zi si mai ales in conducerea sociala:

calitatea de 'categoria filozofica', subliniaza caracteristica de maxima generalitate a conceptului. Adica, utilizarea acestuia pentru interpretare realitatii obiective inconjuratoare, conduce la o alta filozofie de viata, mai complexa, mai clara, mai apropiata de adevar, mai utila si mai echilibrata;

multimea finita de elemente materiale sau spirituale, cu functii distincte, sugereaza faptul ca orice sistem are cel putin doua elemente identificabile (pentru a fi multime), fiecare finalizand un alt subproces (functie) pe baza caruia se si denumesc. Numarul finit este necesar pentru a avea sens in intelegerea umana. In sistemele tehnice, elementele sunt numite echipamente (subansambluri) cu ajutorul carora sunt construite. Cele doua elemente minimale ale oricarui sistem sunt: sursa si receptorul. In practica un sistem real mai are un element, cel care conecteaza sursa de receptor ce poate fi numit conector sau transportor energetic. Functiile distincte (tip) sau subprocesele specifice elementelor, se vor explica in final;

structurarea, scoate in evidenta dispunerea relativa in timp si spatiu (arhitectura, configurare, asamblare) a elementelor sistemului. De regula structurarea elementelor se asigura prin folosirea energiei mecanice (dispunerea ramurilor pe tulpina unui pom, dispunerea pomilor intr-o padure, pozitionarea echipamentelor electrice ale sistemului de iluminat intr-o incapere, pozitionarea componentelor unui automobil, dispunerea cuvintelor in propozitii, etc.);

interconectare si interactiune determinata de formele predominante de energie arata ca in orice sistem, legaturile intre elementele acestuia nu se realizeaza oricum ci astfel incat sa asigure interactiunea reciproca, proprie energiei predominante, de pe traseul procesului considerat. Interconectarea elementelor mecanice se realizeaza prin urmatoarele tipuri de legaturi: reazemul (exemplu simpla asezare a unui obiect pe masa), cupla (este formata dintr-o piesa cuprinsa si una cuprinzatoare, exemplu o balama) si incastrarea (doua elemente rigidizate, exemplu crengile copacilor fata de tulpina). Interactiunea electrica, in sistemele artificiale, poate avea loc prin elemente amovibile (demontabile) cum sunt contactele de diferite forme, prize, dulii, socluri, borne, reglete (elemente cu ajutorul carora se interconecteaza elementele instalatiilor electrice), legaturi galvanice (nedemontabile) . si campuri, etc. Interconectarile specifice sistemelor hidraulice si pneumatice sunt: fitingurile (mufe, coturi, racorduri, teuri, dopuri), etc. Mai putin aprofundate sunt biocampurile, ca forma concreta de legatura intre elementele sistemelor biologice, s.a. Interactiunea mecanica dintre elementele interconectate, este apreciata prin parametrii numiti: masa, acceleratie, viteza, forta, cuplu, etc. Cativa din parametrii energiei electrice de interactiune pot fi: tensiune, intensitate, frecventa, amplitudine, defazare, etc.. Parametri de interactiune ai fiecarei forme de energie au fost studiati de fizica si chimie, la nivel de cultura generala, in liceu. Cunoasterea lor la nivel liceal este suficienta pentru intelegerea complexitatii organizationale de catre orice manager;

functiile specifice elementelor, unui sistem reprezinta subprocesele (transformarile, rolurile) ce au loc in interiorul lui si constituie obiectul de studiu al diferitelor stiinte: cibernetica, automatica, medicina, biologia, etc. Dupa aceste functii sau procese, sunt denumite elementele sistemelor capabile sa le finalizeze. Cateva din astfel de denumiri, sunt exemplificate in tabelul 1.3.1. Nu este obligatoriu ca toate functiile tip sa se regaseasca in fiecare sistem. De asemenea, in cazul sistemelor complexe, astfel de functii (procese) pot fi indeplinite de subsistemele acestora. Sunt subsisteme care indeplinesc mai multe functii, cum este sistemul nervos central, o cladire, orice bioindivid (desi el este doar un element al unei specii, varietati, etc.).In interiorul sistemelor biologice functiile sunt mult mai dificil de identificat. Cercetarea lor a condus la aparitia ciberneticii, stiinta sistemelor cu autoreglare [8; 19;.];

care impreuna, finalizeaza un proces definitoriu, scoate in evidenta ca functiile fiecarui element, reprezinta de fapt componente ale unui proces mai amplu, pe baza caruia este definit insusi sistemul. Exemplu: masina de spalat rufe, este definita dupa procesul ecologic pe care il finalizeaza: spalarea rufelor murdare. Ea se compune din cel putin 3 subsisteme distincte: un subsistem electric (care incalzeste apa, asigura programarea, asigura energia mecanica necesara rotirii rufelor), unul hidraulic (care asigura patrunderea, mentinerea si evacuarea apei din cuva) si unul mecanic (pentru asamblarea tuturor elementelor, rotirea storcatorului, rufelor, etc.).

Tabelul 1.3.1. Exemple de functii proprii (tip) ale elementelor sistemelor

Orice sistem integral, are minim 3 elemente cu urmatoarele functii:

sursa - care transforma o energie externa sistemului in energie necesara structurarii si functionarii sistemului;

distantatorul (transportorul) - care transmite actiunea sursei la urmatorul element al sistemului;

receptorul - care transforma energia primita de la sursa in alte forme de energii.

Un exemplu simplu poate fi dat pe clasa de elevi (postul didactic - cea mai mica diviziune organizationala de executie a sistemului educational):

sursa = profesorul - transforma energii naturale si spirituale externe, in energie intelectuala specifica disciplinei pe care o preda;

distantatorul = aerul - pentru comunicarea verbala transmite sunetele de la sursa la receptori ;

receptorul = elevul - receptioneaza energia intelectuala de la sursa si o transforma mai mult sau mai putin complet in comportamente .

Acest sistem: profesor - clasa de elevi, este un sistem reversibil (adica succesiv si receptorul poate deveni sursa), proprietate care sta la baza intelegerii metodelor moderne de instruire si care, din pacate, nu este studiata suficient de stiintele educatiei.

Exemplificarea conceptului sistem:

a) sistem simplu (natural sau tehnic, monoenergetic, mecanic): parghia

a₁) modelarea intuitiva didactica

- elementele sistemului: corpurile 1; 2; 3; 4;

- forma predominanta de energie: mecanica;

interconectare specifica: reazemul, pentru toate elementele sistemului;

- functiile tip ale elementelor:

- corpul nr. 1 = sursa, deoarece greutatea acestuia genereaza miscarea receptorului;

- corpul nr. 2 = receptor, pentru ca este utilizatorul final al energiei sursei din sistem;

- corpul nr. 3 = transportor, intrucat distanteaza actiunea mecanica a sursei pana la receptor;

- corpul nr. 4 = acumulator, fiindca acumuleaza fortele active si le reda sub forma unei forte rezultante reactive. 

Roaba este unul dintre aplicatiile practice al modelului de mai sus in care:

- corpul nr. 1, sursa = omul;

- corpul nr. 2, receptorul = materialele ce se cara in roaba;

- corpul nr. 3, transportorul = structura de rezistenta a roabei.

Roata roabei este un subsistem suplimentar cu functia de propulsor rutier, care transforma miscarea de translatie in miscare de rotatie si pozitioneaza sistemul fata de mediul de referinta (suprafata neamenajata sau amenajata a solului), permite micsorarea fortelor de frecare la translatarea receptorului si care da o functie noua sistemului, aceea de vehicul actionat manual;

- corpul nr. 4, acumulatorul = calea ( teren, drum) pe care ruleaza roata.

a₂) modelarea teoretica descriptiva si cantitativa newtoniana:

a_2.1) modelarea cantitativa (matematica) newtoniana:

[N];

[N.m.];

[m];

[N].

Se observa ca modelarea teoretica are la baza teoria mecanicii lui Newton.

Reprezentarea didactica intuitiva este mai aproape de sistemul real, mai sugestiva pentru perceperea senzoriala a sistemului

Modelare teoretica descriptiva are aspect de generalizare si initiere in parametrii ce definesc forma predominanta de energie, pregatind astfel modelarea cantitativa. Ea este conditionata de teoria dupa care se realizeaza modelul teoretic descriptiv si evaluativ.

Modelarea matematica sau cantitativa ajuta la determinarea valorica a parametrilor sub forma generala sau particularizata, prin functii (relatii) matematice.

b) sistem complex, natural, cu autoreglare: - sistemul social al unei natiuni redat in schema 1.3.1.

Este necesara o explicare structurala si procesuala, globala, a acestui model cu toate riscurile emergente: omiterea detaliilor, exceptiilor, unor subsisteme existente sau in devenire, interpretari discutabile, etc.

Structurarea sistemului tine seama de geneza, starea reala confirmata prin studii de profil [12;33;..] si respecta principiile generale ale teoriei sistemelor, astfel:

orice natiune este inglobata in sistemul natural inconjurator, relativ deosebit de al celorlalte si in societatea umana globala (biosistemul natural cel mai evoluat), intre care exista o continua interactiune;

in orice natiune sunt delimitate doua subsisteme fundamentale: de conducere (guvernare, managerial) si de executie (profesionale);

diviziunea sistemelor in cele 3 categorii ( ofertante, de piata, utilizatoare) este determinata de considerente procesuale si studiile de specialitate (stiinte economice);

diviziunea sistemelor ofertante are loc pe baza principiului general din procesele sociale: principiul diviziunii sociale a muncii;

mentionarea sistemului antisocial global ce include subsistemele antisociale nationale este o realitate (o intalnim zilnic in presa si literatura de specialitate), ce confirma principiul dihotomiei. Sistemele antisociale sunt acele subsisteme ce functioneaza in afara legilor internationale, respectiv nationale, sau care folosesc licit ori ilicit puterea statului pentru obtinerea unor profituri prin mijloace preponderent distructive sau perturbatoare pentru cetateanul majoritar. Ele afecteaza mai mult (in guvernarile nedemocratice) sau mai putin (in guvernarile prodemocratice) procesele de conducere si starea intregii natiuni, prin conexiunile vizibile sau ascunse ce le intretin.

"La sfarsitul mileniului II sistemele antisociale globale (crima organizata) dispun de mijloace financiare si tehnologice superioare statelor nationale si au devenit principalul obstacol in progresul democratic din intreaga lume. Globalizarea pietelor financiare slabeste statul de drept, suveranitatea, capacitatea sa de a riposta" [Jean Ziegler: Seniorii Crimei. Organizatii secrete contra democratiei, Ed Antet 1998, pag. 4; 205;..;..].

autoreglarea subiectiva a sistemului social, este functia de baza a subsistemelor conducatoare exercitata prin informatiile de decizie si comanda (subprocese ale conducerii). In familie, subsistemul social elementar, decizia apartine conducerii familiei (de tip matriarhal, patriarhal sau democratic) iar executia intregii familii. La nivelul natiunii, deciziile apartin sistemului de guvernare, toate celelalte componente fiind obligate sa le respecte. In societatile comerciale de orice fel decizia apartine patronului sau/si managerului general iar executia celorlalti membri.. Este evident ca deciziile conducerii de nivel superior afecteaza pozitiv sau negativ deciziile nivelelor inferioare, corelat gradului de concordanta cu cerintele obiective de evolutie. In acest context deciziile sistemului puterii de stat sunt coplesitoare pentru intreaga populatie si merita o tratare speciala care depaseste limitele lucrarii. Este insa absolut necesar ca, prin sistemul educational, populatia sa fie constientizata asupra esentei functiei de autoreglare democratica, subiectiva, a statului: legalizarea si implementarea unui raportul echitabil de redistribuire a venitului national , intre proprietari si cei ce produc nemijlocit acest venit, directionata prin impozite, taxe si alte instrumente proprii. Raportul de cca. 80 % in favoare proprietarilor care reprezinta sub 20 % din numarul cetatenilor (conform legii lui A. Pareto) este departe de a fi stimulator progresului social. Subminarea concertata a importantei functiei democratice a statului lasa cetateanul majoritar la discretia sistemelor antisociale. Calitatea vietii cetateanului majoritar este barometrul nivelului democratic al guvernarii. Procesul conducerii sociale, deosebit de complex, poate fi mai usor inteles apeland la principiul dihotomiei. In orice societate coexista cel putin doua categorii de structuri ale puterii:

- puterea reala, detinuta de patronatul din sfera economiei pozitive si cel din sfera sistemelor antisociale. Este reala, pentru ca detine forta economica, umana si informationala predominanta, cu ajutorul careia poate influenta guvernarea si evolutia nationala sau/si globala;

Schema 1.3.1. Model sistemic simplificat al unei natiuni

- puterea legala, cea constituita juridic, dominata, acum, de subsistemul politic aflat la guvernare si care construieste componentele statului: presedintia (monahia), parlamentul, guvernul, administratia publica locala, justitia, . Cele doua forme ale puterii coexista si se sustin reciproc in scopul perpetuarii;

Functionarea globala a unei natiuni (sistemul procesual) este determinata, istoriceste, de permanenta diviziune sociala a muncii, de particularitatea dublei autoreglari (obiectiva si subiectiva) si de dualismul fiintei umane ce balanseaza intre bine si rau, intre rational si irational, astfel:

forma predominanta de energie, in sistemul social este energia intelectuala, cuantificata in informatii de tip uman, care mediaza toate celelalte procese. Din acest motiv, biosistemul uman, spre deosebire de cel animal, se supune legitatilor a doua categorii de procese autoadaptative: natural (obiectiv, ca in orice biosistem) si informational (subiectiv). De aici decurge importanta vitala a sistemului educational, a invatamantului, formatorul interpretorului uman al informatiei, prin intermediul careia se pot obtine transformarile dorite de conducatori;

autoreglarea obiectiva (naturala) se infaptuieste prin intermediul sistemului pietii imperfecte, pentru activitatile profesionale si prin miscari sociale pentru activitatile antidemocratice ale statului. Istoria demonstreaza ca sistemele politice si cele antisociale au constituit principalele surse de convulsii sociale;

conexiunile inverse, in autoreglarea subiectiva, sunt de natura informationala si aduc la cunostinta subsistemelor conducatoare starea subsistemelor conduse. Elementele structurale cu aceste functii specifice sunt, la nivelul unei natiuni: sistemul informational national (presa de orice fel, sistemele informationale de stat si private,..), sistemul sindical, sistemele de protectie a naturii si cetateanului (guvernamentale sau nu), etc...;

c. sistemul personalitatii umane o sinteza a "sintezelor".

Cunoasterea omului are nenumarate stiinte generale (sociologia, biologia, fizica, chimia, managementul resurselor umane) si de aprofundare: psihologia, anatomia si fiziologia omului (cu multimea aprofundarilor ei), stiintele educatiei (pedagogia, didactica, metodica, docimologia) si superaprofundari cum sunt: inteligenta emotionala, inteligenta motrica, analiza tranzactionala, etc.

Orice manager trebuie sa dispuna de un model simplu dar coerent si corect, cu ajutorul caruia sa inteleaga multimea stiintelor despre personalitatea si societatea umana, deoarece cea mai importanta componenta a organizatiei sunt tocmai oamenii.

Inainte de a "incerca superaprofundarile" (pentru care are specialisti), managerul trebuie sa-si insuseasca "esenta" fiintei umane.

In [2/131 -146] se propune o abordare sistemica a personalitatii din care se extrag cele de mai jos, absolut necesare atat pentru activitatea manageriala cat mai ales pentru cea educationala:

c.1. Modelul biologic (studiat de stiintele medicale)

Pe baza a ceea ce se stie pana acum, poate fi facuta o organizare structurala si procesuala simplificata a bioindividului (bazata pe o maxima sintetizarea a anatomiei si fiziologiei omului). Ea serveste managerilor performanti pentru aplicarea corecta a unor principii de conducere (motivarii: intelegerea trebuintelor ca baza vitala a existentei umane) si a unor functii ale conducerii (organizare: organizarea angajarii titularilor posturilor, tinand cont de cerintele bioenergetice specifice postului, ergonomiei, protectiei muncii si sanatatii, etc.).

Un model de organizare structurala poate fi cel din schema 1.3.2. [2/132].

Modelul scoate in evidenta principalele grupuri de subsisteme cu functiile tip descrise mai jos, precum si complexitatea conexiunilor interne si externe responsabile de autoreglarea naturala a individului. Pe schema se pot observa buclele ("circularitatile", "cercurile vicioase") descrise de Odobleja [Psihologia Consonantista 1938], in incercarea de a explica fenomenele si procesele autoadaptative.

Explicarea detaliata a modelului nu face obiectul lucrarii si este inca drastic limitata de actualul nivel de cunoastere in stiintele biologice. Nu sunt inca studiate suficient subsistemele reversibile, predominante in interiorul celor autoadaptative, in care buclele de autoreglare (conexiune inversa) nu mai au un singur sens asa cum este inteleasa acum autoreglarea.

Modelul de autoreglare prezentat in schema 1.4.2. explica simplificat autoadaptarea naturala pe unul din fluxurile sistemului digestiv (cel al hranirii) si se poate identifica in schema 1.3.1.

O viziune asupra functiilor tip pentru subsistemele individului uman si componenta bioenergetica pe baza careia au loc procesele specifice ar putea fi:

surse principale de energie: sistemul digestiv si respirator ( datorita lor, intregul organism primeste energia biochimica necesara functionarii tuturor componentelor);

receptorii biomecanici (efectori): sistemul locomotor (osteomuscular), foloseste energie biomecanica pentru orice tip de miscare interna (pulsatiile inimii, plamanilor, ..) si externa, inclusiv cea necesara comunicarii acustice sau mimice;

reglare si protectie: sistemul endocrin, exocrin si imun foloseste energie electrobiochimica, pentru mentinerea parametrilor tuturor componentelor in jurul valorilor normale (ritmurile diurne, lunare, anuale, temperatura, hormoni, etc.), la variatia diverselor interactiuni interne si /sau externe;

traductori : sistemele analizorilor (auditiv, vizual, olfactiv, tactil, termic, dureros, de  comunicare) fiecare transforma forma corespunzatoare a bioenergiei de interactiune cu mediul extern si / sau extern, in senzatii;,

Schema1.3.1. Model structural si autoadaptativ, simplificat, al individului uman

de decizie si comanda: sistemul genetic, sistemul nervos, folosesc energia bioelectrochimica si de comunicare (energie intelectuala) pentru controlul inconstient, subconstient si constient al autoadaptabilitatii naturale si intelectuale;

de transport (distantator al energie sursei): sistemul circulator foloseste energie biohidrochimica, pentru a transmite fiecarui subsistem, energia biochimica de la sursele primare.

Se cunoaste ca, la nivelul fiecarui subsistem, energia primita de la sistemul surselor principale, este transformata si / sau adaptata prin propriile surse secundare, tertiare, etc. (tesuturi, celule) in alte varietati de energie bioelectrochimica si genetica diferite de la individ la individ.

c.2. Modelul social (studiat de stiintele psihologice)

Pe baza informatiilor accesate pana acum si conceptelor tratate la capitolele anterioare, personalitatea umana poate fi modelata structural si procesual, simplificat, dar suficient de clar, coerent si aplicabil ca in schemele1.3.2 si 1.3.3.

Schema 1.3.2. Model didactic structural al sistemului personalitatii umane [2/134]

Cele doua modele pot constitui o baza de pornire in apropierea punctelor de vedere teoretice si practice ale managementului educational, cu intregul personalul didactic, cu acceptiunile psihologilor si pedagogilor, sociologilor si altor specialisti implicati in actul managerial si educational.

Modelul din schema 1.3.2. incearca sa imbine diferitele modele promovate de specialisti din psihologie, fara a fi disonant fata de acestea. El delimiteaza, pe baza principiilor generale si particulare, cele trei diviziuni ale personalitatii ce fac obiectul unor stiinte distincte:

sistemul material - stiintele biologice si stiintele medicale;

sistemul spiritual - stiintele psihologice si sociale;

sistemul paranormal - stiintele oculte.

Din acest unghi, interpretorul uman al informatiei privind personalitatea devine mult mai coerent, selectiv si structurat. El scoate in evidenta localizarea principalelor procese biopsihosociale si oportunitatile strategice de modelare educationala, adica elemente de interes managerial.

In model sunt mentionate cateva din facilitatile pe care fiecare subsistem le aduce proceselor educationale si de care trebuie sa tina seama atat managerii cat si executantii lor.

In schema 1.3.3. sunt evidentiate interfetele sistemului personalitatii cu mediul:

Schema 1.3.3. Model didactic pentru abordarea sistemica a proceselor: stimul - personalitate - comportament

subsistemul senzorial si cel bioenergetic ai caror parametrii sunt principalii definitori ai starii de normalitate sau exceptie umana. Sistemul bioenergetic este cauza (sursa) principalelor procese psihice, tocmai pentru ca genereaza energiile necesare tuturor acestor procese. "Excitatiile sunt cauzele dinamice ale senzatiilor si cauzele imediate ale psihicului. Ele sunt energii fizice apte a se transforma in energie psihica. Sunt partea energetica sau dinamica a cauzei psihicului" [Odobleja - Psihologie consonsonantista, pag. 128].

A separa procesele psihice de cauzele lor fizice si chimice nu poate face un serviciu cunoasterii reale ale proceselor adaptative si autoadaptative predominante la om si prin urmare cu atat mai mult nu face un serviciu educatiei, care doreste o modelare constienta a personalitatii. Tratarea interdisciplinara este probabil calea cea mai eficienta pentru profesia didactica si manageriala;

Modelul procesual din schema 1.3.3. sugereaza o varianta de interconectare succesiva sau simultana a elementelor structurale care explica particularitatea comportamentului individului la acelasi stimul comun si conexiunile inverse responsabile de adaptabilitatea omului la mediu natural si social.

Astfel, un stimul (excitatie) extern este o influenta energetica naurala de o anumita speta (mecanica, optica, electrica, termica, etc.,) transmisa de o sursa externa catre sistemul senzorial (de reflectare primara) si transformat in informatie umana prin procesele intelectuale (subsistemul de reflectare rationala) sau direct in comportament prin procesele subconstiente (instinctuale).

Spre exemplificare: un om si un animal, vad un obiect, sa spunem un pom (stimulul), datorita energiei luminoase care permite sesizarea acestei entitati prin sistemul vizual. Formarea imaginii pe retina la om si la animal poate fi diferita (color, alb negru, etc.) din punct de vedere biologic (energiei naturale care asigura realizarea procesului "senzatiei" privind existenta pomului), dar nu aceasta este deosebirea esentiala dintre om si animal. Spre deosebire de animal care percepe pomul doar ca un obiect util (posibila hrana), inutil sau periculos si adopta un comportament predominant instinctual, omul, datorita educatiei, il percepe mult mai complex prin procesele gandirii (bazata pe energia intelectuala a informatiei umane), afectivitatii, etc. si adopta un comportament total diferit de al animalului ( incepand de la asocierea imaginii cu denumirea si descrierea invatata despre pomul respectiv, inlocuirea sau mutarea pomului, pana la distrugerea lui). Mai mult, omul si-l poate reprezenta ca obiect si descriere in absenta stimulului (pomului), ceea ce la animal nu se intampla, din ceea ce cunoastem pana acum.

Informatia umana, ca descriere constienta (lingvistica) a acelei influente energetice externe (perceptie, reprezentare, etc.), parcurge un traseu complex pana a produce un anumit comportament, in comparatie cu reactia subconstienta, instinctuala (la animale), care este relativ imediata. Informatia umana (exemplu descrierea stimulului "pom") se adreseaza succesiv sau/si simultan:

subsistemului de orientare care valideaza sau nu din punct de vedere motivational, afectiv, volitiv si moral, un anumit comportament constient propus de interpretorul acelei informatii (exemplu saparea pomului);

odata validat din punct de vedere al subsistemului de orientare, comportamentul propus este analizat de subsistemul instrumental (inclinatii, aptitudini, talent, in saparea pomului) care de asemenea poate valida sau invalida producerea lui;

validat si de sistemul instrumental, comportamentul este transformat in reactie catre mediul care a generat stimulul, prin intermediul subsistemului relational valoric (caracterial) si bioenergetic (efector) - saparea pomului cu "simt de raspundere". Sursa stimulului initial poate genera un alt stimul de raspuns si ciclul adaptativ se reia (exemplu "pomul sapat" trebuie udat!)

In mod similar putem explica si comportamentul diferit al executantilor fata de aceleasi obiective ale acelorasi tipuri de posturi, din pozitia managerului. Managerul organizational trebuie sa asigure conditiile cele mai bune pentru ca acest comportament sa tina exclusiv de particularitatile personalitatii titularului de post, prin asigurarea conditiilor optime de dotare a postului, de motivare a titularului, etc.

Desigur ca ordinea in care intervine fiecare subsistem in autoadaptabilitate este diferita de la un om la altul.

Exemplele de mai sus scot in evidenta faptul ca modelele simplificate (mai ales prin nereprezentarea buclelor autoadaptative) ale personalitatii, redate in schemele 1.3.2. si 1.3.3. sunt utile si corecte in explicarea sumara a proceselor stimul comportament.

Completate de modelele autoadaptabilitatii, cunoasterea resurselor umane organizationale si modelarea constienta a personalitatii elevilor devine mai clara si mai operationala.

Interpretarea detaliata a proceselor psihice si a celor educationale, pe modelele de mai sus, nu constituie obiectivul lucrarii de fata.

Modelele descriptive prezentate pot fi stimulative in primul rand pentru utilizatori (cadre didactice, cursanti,.), ajutandu-i sa structureze si interpreteze coerent si fara erori semnificative multimea informatiilor afluente din stiintele conexe propriilor preocupari (studiul individului sau grupului uman).

Configurarea unui interpretor uman al informatiei, structurat pe sisteme reale si spirituale bine delimitate, descrise si evaluate explicit la nivel minimal si exersarea lui in interactiunea nemijlocita cu aceste sisteme, este cea mai buna demonstratie de convingere. Degeaba ii explicam unui cursant cum este structurat si functioneaza un calculator, prin scheme mai mult sau mai putin sugestive, daca nu - l vede si mai ales nu este pus sa il conecteze la sursa de energie corespunzatoare si sa-i valorifice toate functiile descrise.

Este verificabila aprecierea ca, orice profesionalizare se 'construieste' din informatiile furnizate de stiintele naturii si societatii, adaptate la acel sistem profesional. 'Constructia' cea mai eficienta se finalizeaza prin invatamant, folosind drept 'caramizi', 'obiectivul didactic operational' concept ce trebuie reamintit (eventual la aplicatii sau dezbateri).

1.4. Autoadaptabilitatea naturala si autoadaptabilitatea umana

Autoadaptabilitatea si autoreglarea par doua concepte similare. Va propun sa distingem faptul ca autoadaptabilitatea se refera la fiinte (biosfera), iar autoreglarea la sistemele artificiale "inteligente" (tehnosfera). In practica nu se prea pune problema unei astfel de distinctii.

Exemplu: la stimulul intern "foame", orice fiinta adopta un comportament (reactie) extern de cautare a hranei, in loc de odihna.

La aparitia unui pericol (stimul extern) orice fiinta aflata in procesul de hranire, renunta la hrana si adopta un comportament adecvat de protectie impotriva pericolului.

Daca stimulii de mai sus sunt in limite normale, reactia nu produce "imbolnavirea" componentelor individului pe timpul adaptarii comportamentului.

Daca stimulii sunt extrem de puternici, atunci organismul nu se mai poate adapta si apar reactii neadecvate (anormale), cunoscute sub denumirea de "stres", care de regula "imbolnavesc" subsistemele participante la procesul autoadaptativ sau a celor conectate cu ele. Exemplu la aparitia brusca a unui pericol extrem, omul poate face infarct.

Prin "stimul" intelegem o actiune a unui sistem asupra altuia si evident depinde de forma de energie prin care are loc interactiunea.

Privind intelegerea proceselor de autoadaptabilitate (autoreglare) sunt doua modele fundamental diferite:

modelul cibernetic propus de Norbert Wienner in "Cibernetica" 1948 si prezentat, aproape exclusiv ca universal, in educatia de nivel superior [6,..]. In practica el nu poate fi aplicat corect decat in sistemele artificiale, pentru care exista modele matematice suficient de precise si in domeniul financiar bancar, in care numarul parametrilor functionali este mic, principalul parametru fiind "valoarea bunurilor, in unitate monetara". In celelalte sisteme sociale, inclusiv educatia, modelul cibernetic este de nefolosit datorita numarului extrem de mare de variabile (parametrii) ce descriu functionarea unor asemenea sisteme (sute, mii) si pentru care modelele matematice devin atat de complicate incat nu mai avem siguranta ca reflecta realitatea;

modelul realist, propus de Jay Forrester [5], tot ca universal, care completat cu bucla de autoreglare indirecta, specifica omului ( datorita energiei intelectuale) propusa in [2] si in exemplu din §1.4.2., permite managerilor sa inteleaga specificitatea autoreglarii resurselor umane, a organizatiei si deci a societatii umane.

1.4.1. Modelul cibernetic

Cel mai simplu sistem artificial autoreglabil (exemplu autoreglarea tensiunii generatoarelor dintr-un sistem electric), poate fi reprezentat ca in schema 1.4.1.

In acest model se observa ca sistemul are o multime de intrari Xi care prin functiile matematice Yi = Fj(Xi), se transforma in valorile de iesire Yi.

Pentru a fi considerat un sistem autoadaptabil, fiecare valoare a lui Yi trebuie sa se afle in intervalul (Yi i ; Yi i), indiferent de variatia marimilor de intrare Xi. Depasirea intervalului presupune interventia elementului de corectie a marimii de intrare Xi cu δXi, specifica unei conexiuni inverse negative, ce va fi explicata la

1.4.2. Modelul realist

Porneste de la identificarea componentelor, parametrilor functionali si buclelor de autoreglare din sistemele reale (materiale sau / si spirituale).

Modelul din schema 1.4.2., fara bucla de conexiune inversa negativa indirecta introdusa in [2/33], este propus in [5]. Acest model este aplicabil personalitati umane si organizatiilor de orice nivel. Pe baza lui se dezvolta o teorie [5] de modelare simulativa organizationala, ce permite oricarui manager sa studieze pe calculator efectele deciziilor lui asupra acelei organizatii, evitand experimentele paguboase pe sistemul real (teorie ce nu face obiectul acestui curs).

Modelul descriptiv al autoadaptabilitatii personalitatii, prezentat in schema 1.4.2., ne ajuta sa intelegem mai corect ca in societatea umana exista, fie ca vrem fie ca nu, doua categorii de bucle autoadaptative:

bucla directa, naturala, relativ independenta de constientizarea procesului (bazata pe procese biologice reflexe sau / si reflexe conditionate - conform teoriei lui Pavlov, configurate sub control genetic, pe cale experentiala, conform teoriei darwiniste sau /si prin imitarea parintilor in faza initiala). Autoadaptabilitatea naturala, prin aceste categorii de bucle, este asemanatoarea la om si la animale;

bucla indirecta, artificiala (intelectuala, subiectiva, dobandita exclusiv prin educatie umana generatoare a energiei intelectuale), prin intermediul constientizarii (bazata pe cunoasterea descrierilor umane referitoare la sistemele aflate in interactiune), care tine de nivelul de cultura si civilizatie al individului sau /si al grupului uman.

Pentru a exemplifica si sublinia caracterul general si realist al modelului, putem incepe cu un flux comun omului si oricarui alt animal, fluxul hranei [2/33], prezentat in schema 1.4.2. Prin similitudine putem apoi sa incercam modele autoadaptative pentru oricare alt flux biologic (respiratie, transpiratie, circulatie, etc.) sau social (educatie, productie, comert, etc.), cu conditia sa dispunem de cunostintele anatomofiziologice si / sau economico - sociale minimale necesare.

Fluxul hranirii poate fi identificat in sistemul digestiv al oricarui bioindivid (sistemul digestiv, ca si celelalte biosubsisteme, mai are si alte fluxuri - exemplu fluxul de procesare si transfer al substantelor nutritive catre sistemul sanguin, etc.).

Modelul scoate in evidenta principalii parametrii ai autoreglarii fluxului: NRH, NNH (nivelul real, respectiv necesar al hranei) si TA (timpul de ajustare a hranirii = timpul de trecere de la NRH la NNH). In afara procesului de hranire, autoadaptabilitatea lui mai are nevoie de minim doua subprocese: compararea NRH cu NNH si decizia asupra ritmului de hranire RH (vitezei de completare a NRH).

Se observa ca modelul nu opereaza cu simboluri matematice: X, Y, Z, . ci cu simboluri ce reprezinta acronime ale conceptelor si terminologiei utilizate la descrierea acestor sisteme (mai usor de retinut si de utilizat in practica).

Decizia este autoadaptativa atunci cand RH este modificat in sens invers efectului lui, NRH. Adica, atunci cand NRH creste ( se apropie de NNH), RH scade pana la valoarea zero (cand NRH = NNH). Senzatia de foame ( indusa de conexiunea inversa negativa, naturala, directa, intre stomac si creier) scade odata cu cresterea NRH (este negativa, deoarece variatia efectului NRH, se opune variatiei cauzei RH). Creierul decide (constient - printr-o bucla indirecta intelectuala, sau / si instinctuala - pe conexiunea directa, naturala) daca ritmul de hranire trebuie sa scada pe masura ce stomacul se umple, chiar daca hrana din fata individului nu s-a terminat.

Bucla de conexiune inversa negativa indirecta, intelectuala (constienta) exista numai la omul educat. Acesta, spre deosebire de orice alt bioindivid, isi autoadapteaza ritmul de hranire RH si in functie de informatiile (energia intelectuala) de care dispune privind:

starea de sanatate, potrivit careia, daca medicul ii interzice consumul alimentelor pe care le are, omul educat va adopta un ritm de hranire egal cu zero, chiar daca ii este foame, pana cand va gasi alimentele permise;

moralitatea, potrivit careia, omul, in anumite perioade de timp, nu are voie sa consume hrana "de dulce" ci numai "de post", sau sa nu consume carne (vegetarienii) sau carne de porc (musulmanii), etc.

Marimile de stare a hranirii, datorita buclei intelectuale vor deveni NNH1 si NHR1, iar de dinamica NNH1 si TA1.

Ritmul prin care se stabilesc parametrii de stare este reprezentat asemanator cu un robinet asezat pe fluxul de hranire.

Gurmanzii, ca exceptii umane, nu pot anula ritmul de hranire imediat ce senzatia de foame dispare, acesta fiind mentinut inca un timp, sub efectul afectiv al placerii de a manca un anumit produs (ceea ce determina NRH > NNH). Efectele unui astfel de comportament iesit din normalitatea stiintifica, sunt cunoscute: supraponderabilitatea, boli conexe, etc. In unele cazuri, poate avea loc schimbarea sensului ritmului RH, in ritm negativ, prin fenomene de voma.

Acelasi efect il are lacomia (tot cu cele doua tipuri de conexiuni: directa - naturala si indirecta - rationala), manifestata nu numai in procesele de hranire ci mai ales in cele sociale. Orgoliul si lacomia sunt componentele psihice umane cu cel mai inalt nivel distructiv la scara sociala (recunoscute si prin perceptele biblice, ca pacate supreme) si sunt stimulate politic, prin principiul "maximizarii profitului", in economia de piata libera.

Modelul descriptiv de mai sus, se transpune potrivit autorului [5] dar si bunului simt in urmatorul model matematic extrem de simplu:

RH.ij= (NNH - NRH.i)/TA, [Kg/minut], unde "i" si "j" sunt doua momente succesive (exemplu i=ora 12.00 si j=12.05) ale evolutiei fluxului de hranire distantate de intervalul DT= 5 minute ( ex. 12.00-12.05). Aceasta este o ecuatie de ritm, care ne spune cum se va modifica starea fluxului in timp, adica ne ajuta sa intelegem "DINAMICA" fluxului din sistemul studiat (sistemul digestiv in cazul de fata).

Daca stim care este ritmul de hranire pe intervalul "ij", vom sti imediat care va fi nivelul real al hranei din stomac la sfarsitul intervalului DT (la momentul "j"):

NRH.j= NRH.i+RH.ij *DT, [Kg], unde NRH.i, este nivelul real al hranei din stomac la momentul inceperii hranirii si il putem considera zero. Ecuatia se numeste "de nivel" si descrie "STAREA" fluxului la un moment dat (momentul "j").

Cu ajutorul programului Excel, putem transpune cele doua ecuatii in valori si in grafice si vom putea afla cum evolueaza starea si dinamica fluxului din 5 in 5 minute, pe un interval de timp dorit (exemplu pentru o ora).

Concluzie deosebit de importanta pentru manageri:

Cum starea si dinamica se determina pe modele este necesar sa subliniem inca odata importanta adoptarii unor modele clare, corecte, coerente si complete, ceea ce nu este posibil decat printr-o abordare sistemica a cunoasterii si managementului.

In §3.1 si 3.3 sunt prezentate si explicate extrem de simplificat modelul sistemic, prin care managerul scolii poate sti complet starea si dinamica scolii prin determinarea nivelelor si ritmurilor din cele cca. 13 componente, fiecare avand 6 fluxuri. Deci maxim 78 parametrii, din care, pe o anumita perioada de timp numai unii au o dinamica relevanta. Daca acceptam acest model, nu ne vom mai chinui sa descoperim cum am putea cunoaste organizatia, ne spune teoria: 13 componente X 6 fluxuri. Usor de tinut minte, usor de trecut in revista!

Aplicarea acestui model la nivel social, ar duce la implementarea unei democratii reale, prin determinarea stiintifica a nivelelor necesare pe fiecare componenta a vietii sociale si obligarea statului sa asigure respectarea acestor nivele, ceea ce contravine intereselor de grup, care vor doar maximizarea profiturilor.

Putem constientiza faptul ca intreaga autoreglare economico - sociala, potrivit acestui principiu (maximizarea profitului), completat de cel al determinarii preturilor pe baza "satisfactiei marginale" (satisfactia fiind o componenta a subsistemului afectiv al personalitatii, care poate fi modelata si manipulata prin energia intelectuala, utilizand presa scrisa si vizuala - reclame, studii cvasistiintifice, etc.), ne conduce catre o societate "de tip speculativ". Intr-o astfel de societate nu se pune problema determinarii nivelelor necesare pe fiecare flux economic si social, care ar determina o evolutie pozitiva, pe cale naturala (genetica, legate de necesitatea supravietuirii) sau rationala (pe calea cunoasterii, pentru ca efectele actiunii indivizilor sau unor grupuri umane sa nu afecteze negativ mediul natural sau / si nivelele necesare ale altor indivizi, grupuri, sau mai ales, ale cetateanului majoritar), din cauza principiilor maximizarii profiturilor si teoriilor marginaliste aferente.

Se observa din §1.4.1. si §1.4.2., cel putin cateva din deosebirile fundamentale ale modelarii aceluiasi sistem:

in modelul descriptiv cibernetic, conexiunea inversa negativa autoreglatoare se pozitioneaza intre iesirile si intrarile sistemului, pe cand in cel realist ea actioneaza intre nivelele reale si ritmurile de intrare ale fiecarui flux (nu pe intregul sistem);

modelul matematic cibernetic, porneste de la formalizarea matematica (utilizarea unei teorii matematice adecvate) a relatiilor intre intrarile, iesirile si deciziile sistemului, pe cand in modelul matematic realist relatiile cantitative dintre parametrii ce descriu functionarea si autoadaptarea fluxurilor se deduc din cele identificabile in sistemul real (exemple in §1.4.2.);

modelul cibernetic presupune cunoasterea apriori a teoriei matematice incorporate (pentru a putea fi utilizat constient si conversational), pe cand cel realist presupune stabilirea de catre manager a relatiilor cantitative identificate in modelul real, pe fiecare flux si al interconectarii fluxurilor (ceea ce-i permite o modelare conversationala si la orice nivel de aprofundare dorit).

APLICATIA 1. Intelegerea conceptelor sistemice

Problema 1 =10 p

Definiti si identificati cativa parametrii pentru:

Cultura si civilizatia mediului extern organizatiei;

Cultura si civilizatia interna a organizatiei

Comparati acesti parametrii reali (din organizatia unde lucrati) cu cei pe care ii considerati necesari. Ce solutii propuneti?

TESTUL 1 - Autoevaluati-va insusirea conceptelor si terminologiei sistemice ( activitate independenta)

1.1. Care din variantele de mai jos descrie cel mai bine 3 subsisteme in care poate fi divizata orice locuinta relativ moderna, forma predominanta de energie si functia fiecaruia ? = 2 puncte

Temelie - energie mecanica, functia - reazem pentru pereti; peretii - energie mecanica, functia - protectie termica si mecanica; acoperis - energie mecanica, functia - protectie la intemperii;

Sistemul arhitectural (Constructia) - energie mecanica - protectie; instalatia electrica - energie electrica - iluminare, mecanizare si automatizare casnica, divertisment; instalatia sanitara - energie hidraulica - asigurarea cu apa potabila, apa calda, evacuarea apei menajere;

Instalatia electrica - energie electrica - iluminare, mecanizare si automatizare casnica, divertisment; instalatia sanitara - energie hidraulica - asigurarea cu apa potabila, apa calda, evacuarea apei menajere; mobilier - energie mecanica - protectia hainelor, imbunatatire ergonomica, imbunatatirea esteticii (ambientului).

Care este functia pentru care este construit un pix (creion, stilou)? = 2 puncte

sa scrie;

sa citeasca;

sa converteasca suportul informatiei.

Care este sistemul din care face parte pixul (creionul, stiloul) cu aceasta functie si care este forma lui predominanta de energie? = 2 puncte

sistemul de invatamant - energie mecanica;

sistemul de comunicare - energie chimica;

sistemul de comunicare - energie intelectuala;

sistemul educational - energie intelectuala.

Ce alte functii ar mai putea indeplinii pixul (creion, stilou) in alte sisteme (descrieti forma predominanta de energie care asigura acele functii)? = 2 puncte

decorativa - energie luminoasa;

izolator electric - energie electrica (daca este din plastic);

arma - energie biomecanica;

conductor electric (daca este din metal)- energie electrica;

sursa termica (daca este din plastic)- energie termochimica;

1.4.Care din stiintele de mai jos si aprofundarile lor ar putea asigura o cultura generala preuniversitara relativ completa ?= 2 puncte

Limba materna - gramatica, scrierea, citirea; matematica - aritmetica, geometria, algebra, analiza; fizica - mecanica, electrotehnica, termotehnica; biologia - flora, fauna, sociologia.

Filosofia - materialism, metafizica, sistemica; matematica - analiza, algebra, trigonometria; chimia - organica, anorganica, nucleara;

Genetica: inginerie genetica, genetica umana, clonarea; economia: politica, agrara, productiei; sociologia: muncii, educatiei, migratiei.

1.5. Realizati si explicati, dupa modelul din schema 1.4.2., autoadaptarea procesului dumneavoastra de invatare. = 2 puncte

Ritm de invatare (RI), nivelul capacitatilor acumulate (NC), nivelul necesar al capacitatilor (NNC), timpul la dispozitie pentru achizitionarea capacitatilor necesare TAI);

Ritm de invatare -RI, ritm de uitare (RU), timpul de recuperare a cunostintelor uitate (TU);

Cunostinte primite (CP), cunostinte uitate (CU), cunostinte memorate (CM), reamintirea cunostintelor uitate (RCU).

Care din variantele de descrieri constituie o informatie importanta, in sensul propus prin §1.2 = 2 puncte

Astazi am o intalnire la ora 14;

De la data de 01.01. anul viitor, se majoreaza cu 10 % pretul produselor alimentare;

Vremea este in schimbare;

Niciodata sa nu spui niciodata!

Ce trebuie sa contina interpretorul nostru uman, cand mergem la cumparaturi? = 2 puncte

Bani. Cu ajutorul lor cumparam orice;

Aritmetica zecimala, informatii despre calitatea produselor pe care le dorim, modul de identificare a calitatii si magazinele in care gasim astfel de produse. Prin intermediul lor putem face o achizitie cu pierderi minime;

Teoria negocierii, teoria manipularii intelectuale. Cu ajutorul lor putem obtine un pret mai bun;

Adunarea si scaderea sumelor de bani, citirea cantarelor si locul unde sunt cele mai mici preturi. Cu ajutorul lor nu putem fi pacaliti.

1.8. Deosebirea esentiala dintre o sursa si un receptor este: =2 puncte

Felul cum este construit si aspectul exterior;

Procesul specific: sursa produce energie, receptorul consuma energia sursei;

Pozitia in structura sistemului;

i. Forma de energie pe baza careia functioneaza.

Alegeti din variantele de mai jos, doua din ele, care descriu cel mai aproape de realitate, acelasi sistem: =2 puncte

1. trezire, igienizare corporala, hranire, somn;

2. trezire, igienizare corporala, hranire, joaca, desenare, hranire, odihna, joaca, hranire, igienizare, somn;

3. somn, joaca, hranire, somn;

4. orice animal;

5. copilul prescolar in familie ;

Filosofia sistemica poate constitui o baza teoretica fundamentala pentru cunoastere si management deoarece: = 2 puncte

Este structuralista, statica si usor de inteles;

Incearca sa puna ordine in cunoasterea umana, care a devenit mai complexa decat realitatea cunoscuta, datorita redundantelor, confuziilor si neconformitatilor fata de realitatea insasi;

Surprinde de la general la particular complexitatea realitatilor materiale si spirituale in dinamica lor, subliniind inseparabilitatea structurilor sistemelor de procesele pe care le finalizeaza;

Organizatiile sunt sisteme naturale cu autoadaptabilitate complexa, ce pot fi suficient de clar si precis studiate pe baze sistemice.

Orice stiinta este: = 2 puncte

Rezultatul experientelor individuale ale unor persoane cu aptitudini intelectuale;

O carte care ne invata cum sa cunoastem realitatea si sa ne descurcam in diferite imprejurari;

Un sistem de informatii care descriu calitativ si cantitativ un sistem, obiect de studiu al acelei stiinte;

Ceea ce are in minte orice om care a terminat o institutie de invatamant superior.

Putem sustine ca din punct de vedere al instruirii exista deosebiri fundamentale intre om, animal si masina "inteligenta"? = 2 puncte

Nu, pentru ca asa sustin unii autori recunoscuti ca autoritati stiintifice in materie;

Da, pentru ca procesele de instruire a celor trei entitati sunt denumite diferit: educatie la om, dresaj la animale, programare la masina "inteligenta";

Nu, pentru ca, in final, cele trei entitati pot avea acelasi comportament la acelasi stimul;

Da, pentru ca forma de energie prin care are loc instruirea este fundamental diferita: la om - energia intelectuala, cuantificata in informatii umane, la animal - componenta instinctuala a bioenergiei denumita "reflex conditionat" (pe care o are si omul dar nu este folosita ca element de baza al instruirii asa cum se intampla in dresarea animalelor), la masina "inteligenta" - o forma executiva (naturala) de energie (de regula electrica) a carei interactiune se supune unui algoritm (schema logica umana) implementat de om in elementul "inteligent" al masinii.

Cum ar fi mai corect sa intelegem conexiunea dintre conceptele "domeniu functional" si "domeniu structural"? = 2 puncte

Ca doua componente inseparabile ale aceluiasi sistem integrator: componenta procesuala (functionala), respectiv, componenta structurala (sursa proceselor, functiilor);

Ca doua elemente de generalizare total diferite, care reflecta doua proprietati generale;

Nu exista nici o conexiune;

"Domeniul functional" reprezinta o proprietate de dinamica, "domeniul structural" sugereaza o proprietate statica.

Care dintre cele trei stiinte fundamentale: limba materna, filosofia si matematica, ati plasa-o pe primul loc si de ce? = 2 puncte

Filosofia, pentru ca ne ajuta sa intelegem esenta cunoasterii actuale si directiile de cercetarea a necunoscutului;

Matematica, pentru ca fara ea nu putem evalua cantitativ nimic si deci nu putem sa ne descurcam cu banii si bunurile pe care dorim sa le obtinem pe ei;

Limba materna, pentru ca fara ea nu putem cunoaste nici matematica si nici filozofie, fiind stiinta cuantificarii energiei intelectuale;

Nici una, pentru ca toate sunt importante in viata.