Veghea tehnologica

Veghea tehnologica este activitatea organizata de a structura, finaliza si prezenta rezultatele cautarii de informatie din exterior. Veghea tehnologica exprima deci preocuparea intreprinderii de a asigura in permanenta o supraveghere vigilenta a unui univers in continua schimbare. Obiectivele ei sunt de a para amenintarile posibile si a beneficia de eventualele ocazii ce s-ar ivi. In acest scop, veghea tehnologica urmareste:

a sti ce fac altii in domeniile aflate in evolutie care ar putea interesa firma;

a detecta noutatile susceptibile sa fie integrate in sistemele deja existente sau care fac posibila substituirea unor dispozitive, tehnici sau tehnologii folosite cu altele noi. Aceste noutati sunt cele susceptibile de a crea noi concurenti sau de a-i intari pe cei deja existenti;

a identifica, chiar in ramuri industriale foarte diferite, posibilitati de a se realiza, pe o alta cale, functiile asigurate acum de intreprindere si care i-ar putea periclita astfel existenta;

a repera acele zone in care intreprinderea s-ar putea extinde, dispunand de un avans si unde concurenta este slaba.

In faza intaia se percep semnalele slabe, aparute sporadic, care trebuiesc neaparat receptionate, ele sunt cele ce indica o noua tehnologie, o noua cerinta a pietii. Asemenea semnale trec adesea neobservate, dar pentru cineva atent care cunoaste temeinic domeniul, ele spun foarte mult. In a doua faza, semnalele devin coerente dar cel mai adesea momentul prielnic pentru a ocupa o pozitie preferentiala a trecut deja. El se situeaza spre sfarsitul primei faze si la inceputul celei de-a doua. Dincolo de mijlocul fazei a doua, nu mai este nimic de facut, cel mult sa se realizeze o activitate tip Joint-Venture sau sa se cumpere o fabrica ce functioneaza deja in domeniu. Pe masura ce ne deplasam pe axa timpului spre dreapta, apar fenomenele concurentiale care devin din ce in ce mai apasatoare si carora de asemenea, trebuie sa le facem fata cat mai eficient.

Exista patru tipuri majore de informatii asupra carora trebuie sa ne indreptam atentia si anume:

informatia stiintifica;

informatia tehnica;

informatia tehnologica;

informatia tehnico-economica; si trei tipuri complementare de informatie :

informatia legislativa;

protectia mediului, a muncii, a consumatorului;

comunicatii, formare, organizare.

Informatia acumulata parcurge trei stadii de 'prelucrare':

-informatia bruta

-informatia prelucrata

-informatia difuzata

a) Informatia bruta.

Una din principalele concluzii ce se desprind din cele spuse mai sus este ca acumularea de informatii pertinente este o activitate scumpa, consumand multi bani si foarte mult timp; ea trebuie optimizata deci, atat sub aspectul volumului cat si al costurilor. A doua mare problema a acumularii de informatii o reprezinta sursele. Ele se clasifica in doua mari categorii:

1. Surse formalizate

Surse primare

Reviste de specialitate. Pentru fiecare domeniu al stiintei si tehnologiei exista la ora actuala reviste care publica lucrarile noi din domeniu. Problema majora rezida in aceea ca numarul acestor reviste creste exponential si parcurgerea lor devine din ce in ce mai dificila.

Teze de doctorat. In majoritatea cazurilor, continutul lor vizeaza domeniile stiintific si tehnic, mult mai rar cel tehnologic.

Brevetele. In fiecare tara exista un organism insarcinat cu acordarea brevetelor (in Romania: OSIM) care este dotat si cu o biblioteca de brevete care le contine pe toate cele depuse in tara respectiva, dar si pe cele din principalele tari industrializate ale lumii.

Surse secundare

Revistele de rezumate si cele de sumarii. Sunt reviste care acopera domenii specifice si care publica rezumatele tuturor articolelor aparute in revistele de specialitate, la foarte scurt timp dupa aparitia revistelor.

Presa in general, cu toate ca informatia din aceasta sursa este de cele mai multe ori preluata dintr-o alta sursa.

Cartile. Ele constituie o sursa importanta de informatii, cel mai adesea gata prelucrate. Principalul dezavantaj consta in aceea ca intr-o carte nu vom gasi nici o data informatii de ultim moment.

Bancile de date. In tarile dezvoltate, ele reprezinta la ora actuala principala sursa documentara. Principalul lor avantaj este usurinta de acces, facilitatile oferite pentru ajungerea la subiectul dorit si viteza foarte mare de furnizare a informatiilor.

Revistele specializate in veghea tehnologica. Aceste reviste, care au inceput sa apara (de exemplu, in SUA: FUTURETECH, INSIDE R&D, SENSOR TECHNOLOGY, HIGH TECH MATERIALS ALERT, BIOPROCESSING TECHNOLOGY) sunt o sursa deosebit de interesanta, cu atat mai mult cu cat ele nu fac, cel putin pana in prezent, obiectul unei banci de date specializate.

Internetul. Numarul de sit-uri Internet a crescut enorm si aici se poate gasi aproape orice informatie. De un mare folos sunt asa numitele "motoare de cautare", site-uri specializate ce functioneaza pornind de la cuvinte-cheie, intre cele mai folosite fiind Yahoo si AltaVista, mai nou Google. In functie de site-ul acesta, Internet-ul poate fi o sursa primara sau secundara.

2. Surse neformalizate

concurentii, pe urmatoarele cai perfect legale:

o      publicitate, prospecte, manuale tehnice de utilizare a produselor;

o      atelierele de service ale produselor concurentilor;

o      informatii asupra clientilor si furnizorilor;

expozitii, saloane, colocvii tehnice, sesiuni de comunicari. Este, poate sursa cea mai bogata, prin faptul ca se intra in contact cu persoanele cele mai avizate;

proprii furnizori de materii prime, subansamble, ateliere service;

calatoriile de studii.

vizite in intreprinderi;

contracte de cercetare cu universitati, centre de cercetare;

receptii, spectacole etc.

b) Prelucrarea informatiei.

Prelucrarea informatiei obtinute trebuie facuta imediat, chiar in ziua dobandirii ei, altfel unele detalii se uita. De asemenea clasarea ei trebuie facuta foarte repede, pentru a fi ulterior regasita cu usurinta. Prelucrarea informatiei primare urmareste pe de o parte sa o faca usor accesibila destinatarilor, dar si sa elimine informatia inutila sau pe cea redundanta.

Prelucrarea se face in mai multi pasi, si anume:

Completarea informatiei. De cele mai multe ori, informatia este perceputa initial sub forma unei comunicari verbale, a unui titlu sau a unui rezumat. Daca ea este realmente interesanta, sursa trebuie obtinuta in intregime, ceea ce se poate realiza prin:

o      -gasirea lucrarii respective intr-o biblioteca, intr-o revista de specialitate;

o      -cumparare (valabil in special pentru carti);

o      -cerere de reprint (pentru articolele aparute in revistele de specialitate);

o      -apelare la banca de date .

Triere. Dintr-o revista sau dintr-o carte, se extrag elementele interesante care se fotocopiaza;

Evaluare. Cat de interesanta este informatia si cat este de fiabila (se poate face apel la specialistii intreprinderii)

-Verificare. Prin compararea mai multor surse, se obtine un plus de certitudine si se elimina diversele perturbatii de pe canalele pe care a provenit informatia. Verificarea este absolut obligatorie atunci cand informatia a parvenit printr-o filiera informala.

-Sinteza. Se pot face rapoarte reduse ca volum care sa ofere intreprinderii o noua directie de dezvoltare.

Activitatea de prelucrare trebuie privita ca o activitate ce sporeste valoarea informatiei initiale (bine cunoscuta 'valoare adaugata'), de aici ideea ca trebuie privita cu maximum de seriozitate si incurajata de catre factorii responsabili.

c) Circulatia si stocarea informatiei.

Principial, informatia ar trebui sa circule, macar pe considerentul ca, spre deosebire de materie sau de energie sau de bani (in cazul carora atunci cand dai altuia tu nu mai ai) informatia data ramane si celui care a transmis­

Lucrurile nu stau insa intotdeauna asa. Principalele motive ar fi:

de foarte multe ori, detinerea de informatie inseamna putere. Iar puterea, spre deosebire de informatie, se imparte: ceea ce dai altuia, nu mai ai tu.

informatia circula cu atat mai lent cu cat traseul pe care trebuie sa il parcurga este mai lung. Informatia trebuie deci sa mearga in doar doi pasi: culegere si prelucrare, apoi difuzare direct catre toti cei interesati.

In Romania cel putin, principala problema aici este cea a costurilor: hartie, xeroxuri, toner etc. In tari cu un potential tehnologic mai inalt, solutia pe care se merge acum este aceea a stocarii informatiei considerate interesanta intr-o banca proprie de date a firmei. Aici problema rezida in a controla riguros cine si unde are acces, buna parte din informatiile inscrise fiind confidentiale.

-informatia de tip informal este la inceput in mintea cuiva (ea neavand suport material). De regula, detinatorul ei nu are timp sau dorinta sa o puna pe hartie si sa o difuzeze. Daca o transmite verbal, o va face doar celor din imediata sa apropiere si informatia nu va 'trece' prea departe. Desigur ca, daca ar parcurge un drum mai lung, ar fi deformata pana la a deveni inutila sau chiar nociva. Solutia consta in introducerea organizata a informatiei in fluxul sau normal: inregistrare, difuzare.