Cresterea intreprinderii

Cresterea intreprinderii

Cresterea constituie un mijloc de realizare a finalitatilor generale proprii oricarei intreprinderi (profitabilitatea, rentabilitatea), precum si a finalitatilor personale ale conducatorilor acesteia (cresterea confera prestigiu, notorietate, putere, statut social). Ea depinde de vointa conducatorilor intreprinderii si/sau de starea mediului sau.

Exista doua cai principale de crestere a intreprinderii:cresterea interna (pe cont propriu folosind resursele de care dispune) si cresterea externa (in relatie cu alte intreprinderi).

Cresterea interna. Aceasta rezulta prin crearea de catre intreprindere a unor noi capacitati adaugand mijloace suplimentare de productie, de cercetare sau de distributie, realizate cu resursele proprii ale intreprinderii respective (financiare, umane si tehnice).

Modalitatile de crestere interna sunt de doua tipuri:

fabricatia de catre intreprindere a activelor fixe; de exemplu, intreprinderea produce ea insasi masini pentru a-si asigura cresterea;

cumpararea de active fixe; intreprinderea cumpara sau inchiriaza masini cu fondurile pe care le are la dispozitie, rezultate din activitatea proprie (autofinantare).

Cresterea externa. Aceasta se realizeaza prin cumpararea altor intreprinderi sau de active existente (materiale, imateriale sau financiare).

Operatiunile de crestere externa presupun existenta de intreprinderi direct concurente, intreprinderi complementare sau chiar fara nici un fel de legaturi intre ele. Operatiunile de crestere externa se pot concretiza in: crestere orizontala, crestere verticala si crestere conglomerat.

Cresterea orizontala presupune consolidarea intreprinderii prin controlul intreprinderilor situate in acelasi stadiu de productie. Aceasta directie de crestere exprima politica de extensie a activitatilor intreprinderii. Ea poate fi:

omogena, atunci cand este vorba de o regrupare a intreprinderilor care fabrica produse asemanatoare;

functionala, atunci cand intreprinderile vizate fabrica produse diferite, dar care raspund aceleasi functii.

Cresterea orizontala determina reducerea costurilor ca urmare a economiilor de scara realizate, a posibilitatilor sporite de rationalizare a activitatilor si a efectelor de sinergie pe care le intretine.

Cresterea verticala consta in trecerea sub acelasi control a intreprinderilor situate in stadii de productie diferite. Se vorbeste de

integrarea in amonte (integrarea furnizorilor) sau de integrarea in aval (integrarea clientilor).

Cresterea conglomerat se efectueaza intre intreprinderile care nu au nici un interes tehnic in comun. Ea exprima, in general, preocuparea de a folosi orice oportunitate de profit. Cresterea conglomerat apare frecvent cu ocazia diversificarii de plasament. in toate cazurile, ea exprima vointa conducatorilor de crestere foarte rapida a intreprinderilor.