Unitatea specializata in comercializarea de materiale si produse

Unitatea specializata in comercializarea de materiale si produse

Rol. Structura de activitate. Sistemul de relatii

Intr-o economie moderna rar se intampla ca producatorii sa vanda direct utilizatorilor finali si vanzarea sa revina intermediarilor.

Intermediarii se impart in 3 categorii:

1.angrosistii si detailistii;

Acestia cumpara marfurile in nume propriu si apoi le revand la un pret mai mare decat cel de achizitionare.

2.reprezentantii comerciali, curierii, atasatii comerciali;

Acestia sunt aceia care prospecteaza piata, contracteaza potentialii clienti si transmit ofertele sub titlul propriu.

3.unitatile de transport, bancile, antrepozite;

Acestea faciliteaza operatiunile de aprovizionare dar fara a participa la negocieri.

Unitatile specializate in comercializarea in sistemul en-gross joaca un rol important in inlesnirea transferului materialelor si produselor de la producatori si consumatori.

Aceasta simplifica procesele de desfacere si aprovizionare, in special pentru micii consumatori, cunosc bine piata, produsele si pretentiile consumatorului, intervin in procesul de transfer al produselor cu cheltuieli reduse, percep un adaos comercial din care isi acopera cheltuielile si realizeaza un profit rezonabil.

Produsele sunt necesare consumatorilor mici care prin comenzile lor mici nu pot obtine rabaturi comerciale, produsele la furnizorii aflati la distante mari pentru care transportul unor cantitati mici a necesitat cheltuieli mari, produsele a caror comercializare necesita cheltuieli mari de intrare in piata pentru producatori, produsele necesare consumatorilor intr-o gama sortimentala variata in cantitati mici care sunt fabricate de mai multi producatori distincti si pentru care aprovizionarea de la depozitul angrosistului permite formarea de loturi, complexe asortate la fiecare transport.

Aici s-au dezvoltat 2 concepte:

_ centre de cumaprare - asigura comercializarea unei palete largi de produse;

_ intermediarii obisnuiti - preiau spre comercializare o gama mai restransa de produse direct la producatori si de la centrele de cumparare.

Un intermediar comercial poate infiinta filiale, depozite, magazine atat in tara cat si peste hotare.

Aceste unitati functioneaza pe baza legii no 31/1990 cat si a Actului Constitutiv al societatii/Statutul societatii.

Structura obiectului de activitate:

Societatile de intermediere au in obiectul de activitate urmatoarele:

*marketing, achizitionarea si desfacrea de produse:

_ prospectarea pietei a consumatorului si stabilirea necesarului acestora intr-o perioada bine determinata;

_ intocmirea portofoliului de comenzi si oferte si stabilirea relatiilor cu partenerii;

_ preluarea integrala a desfacerii produselor;

_ organizarea de magazine de desfacere cu amanuntul;

_ aprovizionarea la timp a consumatorilor;

_ preluarea unor stocuri disponibile in vederea desfacerii;

*activitatea de promotie;

*inchirieri, concesiuni si consulting:

_ leasing-ul, inchirieri de utilaje, aparate, spatii de depozitare si magazii;

_ consulting-ul pentru consultarea unor firme cu privire la metodele moderne de depozitare, modelare, depozitare, proiectare depozite, etc;

_ se pot efectua operatiuni contabile, gestionare, informatice;

*relatii economico-financiare si juridice.

Structura organizatorica a unitatilor specializate in comercializarea de produse

Este compusa din:

1.structura manageriala;

Este reprezentata de compartimentele care coordoneaza activitatea de baza si de catre compartimentele financiar, contabilitate, resurse umane, administrativ.

2.structura de productie specifica;

Este compusa din depozite, magazii si gestiuni organizate ca subunitati de baza, laborator de analiza, sector de transporturi, intretinere si reparatii, sectie pregatitoare.

Intre cele doua structuri exista o colaborare deosebit de stransa in legatura cu decizia si subordonarea care are sens de actiune pe verticala si relatii de colaborare pe orozontala.

Principalele relatii pe care le organizeaza o unitate specializata in comertul en-gross sunt urmatoarele:

_ intre producatori si furnizori;

_ cu alti intermediari comerciali;

_ cu bursele de marfuri;

_ cu clienti diversi;

_ cu unitatile specializate in organizarea de targuri si oboare;

_ cu retele de magazine publice;

_ cu reteaua proprie de magazine;

_ cu unitatile de transport;

_ cu unitatile specializate in service;

_ unitati financiar-bancare;

_ camera de comert si industrie;

_ cu unitati de promotie;

_ cu unitati specializate in furnizarea de informatii despre piata, despre partenerii reali si potentiali;

_ cu reprezentanti comerciali si cu institutul de economie mondiala.

Structura de indicatori

Este folosita pentru aprecierea laturii cantitative si calitative a activitatii economice pe care o desfasoara unitatea specializata in comercializare.

Enumeram cativa indicatori:

Cifra de afaceri : CA = V D ; V = volumul desfacerilor;

D = desfacerile.

Volumul total al desfacerilor : Vtd = Vdd + Vdt0 ; Vdd = volumul depozitelor;

VDt0 = volumul de tranzit.

CA = Vps + Vs + Vp

Cheltuielile de circulatie :

Reprezinta indicatorul care exprima in mod sintetic in expresie valorica cheltuielile pe care le suporta o unitate specializata in comercializarea in sistem en-gross pentru desfasurarea activitatii specifice.

Se diferentiaza dupa mai multe criterii:

dupa modul de repartizare pe grupe de produse:

Cheltuieli directe: transportul, primirea receptiilor, manipularea, livrarea produselor.

Cheltuieli indirecte: salariile personalului administrativ si de conducere, CASS-ul, cheltuieli de regie,.

dupa continutul economic:

Cheltuieli materiale: consumul de combustibil, energie, piese de schimb, amortizare;

Cheltuieli cu munca: salariile aferente personalului muncitor, CASS, somaj, sanatate, alte impozite;

dupa evolutia lor in raport cu volumul desfacerilor:

Cheltuieli conventional constante sau fixe: cheltuieli de generare ale angrosistului, cheltuieli cu amortizarea, salariile personalului administrativ, cheltuieli cu furniturile de birou.

Cheltuieli invariabile: cele care isi modifica marimea in functie de modificarea volumului desfacerilor: cheltuieli cu marfurile, combustibilul, energia, apa.

Reducerea cheltuielilor se poate asigura prin:

mecanizarea operatiilor de manipulare;

cresterea productivitatii muncii;

reducerea consumului de energie, combustibil, apa;

folosirea rationala a spatiilor;

folosirea fortei de munca si a utilajelor in dotare;

reducerea cheltuielilor adminstrativ-gospodaresti ;

evitarea formarii de stocuri pe perioade lungi.

Veniturile:

Comensureaza rezultatele din activitatea de baza si din cele cu caracter auxiliar sau conexe inclusiv

exceptionale .

Profitul:

Reprezinta scopul activitatii intermediarului comercial.

P = V - Cc ; V = venitul societatii;

Cc = cheltuieli de circulatie.

Rata profitului :

Reprezinta cat de rentabila este aceasta activitate pe care o desfasoara intermediarul.

Rp = . P . ; Rp = . P . ; Rp = . P .

Cc CA Vab

Vab = veniturile din activitatea de baza ;

Numarul de personal: total si structura.

Productivitatea muncii: W = . V D .

N

Reprezinta volumul valoric al desfacerilor care este realizat personal de o persoana intr-o unitate de

timp sau cat timp ii trebuie unei persoane sa realizeze un volum al desfacerii.

Fondul de salarii: FS

Salariul mediu: S = . FS . ; N = numarul mediu de prsonal ;

N

Nivelul stocurilor ;

Viteza de rotatie in zile: Vvz = SV x 360 . ; SV = stocul mediu valoric;

VD VD = volumul desfacerilor.

Numarul de rotatii : Nvet = . 360 .

Nvz

Fondul de cercetare-dezvoltare ;

Suprafata ocupata totala din care este cea destinata activitatii de baza.