Probleme generale ale dezvoltarii sistemelor de productie

Probleme generale ale dezvoltarii sistemelor de productie

Masinile si utilajele productive sunt componente tehnice esentiale ale oricarei intreprinderi industriale. In ultimele decenii, dezvoltarea deosebita a acestor echipamente, complexitatea si calitatea lor reflectata direct in productivitate foarte inalta dar si in pretul de achizitionare, au determinat preocupari din ce in ce mai mari privind intretinerea si repararea lor, reducerea costurilor si a duratei acestor activitati.

Pentru ca un echipament sa satisfaca cerintele unui utilizator el trebuie sa indeplineasca trei conditii: sa detina calitatea ceruta; sa aiba un pret cat mai redus; sa fie livrat la timp.

Pentru a satisface aceste trei cerinte, conducerea unei intreprinderi industriale trebuie sa coreleze si sa controleze un numar mare de factori, care concura la indeplinirea conditiilor de mai sus, si anume:

Capabilitatea tehnica si de proiectare a produselor.

Nivelul de realizare a proceselor de productie / comercializare, utilizate la realizarea produselor / serviciilor respective.

Nivelul de pregatire si de implicare a personalului ce contribuie la realizarea produselor / serviciilor respective.

Cerintele pietei, legate de produsele / serviciile realizate in cadrul intreprinderii.

Costurile si pretul produsului / serviciului respectiv.

Posibilitatile intreprinderii de a asigura sau nu asistenta tehnica, service, piese de schimb, clientului beneficiar al produsului / serviciului.

Datorita acestei multitudini de factori, este foarte dificil sa se tina sub control si sa se verifice caracteristicile de calitate ale fiecarei componente a produsului, aparand astfel necesitatea unui nou mod de tratare a problematicii calitatii, care a fost denumit 'asigurarea calitatii'. Aceasta presupune luarea unor masuri de prevenire a defectelor, prin tratarea sistematica si planificata a tuturor activitatilor legate de calitate, completand activitatile de identificare a neconformitatilor, de corectare a acestora (specifice controlului tehnic de conformitate a produsului / serviciului cu specificatiile din documentatia tehnica si de executie).

Trebuie realizata o distinctie intre calitate, care se refera la un produs / serviciu si care pentru client, reprezinta satisfacerea unor cerinte existente la un moment dat, si asigurarea calitatii care priveste producatorul in sine, reprezentand castigarea increderii clientului in realizarile intreprinderii, ceea ce duce la cucerirea pietei respective.

Asigurarea satisfactiei consumatorului se poate realiza prin calitate, servicii si valoare. Satisfactia sau insatisfactia sa dupa cumparare depinde de raportul in care performantele ofertei corespund asteptarilor sale. Factorii prezentati mai sus au determinat nevoia de competitivitate pentru produsele, serviciile, proiectele realizate in cadrul unei firme.

Aceasta relatie competitivitate - satisfacerea nevoilor clientilor a aparut si datorita raportului cerere / oferta. In societatea umana s-au succedat perioade de involutie (actualmente tarile lumii a treia), tranzitie (criza pronuntata pentru statele foste comuniste si in curs de dezvoltare) si dezvoltare (actualele state dezvoltate), existente distinct sau simultan (cazul actual) pe piata mondiala.

Dupa 1950 evolutia economiei de piata libera in S.U.A., Japonia si statele vest europene au determinat, functie de evolutia raportului cerere / oferta, aparitia si dezvoltarea a cinci tipuri de economie de piata prezentate in Tabelul 1.1.

Analizand datele din tabel se observa ca starile / ipostazele de evolutie a economiei de piata libera sunt determinate de raporturile dintre:

competitivitate;

capacitatea de plata a consumatorilor;

conjunctura pietei;

ierarhia nevoilor umane specificate in piramida lui Maslow.

Tabelul 1.1.

EVOLUTIA ECONOMIEI DE PIATA LIBERA

Astfel, in jurul anului 1950, dupa razboi, nevoia de produse era stringenta, capacitatea de plata a utilizatorilor era redusa, concurenta pe piata inexistenta practic, resurse materiale si umane aparent suficiente dar nevalorificate corespunzator. Functiunile dominante erau aprovizionarea si productia prin care se satisfaceau in mare parte nevoile fiziologice fundamentale si cele de securitate a marii majoritati a consumatorilor.

Odata cu dezvoltarea industriala, cu cresterea capacitatii de plata a consumatorilor, cu aparitia unui echilibru intre cerere si oferta si a concurentei, functiunile dominante pentru organizatiile deceniului VII devin aprovizionarea, productia si vanzarea. Pentru multi dintre consumatori achizitionarea unui produs de firma poate determina apartenenta la un anumit grup.

Deceniul VIII aduce la randul sau schimbari fundamentale in conjunctura pietei (din punctul de vedere al mediului intern, mediului extern organizatiei, factorul timp si piata propriu zisa). Oferta de produse depaseste cererea si ca urmare supravietuiesc numai acele organizatii care adopta un management performant, care ofera prin produsele comercializate produse de calitate, la timp si la un pret acceptabil din punctul de vedere al raportului calitate / pret. O parte din produsele comercializate trebuie sa confere utilizatorului si un anumit prestigiu.

In deceniul urmator concurenta pe piata devine acerba. In economiile dezvoltate se manifesta tendinte usoare de criza. Majoritatea intreprinderile cuceresc din ce in ce mai greu o nisa pe piata. Supravietuiesc acele organizatii care se adapteaza la conditiile de meniu tot mai stringent manifestate. Consumarea sau utilizarea unor produse nepoluante sau de provenienta naturala devine o preocupare constanta a majoritatii consumatorilor. Din aceasta cauza functia adaptiva capata o importanta deosebita.

Dupa anul 2000 consumatorul va deveni probabil stapanul absolut al pietei. Prin cumpararea unui anumit produs va dori sa-si satisfaca anumite impliniri personale. El va dicta forma, culoarea, marimea, functiile pe care le va indeplini produsul respectiv, deoarece capacitatea de plata nu mai este o problema pentru el iar obtinerea unei satisfactii maxime este elementul primordial. Toate acestea vor determina o crestere importanta a rolului pe care il vor avea functiile de adaptare flexibila previzionala, management, calitate si corelatiile dintre acestea.

Michael Porter, profesor la Universitatea Harvard, a propus ca instrument de identificare a modalitatilor de creare a unei satisfactii superioare la consumator si implicit de crestere a competitivitatii produselor dezvoltarea "unui lant de valori", asa cum rezulta din Figura 1.1..

Lantul de valori evidentiaza existenta a noua activitati de importanta strategica, activitati care stau la baza procesului de creare a satisfactiei clientilor si de generare a cheltuielilor unei firme, grupate in:

a)     Activitati primare;

b)     Activitati de sprijin

Fig.1.1. Lantul de valori, profitul si satisfactia clientilor

Sursa: M.E. Porter, Competitive Advantaje, New York: Free Press, 1985, p.37

Analiza atenta a acestor probleme m-au determinat sa propun introducerea unui nou concept, cel de calitate generala a lantului economic - concept cu larga posibilitate de utilizare atat pentru produse, cat si pentru servicii, lucrari sau proiecte, care defineste necesitatea respectarii unor conditii impuse de calitate si de mediu de la furnizorul din natura de materii prime, materiale, apa, combustibil, energie, etc., pana la intoarcerea produsului in natura.

Acest nou concept, ar determina o adevarata dezvoltare a activitatii de adaptare flexibila previzionala a organizatiilor, o protectie a mediului natural, a consumatorilor, a producatorilor, si o modificare a conceptiei generale despre calitate. El ar determina mutatii importante in conceptiile privind aprovizionarea, productia, desfacerea, revalorificarea deseurilor, intretinerea si repararea utilajelor si altele.

Competitia pe piata implica mai multe aspecte: pretul, calitatea, termenele, activitatea de service si altele. Ca factor al competitivitatii calitatea presupune urmatoarele:

Conceperea unui produs nou care sa ofere clientilor o serie de noi caracteristici legate de functionalitate, aspect, pret, mod de prezentare, durata de viata, protectie a mediului, etc.;

Cunoasterea clara a conditiilor de service acordate beneficiarilor;

Cunoasterea costurilor pe care trebuie sa le suporte partenerii, datorita intreruperilor in functionare sau legate de utilizarea produselor;

Cunoasterea nivelului calitativ al produselor concurentei si adaptarea (reproiectarea si recalcularea pretului) produselor proprii;

Garantarea calitatii produsului sau serviciului la utilizator;

Dobandirea si mentinerea unei reputatii pozitive privind calitatea, prin livrarea prompta si constanta de produse conforme cu cerintele pietei si prin evitarea oricaror esecuri care ar putea da o lovitura serioasa reputatiei firmei;

Publicitatea performantelor enumerate mai sus, prin reclama, informatii, work-shop-uri, open-house-uri, participari la targuri sau alte manifestari interne si internationale.

Toate acestea conduc la concluzia ca detinerea unei calitati potentiale competitive este problema fundamentala. Calitatea poate fi studiata din punctul de vedere al: calitatii sistemului de productie, asigurarii calitatii si calitatii totale.

In dezvoltarea diferitelor tipuri de economie de piata s-au manifestat mai multe etape:

etapa 1: rentabilitate proceselor de productie

etapa 2: rentabilitate + calitate, bazata pe economia de resurse financiare, tehnice, tehnologice, umane privind asigurarea calitatii productiei si a produselor

etapa 3: rentabilitate + calitate + flexibilitate + productivitate

Ultima etapa a determinat dezvoltarea conceptelor privind fiabilitatea, mentenabilitatea, disponibilitatea productiei si a produselor. Calitatea a devenit o necesitate, cu acceptiuni noi, fiind din ce in ce mai mult solutia viabila de satisfacere a noilor asteptari ale utilizatorilor.