Normarea in asigurarea calitatii

Normarea in asigurarea calitatii

Problema normarii in asigurarea calitatii se poate pune sub doua aspecte: cel al prevederilor existente in STAS-uri, normative, norme ISO, etc. si cel al normarii activitatii de control propriu-zisa.

Din punctul de vedere al primului aspect, pe baza aderarii Institutului Roman de Standardizare la Comitetul European de Standardizare Electrotehnica, precum si la Reteaua Internationala de Terminologie, in tara noastra s-au adoptat normele din seria ISO 9000, seria EN 29000 si EN 4500, incluzandu-le in nomenclatorul de standarde romanesti. Un exemplu de adaptare a standardelor romanesti la prevederile ISO 9000 - 9004 este prezentat in Figura 3.2..

Asa cum se observa si din figura prevederile cuprinse in ISO 9003 se refera la problemele generale privind calitatea fabricatiei: sistemul calitatii adoptat, controlul activitatilor de productie, trasabilitatea, controlul tehnic de calitate al produselor, aspecte legate de manipulare, depozitare, ambalare, livrare, controlul echipamentelor, calibrarea si etalonarea aparatelor de masura si control, inregistrarile privind calitatea, prelucrarea statistica a datelor masurate, instruirea personalului implicat in acest domeniu, toate sub denumirea de inspectie finala;

ISO 9002 pune accentul pe controlul si actiunile corective necesare activitatilor de marketing, aprovizionare, productie, audituri interne sub denumirea generica de control;

ISO 9001 specifica actiunile privind asigurarea calitatii activitatilor de proiectare si post-vanzare intitulate asigurarea calitatii;

Toate prevederile privind managementul calitatii sunt cuprinse in ISO 9004.

Implementarea ISO 9000 in organizatiile romanesti prezinta urmatoarele avantaje: o crestere a satisfactiei clientilor, o sporire a eficientei activitatii, implicarea angajatilor este o actiune motivanta pentru acestia, o organizare interna mai eficienta si mai prompta, o pozitie stabila pe piata interna si posibilitatea de a penetra pe piata comunitatii europene, profituri mai mari, etc..

Certificarea ISO 9000 presupune insa patru categorii de costuri pe care organizatia trebuie sa le suporte: costuri financiare, costuri ale angajamentului, costuri culturale si costuri legate de timp.

Fig.3.2. Cerintele ISO 9000 privind sistemul calitatii

Costurile financiare cuprind: taxele de inscriere si de evaluare catre organismul de certificare, taxe anuale de certificare si supraveghere ale organismului de certificare, costuri ale diverselor evaluari si audituri, costuri cu personalul suplimentar si consultantii interni si externi, costuri ale productiei rebutate initial, costuri cu achizitionarea si intretinerea diverselor echipamente si materiale, etc..

Costul angajamentului cuprinde costurile privind alocarea de resurse umane, financiare, timp, efort si instruire, costurile unor intarzieri si a unor posibile dezacorduri contractuale, existente si dupa obtinerea certificarii.

Costurile culturale sunt datorate schimbarilor culturale necesare in majoritatea organizatiilor care doresc adoptarea sistemului ISO 9000. De multe ori acestea presupun restructurarea intregii organizatii, renuntarea la toate metodele vechi de munca si adoptarea unora complet noi. Practic acest cost se manifesta sub forma schimbarii ireversibile a identitatii si culturii unei firme, de aceea fiind necesara o analiza pertinenta a oportunitatii / inoportunitatii realizarii acestui deziderat.

Costurile legate de timp sunt datorate faptului ca si pentru firmele mici, cu un sistem al calitatii relativ simplu, sunt necesare cateva luni de munca pentru obtinerea certificarii. Firmele mari au uneori nevoie de cativa ani pentru alegerea profilului operational si amortizarea valorii resurselor alocate proiectului. Un aspect cert este acela ca tot personalul firmei va fi implicat intr-un fel sau altul si majoritatea angajatilor vor trebui sa aloce o mare cantitate din timpul lor pentru acest proiect.

Cu toate acestea certificarea ISO 9000 devine o conditie esentiala pentru organizatiile care doresc sa detina o cota importanta pe piata interna si/sau internationala.

Din cel de al doilea punct de vedere: normarea muncii activitatilor de control, deosebim doua mari componente:

A. Normarea activitatilor privind conceperea si implementarea sistemului de asigurare a calitatii;

B. Normarea propriu-zisa a activitatilor de control in cadrul procesului de fabricatie;

In primul caz, fiind o activitate de conceptie ce cuprinde: studiul pietei privind noul produs sau serviciu, studiul de fezabilitate a acestora, elaborarea solutiilor constructive pentru noul produs / serviciu, proiectarea tehnologiei de fabricare si control, proiectarea privind managementul sistemului de productie si a sistemului de asigurare a calitatii, implementarea, controlul si reglarea acestora in cadrul intreprinderii, se poate apela la relatia de determinare a volumului de munca - Popa H., Dumitrescu C., Sabau C., s.a. - 1993

M = E + N_i x K_i x K_f x K_S x K_e (ore medii convent. / om.convent.) (3.1.)

in care:

E - manopera pentru pregatirea lucrarilor de conceptie propriu-zisa;

N_i - norma de munca fizica de baza, stabilita in functie de gradul de complexitate a produsului / serviciului;

K_i - coeficient de corectie care tine seama de destinatia activitatii (tine cont de gradul de complexitate al activitatii de conceptie, complexitatea calculelor efectuate, variantele constructive);

K_f - coeficient de corectie functie de natura activitatii si a fazei de proiectare;

K_S - coeficient de corectie pentru conditii speciale de proiectare;

K_e - coeficient de corectie ce tine cont de destinatia lucrarii.

Dupa definitivarea calculelor privind consumul de munca pentru fiecare etapa a procesului proiectare tehnica, tehnologica si organizatorica se trece la programarea activitatilor in timp.

In cel de al doilea caz se pot aplica oricare din urmatoarele metode:

Cronometrarea activitatii de control, ce consta in masurarea analitica si sistematica, in mod critic, a duratei elementelor unui proces de productie, care se repeta identic la fiecare unitate de produs controlata. Ea poate fi continua, repetata, selectiva sau selectiv grupator.

Fotografierea activitatii de control este metoda de masurare si analiza a duratei elementelor neproductive ale procesului de control. Poate fi individuala, cand se urmareste activitatea unui controlor individual, sau de grup (colectiva), cand operatia de control presupune lucrul in echipa.

Fotocronometrarea activitatii de control este metoda ce combina cronometrarea si fotografierea, utilizata pentru analiza gradului de folosire a timpului de munca al controlorului si pentru stabilirea componentelor care vizeaza lucrari cu grad de repetabilitate ridicat. Rezultatele observatiilor se trec intr-o fisa de fotocronometrare a timpului de munca.

Observatia instantanee reprezinta metoda de masurare si analiza a timpului, prin inregistrarea la anumite intervale, a activitatii de moment, a unuia sau a mai multor executanti, in vederea determinarii ponderii sau duratei elementelor procesului de control.

Filmarea este o metoda prin care se evidentiaza atat durata cat si modul de desfasurare a activitatii de control.

Sistemul de normative de timp pe miscari (MTM) este un sistem de normare (cel mai recomandabil de aplicat la activitati de control), care descompune orice proces de control sau munca in miscari de baza necesare pentru executare, acordand fiecarei miscari un timp normativ predeterminat.

Exista trei variante MTM1, MTM2 si MTM3 distincte functie de numarul de miscari de baza 24, 9 sau 3 pentru cap, corp, membrele superioare, sau inferioare. Aspectele privind normarea in cadrul sistemului de asigurare a calitatii trebuiesc, pentru a fi eficiente, corelate cu activitatile de productie, proiectare si fabricatie. Este necesara instituirea unui sistem unitar privind activitatea de normare la nivelul firmei.

In cazul normarii specifice a diverselor activitatilor de control se pot utiliza si grupuri de normative. Exista mai multe grupuri de normative ce pot fi utilizate la elaborarea normelor activitatilor de control:

1. combinatii ale sistemului MTM cu normative pentru scopuri generale:

sistemul USD, respectiv sistemul de normative universale;

sistemul MSD, adica sistemul de normative fundamentale;

sistemul MTM - GPD, adica sistemul de normative MTM pentru scopuri generale, elaborat de Asociatia MTM pentru Norme si Cercetare;

2. grupe de normative pe elemente de doua tipuri diferite, adica normative pe elemente stabilite pe baza unor studii ai timpilor prin cronometrare asupra unor activitati de control individuale, combinate cu grupe de normative care servesc la elaborarea normelor de timp pentru alte activitati similare;

3. normative pe elemente care acopera parti comune unui numar de categorii de activitati de control;

4. normativele pe lucrari sau diverse formule teoretice de stabilire a normelor de timp, pot fi deduse din cazurile precedente, ducand la obtinerea unor norme cu valori apropiate de cele cronometrate sau filmate. Formulele se deduc prin combinarea normativelor pe elemente astfel incat se elaboreaza norme de timp pentru executia unei parti specifice a unei activitati de control, care nu este o operatie intreaga sau o norma completa;

5. normative pentru operatii de control executate la banc.

Cu toate acestea, este deosebit de greu universalizarea normelor si normativelor privind activitatile de control. Ele difera functie de specificul intreprinderii, chiar daca de la inceput datele sunt stabilite astfel incat sa aiba o natura universala si nu specifica sau limitata la o anumita munca, timpii pe elemente stabiliti pe baza lor trebuie determinati cu grija; ei trebuie sa se bazeze pe analize amanuntite si evidente, in care sa se specifice aplicarea si limitarea lor, pentru ca aceste normative sa se poata aplica cu succes si in alte intreprinderi.