DESCRIPTORII PROCESULUI DECIZIONAL

DESCRIPTORII PROCESULUI DECIZIONAL

Decizia constituie o componenta esentiala a procesului de conducere si reprezinta, la randul ei, un proces rational de alegere si de aplicare a unei linii de actiune, pe baza efectuarii unei analize a mai multor variante sau solutii posibile.

Complexitatea procesului decizional depinde de natura si continutul problemei in discutie.

Altfel spus, decizia este hotararea de a opta pentru o anumita alternativa de actiune din mai multe variante posibile, asociate procesului sau fenomenului considerat. Respectiva actiune se adopta in ideea de a controla evolutia procesului analizat, astfel incat sa se desfasoare in sensul dorit de catre decident.

In functie de maniera de abordare realizata de diferiti autori - prin criteriile utilizate de catre acestia - clasificarea proceselor decizionale include o diversitate de tipuri de decizii, din care o parte se prezinta in cele ce urmeaza.

Clasificarea lui F. Hetman

Dupa opinia acestuia, exista trei principale categorii de decizii:

decizii operationale - caracteristice subdiviziunilor structurale operationale, a liniilor de comanda - de gestiune si de control - ale functiunilor de executie curenta;

decizii de conceptie (sau de orientare) - cuprind analiza, evaluarea si alocarea resurselor, fiind caracteristice functiunilor destinate asigurarii eficientei activitatilor;

decizii prospective - utilizate in formularea obiectivelor, in planificare, in cercetare, in prognoza, s.a.

Clasificarea lui T. Paterson

In conceptia lui T. Paterson, deciziile se clasifica in:

decizii vegetative - reprezentand forma elementara de decizie, pe care o adopta orice persoana ce indeplineste o anumita munca, fara a fi necesar ca aceasta sa fie constienta de rolul jucat de activitatea ce o desfasoara in ansamblul procesului;

decizii automate - reprezinta deciziile luate de orice persoana - implicata intr-o anumita actiune - in legatura cu operatiile curente necesare activitatii desfasurate, decizii ce se incadreaza in limitele unui proces deja precizat;

decizii de rutina - constituie deciziile ce se adopta in mod obisnuit, in limitele prescrise, putand avea un caracter repetitiv;

decizii interpretative - adoptate in vederea stabilirii cadrului de reglementari, ce va permite persoanelor din zona deciziilor de rutina sa ia hotarari;

decizii de programare - adoptate pe baza politicii stabilite de catre firma, cu rol de coordonare si de corelare a tuturor subactivitatilor si subobiectivelor componente ale activitatii de ansamblu;

decizii politice - sunt cele care stabilesc directia generala de actiune a firmei.

Clasificarea lui I. Ansoff

Conform opiniei acestuia, deciziile se pot incadra in trei mari categorii:

decizii operationale;

decizii strategice;

decizii administrative.

Clasificarea lui W.T. Morris

Criteriul utilizat de Morris - si anume, cantitatea de informatii in functie de care se pot lua o hotarare - permite clasificarea deciziilor in trei grupe:

decizii in conditii de certitudine (sau deterministe) - caz in care adoptarea unei anumite decizii depinde numai de hotararea decidentului, nefiind influentata de starea naturii. Altfel spus, sunt cunoscute cu exactitate efectele fiecarei alternative, neexistand posibilitatea aparitiei anumitor evenimente perturbatoare; se pot utiliza metode ca: metoda unitatii globale, ELECTRE, TOPSIS etc. Cu ajutorul acestor metode se va determina alternativa ce prezinta utilitatea maxima, raspunzand cat mai complet criteriilor sau conditiilor dorite.

Decizii in conditii de risc (sau probabiliste) - caz in care adoptarea deciziei, se face cu luarea in considerare a probabilitatilor de aparitie a unor evenimente sau fenomene, ce pot influenta cursul actiunilor urmarite, probabilitati ce pot fi determinate sau evaluate. Un exemplu de metoda - larg raspandita - este cea a arborilor de decizie (de pertinenta sau de relevanta). Prin aceasta metoda se va identifica alternativa care maximizeaza utilitatea asteptata.

Decizii in conditii de incertitudine - caz in care probabilitatile diferitelor alternative nu sunt cunoscute. Intr-o asemenea situatie, luarea deciziilor se poate fundamenta pe una din urmatoarele patru reguli:

a regretului sau regula pesimista a lui Savage;

a rationalitatii insuficiente sau regula lui Bayes-Laplace;

optimista sau regula lui Hurwicz;

pesimista sau regula lui Wald.

Un alt criteriu, frecvent utilizat in clasificarea deciziilor, este nivelul de competenta, conform caruia deciziile pot fi: de initiativa si prin aprobare.

In fine, in functie de numarul decidentilor, se diferentiaza decizii individuale si decizii de grup.

In general, exista mai multe posibilitati de actiune la un moment dat, denumite variante sau alternative. Din multimea alternativelor realizabile, trebuie identificata alternativa cea mai convenabila, numita alternativa optima. Calitatea de optimalitate a alternativei se stabileste in raport cu unul sau mai multe criterii considerate de catre decidenti.

Procesul decizional reprezinta ansamblul actiunilor intreprinse de decidenti, in scopul stabilirii unei decizii.

Un proces decizional - impus de necesitatea adoptarii unei hotarari - se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

decidentul (decidentii) - este persoana (persoanele) care evalueaza, analizeaza, aplica si conduc, procesul sau fenomenul ce a impus respectiva situatie de decizie;

variantele - reprezinta multimea alternativelor posibile de actiune, accesibile la momentul considerat, asupra evolutiei fenomenului sau procesului studiat; alternativele sunt individualizate prin definirea lor cu ajutorul unor parametrii - comuni tuturor variantelor - atasati problemei;

criteriile - constituie multimea parametrilor ce caracterizeaza fenomenul si in raport cu care se realizeaza compararea diferitelor alternative. Criteriile utilizate pot fi simple sau complexe: cele simple sunt reprezentate de un singur parametru iar cele complexe de o multime de parametri corelati. De asemenea, criteriile mai pot fi de maxim sau de minim;

obiectivele - reprezinta multimea de caracteristici, bine precizate, specifice fiecarui criteriu considerat. Caracteristicile ce trebuie realizate prin adoptarea unei decizii se pot exprima numeric sau sub forma calificativelor;

starile naturii - reprezinta multimea situatiilor concrete, care asociaza fiecarei alternative un anumit efect (consecinta) din mai multe posibile.

Asociata procesului decizional - alaturi de elementele prezentate - este si notiunea de atribut. Atributul reprezinta o modalitate de evaluare a unei alternative. Caracteristicile si proprietatile sunt echivalente cu atributele, ceea ce evidentiaza sinonimia dintre notiunile de atribut si de criteriu.

Procesul de decizie prezinta urmatoarele etape:

- predecizia - constituie etapa in cadrul careia se efectueaza colectarea datelor - prin realizarea de masurari si experimentari - se identifica alternativele posibile, se evalueaza si se elimina variantele care sunt in mod evident neconvenabile, se cauta noi informatii pentru alte variante s.a.m.d. In final, se elaboreaza o lista de alternative cuantificate, insotite de criterii relevante de evaluare;

decizia propriu-zisa - reprezinta, de fapt, luarea de decizii partiale, posibil de adoptat prin utilizarea - in paralel - a mai multor procedee, metode sau tehnici de decizie;

postedicizia - constituie etapa de evaluare a deciziilor partiale, obtinute anterior, si prin care se identifica decizia optima. De multe ori, datorita faptului ca procesul de decizie este un proces dinamic, aceasta etapa precede etapa de predecizie a unui nou proces decizional.

Concluzionand, se poate remarca existenta unei structuri complexe a procesului de decizie, structura caracterizata printr-o multime de conexiuni inverse.