Tipologia intreprinderilor

Tipologia intreprinderilor

A. In functie de forma juridica de organizare intreprinderile se impart in:

v      regii autonome - intreprinderi ale statului, organizate in ramurile strategice ale economiei nationale sau pentru satisfacerea interesului public la nivel local;

v      societati comerciale - intreprinderi constituite pe baza liberei initiative, prin asocierea de persoane, de capitaluri sau mixte (persoane si capitaluri).

Societatile comerciale la randul lor pot fi clasificate in urmatoarele forme:

Persoana fizica autorizata (PFA), nu are personalitate juridica;

Asociatie familiala (AF), constituita in mod similar, in baza aceluiasi act normativ si pe baza acelorasi proceduri ca si persoana fizica autorizata, intre membri unei familii. Nu are personalitate juridica;

Societate comerciala (SC), care este o intreprindere cu personalitate juridica, constituita potrivit legii[1], prin acordul de vointa si cu aportul asociatilor (persoane fizice sau juridice), in scopul obtinerii de profit, in urma actelor de comert. Societatea comerciala dobandeste personalitate juridica in momentul inregistrarii in Registrul comertului.

Societatile comerciale se pot constitui in una din formele juridice urmatoare:

Societate in nume colectiv (SNC);

Societate in comandita simpla (SCS);

Societate pe actiuni (SA), in conditiile in care capitalul social este subscris integral si simultan de catre semnatarii actului constitutiv, sau daca are loc o subscriptie publica (societate pe actiuni deschisa);

Societate in comandita pe actiuni (SCA);

Societate cu raspundere limitata (SRL).

Societatile in comandita simpla si in comandita pe actiuni se caracterizeaza prin existenta a doua categorii de asociati: comanditati - asociatii care administreaza societatea si raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii si comanditari - asociatii care raspund numai in raport cu capitalul subscris.

Desigur, legislatia romana reglementeaza si infiintarea si functionarea organizatiilor non-profit: a fundatiilor, asociatiilor, sindicatelor, diferitelor culte, etc., dar care nu fac obiectul lucrarii de fata.

O prezentare sintetizata a caracteristicilor societatilor comerciale romanesti este cea din tabelul 1.

Tabelul 1. Caracterizarea societatilor comerciale romanesti

B. Dupa sectorul de activitate

Primar: intreprinderi agricole, crescatoare de animale, forestiere, piscicole, extractive (miniere, petroliere);

Secundar: in acest sector intra acele unitati economice care au ca principal obiectiv transformarea materiilor prime, materialelor, etc., in produse finite (industria prelucratoare, constructii, confectii, etc.);

Tertiar: intreprinderile de servicii - comerciale, financiare, transporturi, asigurari, hoteluri, restaurante, reparatii, agentii de voiaj, etc.

C. Dupa marime:

Clasificarea intreprinderilor pe grupe de marime se realizeaza in conformitate cu Legea nr. 133/1999, modificata ulterior prin Legea nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii IMM si Ordonanta nr. 27/2006. Aceasta din urma stabileste noi criterii de definire a microintreprinderilor si a intreprinderilor mici si mijlocii in concordanta cu reglementarile europene in materie.

Legea 346/2004 ofera si o definitie a intreprinderii: orice forma de organizare a unei activitati economice, autonoma patrimonial si autorizata potrivit legilor in vigoare sa faca acte de comert, in scopul obtinerii de profit, in conditii de concurenta, respectiv: societati comerciale, societati cooperative, persoane fizice care desfasoara activitati economice in mod independent si asociatii familiale autorizate potrivit dispozitiilor legale in vigoare.

Ordonanta nr. 27/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii stabileste noi criterii de definire a microintreprinderilor si a intreprinderilor mici si mijlocii in concordanta cu reglementarile europene in materie. Potrivit ordonantei, se incadreaza in categoria de IMM acele intreprinderi care au un numar mediu de salariati inferior cifrei de 250 si care realizeaza o cifra de afaceri anuala neta de pana la 50 milioane euro (echivalent in lei), sau detin active totale care nu depasesc echivalentul in lei a 43 milioane euro, conform ultimei situatii financiare aprobate (activele totale = activele imobilizate + activele circulante + cheltuielile in avans).

Astfel, impartirea intreprinderilor in functie de numarul mediu de salariati si cifra de afaceri anuala neta (sau activele totale detinute), este cea prezentata in tabelul 2:

Tabelul 2. Tipologia intreprinderilor dupa numarul mediu de salariati si cifra de afaceri (*echivalentul in lei)

D. Dupa tipul de relatii intre intreprinderi:

Ordonanta 27/2006 stabileste si tipul de relatii pe care o intreprindere le poate avea cu alte intreprinderi, raportate la capitalul sau la drepturile de vot detinute, ori la dreptul de a exercita o influenta dominanta, determinand astfel inca un criteriu de clasificare:

Intreprinderi autonome;

Intreprinderi partenere;

Intreprinderi legate.

Intreprinderea autonoma este aceea care nu este clasificata ca legata sau partenera. Este autonoma daca detine mai putin de 25% din capitalul social sau din drepturile de vot (oricare din acestea este mai mica) in una sau mai multe intreprinderi sau daca una sau mai multe intreprinderi nu detin mai mult de 25% din capitalul social sau din drepturile de vot ale intreprinderii in cauza.

Intreprinderile partenere sunt toate intreprinderile care nu sunt clasificate ca legate si intre care exista urmatoarea relatie: intreprinderea (din amonte) detine, individual sau in comun cu una ori mai multe intreprinderi legate, 25% sau mai mult din capitalul social ori din drepturile de vot ale unei alte intreprinderi (din aval).

Intreprinderile legate sunt intreprinderile intre care exista oricare dintre urmatoarele raporturi:

v    intreprinderea detine majoritatea drepturilor de vot ale actionarilor sau ale asociatilor celeilalte intreprinderi;

v    intreprinderea are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administratie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte intreprinderi;

v    intreprinderea are dreptul de a exercita o influenta dominanta asupra celeilalte intreprinderi, in temeiul unui contract incheiat cu aceasta intreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

v    intreprinderea este actionara sau asociata a celeilalte intreprinderi si detine singura, in baza unui acord cu alti actionari sau asociati ai acelei intreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor intreprinderii respective.

E. Dupa forma de proprietate

In functie de originea capitalului si de caracterul activitatilor sale, intreprinderea poate fi:

Publica: in acest tip de intreprindere, totalitatea sau o parte a capitalului apartine statului si, in general, finalitatea activitatilor sale este satisfacerea necesitatilor cu caracter social.

Sunt intreprinderi dedicate producerii de bunuri si servicii pentru o piata aflata sub controlul statului (administratiei publice), formata din ansamblul consumatorilor (la nivel de localitati, judete, etc.). In mod traditional, intreprinderile publice s-au infiintat pentru incurajarea ocuparii fortei de munca, pentru redistribuirea bogatiei intre arii teritoriale si pentru mentinerea activitatilor economice mai putin productive. Finantarea lor - sau o parte a acesteia - se realizeaza prin impozite si taxe.

Statul, prin administratiile publice, poate controla mersul intreprinderii adoptand una din strategiile: posesia majoritatii capitalului social aportat sau numind directorii intreprinderii.

Privata: intreprinderea al carei capital este proprietatea investitorilor privati iar finalitatea este eminamente lucrativa.

Mixta: in care capitalul apartine partial statului si investitorilor particulari.

Diferenta intre intreprindere si organizatie

Sunt numite intreprinderi toate acele organizatii ale caror principal obiectiv este obtinerea de profit (ca rezultat al activitatii sale economice). Pe de alta parte, se includ in termenul de organizatii toate acele societati ale caror obiectiv principal nu este in mod necesar obtinerea de profit, ci satisfacerea interesului social (de pilda au scopuri umanitare sau reabilitarea patrimoniului cultural, protectia mediului ambient, etc.).

Prin urmare, putem afirma ca termenul de intreprindere cuprinde un subgrup al conceptului de organizatie, ca entitate ce realizeaza o serie de bunuri si servicii necesare societatii. De aceea, exista tendinta de a schimba in mod generalizat termenul obisnuit de intreprindere prin cel de organizatie, care de asemenea se incadreaza in definitia de mai sus, dar nu are drept finalitate exclusiva obtinerea de beneficii economice, asa cum s-a precizat.

Tendinta actuala este ca in orice tip de organizatie (catalogata sau nu ca intreprindere), sa fie urmarite alte tipuri de obiective importante, cuprinse in categoria de obiective strategice. Asemenea obiective sunt:

Valoarea sau imaginea de marca;

Garantia oferita pentru produsele sau serviciile realizate;

Valoarea adaugata a produselor sau serviciilor;

Cota de piata ocupata;

Aria geografica controlata;

Diversificarea activitatii in general.

Desi ultimele doua obiective precizate pot fi catalogate drept finalitati economice, ambele sunt importante pentru realizarea primului obiectiv, care este probabil cel mai important dintre toate: valoarea sau imaginea de marca. Acest obiectiv este dificil de evaluat din punct de vedere economic, intrucat presupune evaluarea bunurilor intangibile. Cu toate acestea, in planul general contabil conceptul de valoare sau imagine de marca este cuprins in Fondul de comert.