Societatea transnationala - determinari, caracteristici

Societatea transnationala

Conform aprecierilor unor economisti si viitorologi de prestigiu, societatile transnationale sunt in prezent, poate cele mai importante 'personaje' pe scena economica mondiala.

Marile firme au cele mai mari posibilitati ca prin diverse strategii sa isi extinda si intareasca pozitia pe piata nationala si internationala. Explicatia consta in resursele financiare si materiale mari pe care acestea le au la dispozitie, creditul si imaginea favorabila de care se bucura, posibilitatile de cercetare, inovare si utilizare a tehnologiilor de varf, retelele de comercializare diversificate, o vasta si eficace activitate de marketing, un management modern, care le permite sa detina avantaje competitive in comparatie cu alte firme.

Societatea transnationala este un fenomen economic in plina dinamica: uriase imperii care se intind pe tot globul, cu cifre de afaceri anuale echivalente cu PNB-ul multor natiuni. Teoriile privind societatea transnationala nu sunt nici pe departe unitare si urmeaza caracterul dinamic al obiectului lor de studiu. In fapt, pe plan international, nu s-a conturat un consens nici macar cu privire la insasi denumirea fenomenului analizat.

In sensul cel mai cuprinzator, o societate transnationala este o companie care produce bunuri sau ofera servicii in mai multe tari. In sensul cel mai restrans, se refera la o intreprindere care, prin investitii externe directe (IED), detine si administreaza filiale intr-un numar de tari, in afara bazei sale interne.

Terminologia utilizata pentru a defini aceste societati (corporatii) este insa foarte variata: societati sau companii internationale, firme pluri sau multinationale, firme transnationale.

Cea mai cunoscuta definitie data societatii transnationale este cea data de John Dunning, considerat de catre multi specialisti drept 'parintele transnationalelor' si care considera transnationala 'o firma care se angajeaza in investitii straine directe si care detine si controleaza activitati creatoare de valoare in mai mult de o tara'. Natiunile Unite considera societatea transnationala drept acea intreprindere ce detine si controleaza productia in afara tarii in care opereaza, intr-o maniera care ii permite sa valorifice oportunitatile globale pe care le ofera piata mondiala.

Din punct de vedere tehnic, o companie transnationala este o intreprindere ce are ca obiect fundamental obtinerea de profit si care actioneaza pornind de la doua caracteristici fundamentale, si anume: este implicata in suficient de multe activitati in afara tarii de origine, astfel incat sa depinda din punct de vedere financiar de activitatea din strainatate, iar deciziile manageriale se bazeaza pe elemente ce tin de contextul global sau regional in care actioneaza.
In literatura anglo - saxona sunt intalniti foarte adesea o serie de termeni specifici universului corporatist.

Societatile pe actiuni care sunt amplasate in mai mult de o tara sunt adesea numite intreprinderi multinationale, desi Natiunile Unite le desemneaza oficial prin corporatii1 transnationale (CTN). ONU defineste aceste societati transnationale drept acele intreprinderi care detin sau controleaza unitati de productie sau de servicii situate in afara tarii in care se afla sediul central. O afacere transnationala sau multinationala opereaza in mai multe tari, pe cand o afacere interna opereaza intr-o singura tara.

In literatura economica romaneasca si cea internationala exista numeroase abordari ale problematicii societatilor transnationale. Teoriile privind aceste firme nu sunt nici pe departe unitare si urmeaza caracterul dinamic al obiectului lor de studiu. In fapt, pe plan international, nu s-a conturat un consens nici macar cu privire la insasi denumirea fenomenului analizat.

Societatea transnationala: determinari, caracteristici

Terminologia utilizata pentru a defini societatile transnationale este foarte variata, intreprinderi pluri- sau multinationale, societati sau companii internationale, corporatii sau societati transnationale. Unii specialisti atrag atentia asupra unor deosebiri esentiale care exista intre conceptul de societate transnationala si cel de societate multinationala. Ei spun ca societatile multinationale sunt formate si controlate de capitalul mai multor tari, iar in cazul societatii transnationale, se porneste de la o societate nationala care se extinde in plan international prin intermediul filialelor (sau a altor tipuri de intreprinderi cu care este legata sub diferite forme). Ca urmare, in practica exista foarte putine societati multinationale (ex. Royal Dutch-Shell, Dunlop-Pirelli).

De asemenea sunt pareri care sustin ca termenul de multinationala este intrebuintat atunci cand productia in strainatate a atins un procentaj important din productia totala si este admis de o maniera arbitrara, ca acest procentaj ar trebui sa fie de cca 25-30%. Sunt si pareri care sustin ca, nu este 'transnationala' orice societate care are un anumit nivel de activitate internationala.

Societatea care este prezenta in strainatate doar prin comert, cesiune de procedee tehnice etc., nu este o 'transnationala', chiar daca aceasta actiune acopera numeroase tari si reprezinta o fractiune importanta a activitatii sale totale, pentru ca ea nu intereseaza productia. In situatia in care o societate dispune de o retea de filiale de vanzare, dar nu are decat un numar limitat (una sau doua) de implantari in productie, politica globala a firmei nu este condusa intr-un cadru real international, ci se realizeaza in tara de origine.

In practica, o linie de departajare dintre societatile multinationale, societatile internationale si cele transnationale este greu de stabilit. De obicei, o societate internationala dinamica devine o 'transnationala' in plin avant.

Momentul in care o societate internationala trece la stadiul de transnationala sau devine o multinationala, se incearca a fi stabilit cu ajutorul unor criterii cantitative, cum ar fi, numarul de filiale in strainatate, procentul de proprietate, profiturile, activul, productia, vanzarile in strainatate etc. Nu exista un punct de vedere comun acceptat asupra pragului peste care se poate vorbi de o societate transnationala, nu exista o definire unanim impartasita a societatii multinationale, specialistii mentionand diferitele elemente de ordin cantitativ, care ar conditiona aceasta calitate.

Se apreciaza ca, dificultatile si controversele existente in legatura cu definirea societatii transnationale, deriva din mai multe caracteristici ale acestora si anume:

din structura lor: numarul de tari in care opereaza, nationalitatea actionarilor, compozitia

multinationala a managementului de la virful conducerii;

din performanta lor: volumul absolut al veniturilor, activelor, angajatilor care provin

din/sau implicati in operatiunile la scara internationala ale firmei respective etc;

din comportamentul conducerii de virf al firmei etc.

In general, cu termenul de 'transnationala' este denumita o societate in situatia in care investeste o parte din resursele sale peste granita, sub diferite forme (filiale sub control 100%, societati mixte la care, uneori, poate participa chiar guvernul din tara gazda).

Societatile transnationale reprezinta, de fapt, extinderea unei firme in afara granitelor propriei tari. Ea alcatuieste un ansamblu vast la scara mondo-economica format dintr-o societate principala, numita societate mama si un numar de filiale implantate in diverse tari. Sunt, deci, entitati economice, formate din unitati legate intre ele prin relatii de proprietate sau de alta natura si care opereaza in mai multe tari[1].

O trasatura care distinge cel mai bine o societate transnationala de o societate nationala este faptul ca in cazul societatilor transnationale, o parte importanta din resursele utilizate (materiale, umane) sunt externe, adica societatea transnationala ofera imaginea perfectei comuniuni de actiune dintre societatea-mama si filialele din strainatate. Aceasta actiune este conceputa, organizata si condusa la scara mondo-economica. Tripla ipostaza a unei societati transnationale poate fi explicata prin:

conceperea si extinderea operatiunilor firmei - productie, cercetare etc, in numeroase

alte tari decat tara de origine;

conducerea firmei pe baza unei politici globale care sa ia in considerare conditiile si

perspectivele mondiale ale activitatii si nu pe cele ale unei singure tari;

o organizare internationala a firmei care sa faca operativa aceasta politica.

Scopurile urmarite de societatea transnationala sunt, de fapt identice cu cele ale tuturor firmelor private si anume: profitul si expansiunea.

Companiile transnationale reprezinta unul dintre cei mai importanti factori ai progresului economic contemporan, ele reprezentand latura "cea mai vizibila a globalizarii" . Dezvoltarea acestor companii a fost favorizata de liberalizarea permanenta a comertului international si a fluxurilor de investitii. Aceste companii isi desfasoara activitatea atat in tarile dezvoltate, cat si in tarile in curs de dezvoltare.

In literatura economica internationala, companiile (societatile) transnationale sau multinationale sunt definite avand ca punct de plecare fie statutul juridic al acestora, fie comportamentul lor economic, financiar si managerial in relatiile internationale .

De-a lungul timpului au fost utilizate mai multe definitii privind aceste companii.

Raymond Vernon defineste ca transnationale acele societati care pot sa indeplineasca cumulativ conditiile:

sa actioneze in cel putin 6 tari, nu numai ca simple exportari, ci avand unitati de productie si comercializare proprii pe pietele respective (in cadrul carora se realizeaza o parte importanta din cifra de afaceri, in general peste o cincime);

cifra de afaceri sa fie peste 100 milioane de dolari;

sa aiba un numar important de filiale in strainatate, care sunt controlate de sediul central sau de un cartier general;

indiferent de gradul relativei independente de gestiune lasata uneia sau alteia din unitatile companiei, politica urmata de acestea este, in esenta, stabilita centralizat, strategia fiind comuna, profitul fiind urmarit pe ansamblul companiei, iar patrimoniul financiar fiind considerat unic .

Productia internationala reprezinta o activitate creatoare de valoare adaugata care se afla sub proprietatea, controlul si organizarea unei firme sau unui grup de firme dincolo de hotarele nationale .

N. Rainelli considera ca "o societate transnationala este o intreprindere care controleaza unitati de productie localizate in mai multe tari, indiferent de talia acestora".

In opinia economistilor, o companie multinationala este o firma care si-a extins productia si marketing-ul dincolo de hotarele unei singure tari.

Alti teoreticienii au concluzionat ca "orice mare societate care are filiale in mai multe tari este o societate multinationala" .

Productia internationala se afla in centrul procesului de globalizare. Globalizarea ofera atat avantaje, cat si dezavantaje. Largirea pietelor si dezvoltarea tehnicii poate sa determine cresterea productivitatii si imbunatatirea nivelului de trai, dar poate sa conduca la instabilitate si schimbari nedorite, cum ar fi: teama de reducere a numarului locurilor de munca prin patrunderea importurilor din strainatate, instabilitate financiara - provocata de fluxurile inconstante ale capitalului strain si amenintarile la adresa mediului la nivel global. In secolul al XXI-lea o tara va avea succes daca va reusi sa gestioneze cele doua forte: globalizarea si localizarea.

Companiile transnationale angajate, desigur, in productia internationala, cuprind peste 80.000 de firme mama, multe dintre acestea avand relatii de cooperare cu numeroase firme locale.

W. Andreff considera ca societatea transnationala este "orice firma al carei capital este investit in procesul de acumulare internationala intr-o activitate productiva, e insasi internationala. Ea este forma sub care se organizeaza o parte a capitalului international"^[2].

De exemplu, la sfarsitul secolului trecut, primele companii transnationale aveau 2000 de miliarde USD in active in strainatate, detinand o cifra de afaceri de peste 2000 miliarde USD, dispunand de 6 milioane de salariati in cadrul filialelor, ceea ce reprezinta 12% din activele totale ale companiilor multinationale, 16% din vanzari, 15% din numarul total de angajati.

In "Dictionary of Modern Economy"^[3], o societate transnationala este definita ca o "intreprindere de mari dimensiuni avand sediul central intr-o tara si operand in principal sau partial prin filialele sale din alte tari. Aceste corporatii se extind la scara internationala pentru a valorifica avantajele verticale si orizontale ale economiei de scara". Printre domeniile de activitate ale companiilor transnationale, enumeram: industria petroliera, industria alimentara, industria automobilelor, echipamente electrice si produse electronice, publicitate, turism, banci, asigurari etc.

Dezvoltarea societatilor multinationale a determinat aparitia unei piete speciale, rezultat al operatiunilor de vanzare-cumparare de bunuri si servicii dintre societatea-mama si filialele sale sau numai dintre acestea din urma. Societatile transnationale au devenit cei mai importanti agenti economici in economia mondiala contemporana si o influenteaza in mod direct. "O societate transnationala este o firma care si-a extins activitatea economico-financiara dincolo de granitele tarii de origine. Ea alcatuieste un vast ansamblu la scara internationala, format dintr-o societate principala - firma mama, si un numar de filiale, adica de firme dependente fata de societatea principala, implantate in diferite tari"^[4]. Pentru inceput, ele s-au afirmat in tarile in dezvoltare cu economie de piata, multe dintre acestea au dobandit de-a lungul timpului o forta economica mai mare decat a unui stat natiune.

1.2 Corporatia transnationala

Corporatia transnationala este un fenomen economic aflat in plina dinamica. Teoriile

privind corporatia transnationala nu sunt nici pe departe unitare si urmeaza caracterul dinamic al obiectului lor de studiu. In fapt, pe plan international, nu s-a conturat un consens nici macar cu privire la insasi denumirea fenomenului analizat.

O corporatie transnationala este o corporatie publica (public company) atunci cand actiunile sale sunt tranzactionate bucata cu bucata la bursa sau prin intermediul caselor de brokeraj, cumparatorii devin actionari si acestia pot fi atat persoane particulare, cat si alte firme sau institutii, ca banci, companii de asigurari, sau fonduri de pensii.

O corporatie transnationala este privata (privat company) atunci cand actiunile acesteia nu sunt tranzactionate public (firme ce apartin unor familii sau grupuri de persoane).

Compania mama (parent company) este compania care controleaza, detine autoritatea asupra filialelor(afilliates), care pot avea personalitate juridica sau nu (subsidiaries or branches) si care sunt reunite sub acelasi 'acoperis', fie ca aceasta (compania mama) detine toate sau doar o parte din actiunile filialelor.

O companie multinationala are actionari (shareholders sau stockholders) precum si parteneri (stakeholders).Acestia din urma sunt clienti, angajati, furnizori, distribuitori, agentii guvernamentale etc., practic toate categoriile de persoane cu care firma vine in contact in derularea afacerilor sale.

Dupa cum observa Anda Mazilu (1999), expresia 'intreprindere multinationala' este

utilizata cu precadere de autorii anglo-saxoni, fara ca intre aceasta si cea de 'corporatie transnationala' sa mai poata fi intrevazute in prezent si alte diferente decat acelea de ordin lingvistic. Acelasi lucru se poate spune si despre sintagma de 'societate transnationala' versus cea de "corporatie transnationala". Sterian Dumitrescu (1997) defineste societatea transnationala ca "alcatuind un vast ansamblu la scara mondo-economica, format dintr-o societate principala si un numar de filiale importante in diferite tari (nu se ofera un criteriu al gradului de importanta al

filialelor .)". Totusi, la introducerea sa, conceptul de societate transnationala era mult mai

generos, referindu-se la ansamblul organismului social al unei tari, in care politicile de dezvoltare

economica ale statului si politicile corporatiilor transnationale sunt interdependente. Despre 'corporatia transnationala' scriu rapoartele UNCTAD-ului, precum si toti economistii agreati de aceasta organizatie. Viziunea UNCTAD asupra corporatiei transnationale este una foarte larga, ea definindu-se ca o entitate economica formata dintr-o companie-mama si din filialele ei in strainatate.

Fireste sintagma 'corporatie transnationala" are o anumita savoare si o putere de

sugestie mult mai mare decat banala 'intreprindere multinationala'. De aceea, economistii radicali vor folosi cu precadere corporatia transnationala ca tinta a discursurilor lor antiglobaliste, ba chiar o vor inlocui cu notiunea de concern transnational (Martin, Schumann 1999) daca li se va parea ca puterea reprezinta o definitie prin ea insasi.

Mult mai nuantata este atitudinea lui Papp (1991) care descrie 'corporatia multinationala'

(CMN) ca pe o corporatie care actioneaza intr-o multitudine de medii nationale si identifica trei stadii de dezvoltare a acesteia.In primul stadiu, CMN creeaza strategii de afaceri separate pentru fiecare tara in care opereaza si poate fi numita mai degraba 'corporatie multilocala'.In al doilea stadiu, corporatia se straduie sa domine o piata globala, dar isi concentreaza totusi majoritatea eforturilor asupra tarii de origine. Papp defineste aici 'corporatia globala'. In cea de-a treia si ultima etapa de dezvoltare, corporatia beneficiaza de resurse, management, productie si alte capacitati globale care ii confera statutul de 'corporatie transnationala'. Practic, o astfel de viziune se suprapune destul de bine peste teoria clasica a internationalizarii firmei, teorie in care se succedau: intai, exportul direct pe o anumita piata nationala, apoi apelul la intermediari locali, aflati intr-o anumita relatie de cooperare cu firma-mama, pentru ca in cele din urma sa stabileasca o relatie de proprietate intre ea si reprezentanta sa pe piata respectiva (termen generic 'filiala').

Aceasta relatie de proprietate este esentiala in definirea corporatiei transnationale si se justifica prin atributul corporatiei de purtator de investitii straine directe. Asupra acestor aspecte vom reveni insa pe parcursul lucrarii de fata.

Corporatia transnationala poate fi forma moderna a companiei multinationale, imbogatita cu o gama mai larga de piete si cu strategii mai diversificate de cucerire a acestora. Hood si Young (1990), actualizand o mai veche preocupare a cercetatorilor de la Harvard, considera ca, pentru a fi demna de numele sau, o corporatie transnationala ar trebui sa aiba filiale in cel putin 5-6 tari si sa inregistreze o pondere minima de 25% a activelor detinute in strainatate in total active.

Astfel de definitii sunt insa conjuncturale si risca, spre exemplu, sa prezinte drept corporatie transnationala o mica firma maghiara care isi extinde activitatea in zonele de frontiera cu statele invecinate, pe teritoriul acestora din urma. Chiar daca este evident ca nu putem compara o astfel de firma cu, sa zicem, Coca-Cola, definitiile utilizate astazi de majoritatea specialistilor ar incadra ambele companii in aceeasi categorie, a corporatiilor transnationale. De altfel, conform UNCTAD (1999) exista aproximativ 60000 de corporatii transnationale, cu peste 500000 de filiale in toata lumea. O simpla operatie de impartire atribuie, in medie, 8-9 filiale fiecarei corporatii. Cum insa primele 500 sau 1000 de corporatii au filiale aproape in fiecare tara, media numarului de filiale ale celorlalte asa-zise corporatii este mult diminuata. Acestea din urma se afla, probabil, in prima faza a procesului de transnationalizare (strategii diferite pentru fiecare piata).

1.3 Piata societatii transnationale

Societatile transnationale urmaresc permanent sa-si mareasca sfera de activitate, atat in interiorul tarii de origine cat si peste granita in alte tari. In cazul cand societatile transnationale isi extind sfera de activitate foarte mult se produce o interpenetratie intre cele trei niveluri, micro, macro si mondo-economic. Ca urmare, o societate transnationala este prezenta permanent in trei spatii economice: in cazul societatii mama - spatiul national, autohton, in cazul filialelor - spatiul extern, in situatia in care este vorba despre schimburile dintre unitatile care o compun sau dintre acestea si restul lumii in spatiul international.

Societatile transnationale isi desfasoara activitatea in cadrul unei piete proprii, care este o piata internationala si care are anumite caracteristici specifice.

Avand in vedere trasaturile caracteristice ale pietei societatii transnationale, specialistii afirma ca, in cadrul ei, se reduc incertitudinile legate de fluctuatiile preturilor, concurenta internationala incepand la granita 'pietelor'.

La baza aparitiei companiilor transnationale se afla investitiile externe, care sunt principalul instrument de dezvoltare a relatiilor economice internationale. Valoarea bunurilor si serviciilor rezultate din investitiile interne depaseste valoarea exporturilor propriu-zise de marfuri pe plan mondial.

"Dictionary of International Trade"^[5] ofera o definitie a societatii transnationale ca fiind "o organizatie comerciala larga, cu filiale care opereaza in mai multe tari".

Cu ajutorul definitiilor date corporatiilor multinationale sunt evidentiate principalele trasaturi ale acestora. Prin companie multinationala se intelege "extinderea unei companii in afara granitelor propriei tari, alcatuind astfel un vast ansamblu format dintr-o societate principala, societatea-mama si un numar de filiale importante in diferite tari"^[6].

In anul 1970, primele natiuni dezvoltate ale lumii aveau in alcatuirea lor aproximativ 7.500 de corporatii multinationale, iar in 1994 aveau aproximativ 25.000 de firme multinationale.

Biroul International al Muncii estimeaza ca firmele multinationale au aproximativ 100 de milioane de angajati direct, ceea ce reprezinta 4% din forta de munca activa salariata din regiunile dezvoltate ale lumii si 12% din cea a statelor aflate in curs de dezvoltare^[7]. Anual, vanzarile totale ale corporatiilor multinationale se ridica la 3,5 trilioane de dolari .

In opinia lui Korten, companiile multinationale au aparut ca institutii dominante de guvernare a planetei, cele mai mari dintre ele ajungand practic in fiecare tara a lumii, depasind cele mai multe guverne in influenta si putere.^[9]

Companiile multinationale au ca obiectiv tarile care au cele mai bune perspective de crestere si cu resurse naturale mari, un cadru economic favorabil, forta de munca calificata si relativ ieftina, piete interne mari.

Lantul acestor companii si a filialelor lor aflate in intreaga lume constituie un sistem integrat, cu valori sociale si economice care au un rol principal in evolutia economiei mondiale in general.

Problematica corporatiilor multinationale a fost abordata, in mod empiric, inca din anul 1932 de catre Bearle si Means si chiar, mai devreme, de catre Adam Smith in 1776.

Desi companiile transnationale au rol foarte important in functionarea economiei mondiale, economistii neoclasici au ignorat in marea lor majoritate aceasta problema.

Indiferenta manifestata de majoritatea economistilor neoclasici fata de companiile transnationale, in ciuda importantei pe care acestea o au in economia mondiala poate avea diferite explicatii^[10]. Credinta puternica in suprematia pietelor, ii determina pe acei economisti sa desconsidere importanta institutiilor. Acestia apreciaza urmatorul fapt: comportamentul unei firme este determinat aproape in intregime de semnalele pietei; si, prin urmare, nationalitatea unei firme si faptul ca isi desfasoara activitatea pe plan intern sau international au o foarte mica importanta. Mai mult, echivalenta Mundell, acceptata de catre majoritatea economistilor, sustine ca transferul international al factorilor de productie (capital, tehnologie, etc.) prin intermediul investitiilor straine directe (ISD) are consecinte asupra echivalentului mondial real fata de fluxul international de bunuri. Altfel spus, din perspectiva economistilor, comertul si investitiile sunt, unul pentru celalalt, substituenti perfecti. De asemenea, economia ne invata ca investitiile sunt precedate de comert si nu invers. Locatia activitatilor economice pe tot cuprinsul lumii si tipul comertului sunt determinate de teoria locatiei si principiul avantajului comparativ; productia va fi localizata acolo unde are eficacitatea cea mai mare.

Diverse obstacole metodologice i-au impiedicat pe economisti sa formuleze o teorie general acceptata pentru a explica termenii de investitii straine directe si companii transnationale. In primul rand, transnationalele sunt oligopolistice si functioneaza pe piete imperfecte, neexistand un model formal satisfacator care sa cuprinda toate comportamentele oligopolistice. Lipsa unui model general genereaza atitudini ambigue si contradictorii fata de multinationale in randul economistilor. Un motiv important datorita caruia economia neoclasica nu a putut oferi o explicatie teoretica generala cu privire la investitiile straine directe si companiile transnationale consta in faptul ca acestea sunt in mare parte un produs al imperfectiunilor pietei si al experientelor corporationale unice. Spre exemplu, IBM produce intr-o serie de tari mai degraba pentru a mentine o relatie politica buna cu guvernele tarilor gazda decat strict din motive economice. Anumite imperfectiuni ale pietei sunt create de guvernele nationale prin politici cum ar fi protectia comertului si politica industriala.  De fapt, guvernele creeaza cateodata imperfectiuni ale pietei pentru a incuraja companiile transnationale straine sa investeasca in economiile lor. Un exemplu notabil este dat de ridicarea barierelor de comert si de eliminarea taxelor pentru incurajarea investitiilor straine directe. Fara astfel de imperfectiuni, o companie poate considera ca este mai eficient sa-si exporte produsele din economia nationala sau sa-si vanda tehnologia unei firme straine.

Atitudinea ambigua a economistilor profesionisti in legatura cu companiile transnationale este ilustrata in scrierile lui Paul Krugman. Pe de o parte, el a adoptat pozitia conventionala conform careia companiile transnationale nu sunt un factor semnificativ in economia mondiala; intr-adevar, el si coautorul sau Maurice Obstfeld au scris in cartea lor despre economiile internationale ca efectele investitiilor straine directe asupra distributiei globale a activitatilor economice si a altor rezultate economice nu se pot distinge de cele ale comertului international^[11].

Principalul efect al investitiilor straine directe, sustin ei, este asupra distributiei interne a venitului, adica intre capital si munca; pe de alta parte, Krugman sustine, in multe scrieri de-ale sale, ca natura oligopolistica a afacerilor internationale este semnificativa pentru tipul comertului si locatia activitatilor economice. Spre exemplu, datorita faptului ca firmele oligopoliste adopta un comportament strategic, decizia unei transnationale, fie de a exporta un produs din piata interna, fie de a investi in strainatate cu scopul de a servi o piata straina, va afecta puternic locatia activitatilor economice si rata cresterii economice pe plan mondial. In acest mod, activitatile companiilor transnationale pot avea un impact profund asupra afacerilor economice internationale. Transnationalele nu sunt doar substituenti ai comertului; ele incearca intr-adevar sa-si extinda puterea si controlul asupra economiilor straine. Este cert faptul ca firmele transnationale doresc nu numai sa castige profituri imediate, dar si sa schimbe si sa influenteze regulile sau regimul care guverneaza comertul si competitia internationala cu scopul de a-si imbunatati pozitionarea pe termen lung.

Din fericire, indiferenta traditionala a economistilor fata de companiile transnationale a inceput sa se schimbe ca raspuns la o serie de formulari teoretice, cat si ca raspuns la importanta de netagaduit a companiilor transnationale in economia mondiala. Formularile teoretice cu privire la teoria organizatiilor industriale si a comertului strategic, ca si aprecierea crescanda a importantei inovatiei tehnologice pentru avantajul comparativ, i-au determinat pe economisti sa fie mai constienti de importanta transnationalelor. Spre exemplu, transnationalele au fost recunoscute drept mijloace de reducere a costurilor de tranzactie; poate fi mai ieftina organizarea verticala prin intermediul investitiilor straine directe decat prin intermediul tranzactiilor pe piata.

Pe langa abordarea neoclasica in perioada postbelica au aparut si alte teorii referitoare la companiile transnationale: institutionalista, neoinstitutionalista si eclectica.

Abordarea institutionalista ofera fundamentarea teoretica pentru interventia sporita a statului in economie. Ea explica politicile adoptate de stat ca fiind determinate de institutiile statului (deci nu de elite). Vogel^[12] compara intr-un studiu recent birocratia japoneza cu cea britanica, pentru a extrage de aici explicatia strategiilor diferite aplicate de Japonia, respectiv de Marea Britanie, cu privire la companiile transnationale. Abordarea institutionalista afirma ca statele-natiune sunt suficient de puternice atat pentru a liberaliza, cat si pentru a restrange din nou activitatea pietelor, si ca urmare sunt capabile sa creeze un climat competitional specific la care companiile transnationale trebuie sa se adapteze.

1.4 Nationalitatea societatilor transnationale

In unele situatii, este usor de identificat tara de origine, pentru ca acestea s-au facut cunoscute deja prin 'marca' (ex. Coca-Cola, Volvo, Ford). Dar pentru ca o pondere tot mai mare din activitatile lor se desfasoara in afara tarilor de origine, pentru ca structura consiliilor lor de administratie este multinationala si pentru ca actiunile lor sunt cotate la diferite burse de valori situate in diferite parti ale lumii, devine tot mai greu sa identifici adevarata nationalitate a proprietatii unei transnationale care, de fapt, este detinuta integral/partial de interese economice straine. Aceasta situatie se va accentua pe masura adancirii proceselor de integrare regionala, de globalizare a economiei mondiale.

Nationalitatea proprietatii insa nu mai constituie un factor de influenta pentru participarea acestor firme la bunastarea economica a tarilor lor de origine si depinde tot mai putin de situatia economica a acestor tari. Acest lucru se explica prin faptul ca societatea transnationala, mai ales dupa anii '80, realizeaza mare pondere a productiei in strainatate prin activitatea filialelor ei.

1.5 Politica financiara

Societatile transnationale in politica de dezvoltare folosesc doua cai principale: autofinantarea si finantarea externa. Alegerea uneia dintre acestea este determinata de masurile de politica financiara a statului, de marimea impozitelor pe profitul societatii transnationale, de marimea taxei scontului [13] etc, cat si mai ales, de evolutia ciclului economic. In perioadele bune, cand masa profiturilor nete creste insemnat, dezvoltarea se realizeaza prin autofinantare, iar in perioadele de recesiune sau de inviorare, recurg mai mult la sursele externe de finantare.