Conceptul de dezvoltare organizationala

Conceptul de dezvoltare organizationala

Inca din procesul de creare a unei organizatii se urmareste desfasurarea unor activitati in conditii de eficacitate. Pe parcursul functionarii, orice organizatie trebuie sa se adapteze noilor conditii care apar in mediul intern si extern al acesteia, adaptare care, de cele mai multe ori, impune o dezvoltare organizationala, prin imbunatatirea strategiei, a structurii organizatorice etc., care sa conduca la cresterea eficacitatii desfasurarii activitatilor specifice Dezvoltarea organizationala, ca proces sau ca domeniu de cercetare, cuprinde o gama larga de activitati, de la constituirea unei echipe de conducere la nivelul managementului superior, pana la imbunatatirea unei structuri organizatorice sau proiectarea unei fise a postului.

In literatura de specialitate exista mai multe definitii ale conceptului de dezvoltare organizationala. Una dintre acestea a fost data de catre W. Burke (1), care considera ca 'dezvoltarea organizationala reprezinta un proces planificat de schimbare in cultura organizatiei, prin utilizarea teoriei si practicii din domeniul comportamental'. Aceasta definitie pune insa accentul numai pe cultura organizatiei, neglijand celelalte componente ale organizatiei, care si ele contribuie la o dezvoltare a acesteia, cu scopul cresterii performantelor.

O alta definitie a fost data de catre W. French (2), care considera ca 'dezvoltarea organizationala se refera la efortul pe termen lung, pentru imbunatatirea capacitatii organizatiei de a rezolva probleme si a abilitatilor ei de a se adapta la schimbarile din mediul extern, prin utilizarea consultantilor in stiinta comportamentului sau in problemele schimbarii'. Prin aceasta definitie W. French scoate in evidenta necesitatea actiunilor pe termen lung pe care organizatia, ajutata de consultant in stiinta comportamentului sau asa-zisii 'agenti ai schimbarii', trebuie sa le intreprinda pentru adaptarea la exigentele mediului extern, cu scopul cresterii eficacitatii acestor actiuni si a tuturor activitatilor desfasurate in cadrul respectivelor organizatii. Fata de prima definitie prezentata mai sus, aceasta din urma da posibilitatea managementului de a se ocupa de mai multe probleme ale organizatiei, nu numai de cultura acesteia.

Intr-o lucrare intitulata 'Dezvoltare organizationala. Strategii si modele', R. Beckhard (3) considera ca 'dezvoltarea organizationala reprezinta un efort planificat, coordonat de managementul de nivel superior, care vizeaza intreaga organizatie si care are ca scop cresterea eficientei, imbunatatirea conditiilor de munca, prin interventia asupra proceselor, folosind cunostintele stiintei comportamentului'. Ca si ceilalti doi specialisti mentionati anterior, R. Beckhard scoate in evidenta scopul dezvoltarii organizationale, acela al cresterii eficientei, acest scop fiind atins prin folosirea rezultatelor cercetarilor din domeniul stiintei comportamentului.

O definitie mai laborioasa a fost data de catre M. Beer (4), care considera 'dezvoltarea organizationala ca un sistem cuprinzator de colectare de date, de diagnosticare, de planificare, interventie si evaluare, care are ca scop: 1) imbunatatirea concordantei dintre structura organizatorica, organizarea procesuala, strategie, personal si cultura organizatiei, 2) dezvoltarea unor solutii organizationale noi si creative si 3) dezvoltarea capacitatii organizatiei de reinnoire. Aceasta se poate realiza prin colaborarea dintre membrii organizatiei cu agentii schimbarii care se folosesc de stiinta comportamentului, de cercetare si de tehnologie '.

Toate definitiile prezentate anterior au ca trasaturi comune imbunatatirea performantelor organizatiei, in primul rand a eficientei cu care se desfasoara activitatile, prin folosirea stiintei comportamentului in perfectionarea nu atat a dotarii tehnice, cat a managementului acesteia, a tuturor subsistemelor componente. Ca urmare, in continuare, in prezentul material vom considera 'dezvoltarea organizationala ca un ansamblu de actiuni de proiectare si implementare a unor masuri de perfectionare a componentelor sistemului de management (strategie, structura, sistem informational, sistem decizional, sistem metodologic), menite sa conduca la cresterea performantelor si competitivitatii organizatiei'. Din aceasta definitie rezulta mai multe caracteristici ale dezvoltarii organizationale, si anume:

* aplicarea masurilor de perfectionare intregului sistem de management sau numai unei componente a acestuia, intregii organizatii sau numai unei subdiviziuni organizatorice;

* folosirea unei game largi de metode si tehnici, care sunt specifice fie unei probleme specifice (strategie, leadership, decizii etc.), fie ansamblului sistemului de management;

* prin ansamblul de masuri se urmareste implementarea unor schimadri, legate in general de comportamentul oamenilor; dezvoltarea organizationala presupune atat implementarea schimbarilor, cat si mentinerea si imbunatatirea acestora;

* dezvoltarea organizationala are ca scop cresterea eficientei, deci o utilizare rationala a resurselor si o crestere a calitatii produselor si serviciilor, a productivitatii muncii si o imbunatatire continua a conditiilor de munca din cadrul organizatiei

Aceasta definitie permite diferentierea dezvoltarii organizationale de alte domenii de cercetare si de aplicabilitate in cadrul organizatiilor, cum ar fi cele referitoare la dezvoltarea produselor, dotare tehnica a organizatiei etc. De asemenea, definitia de mai sus face posibila diferentierea dintre dezvoltarea organizationala, si managementul schimbarilor, care, asa cum vom vedea in capitolele urmatoare, poate viza si alte domenii decat cel al managementului, intre care inovarea tehnologica, spre exemplu. Schimbarile organizationale cuprind o diversitate de aplicatii si abordari de natura economica, tehnica, politica si sociala. Aceste schimbari organizationale pot reprezenta raspunsuri la anumite forte externe, cum ar fi schimbarile din domeniul pietelor, diferite presiuni prin prisma competitivitatii etc., sau pot fi determinate de anumite variabile endogene, cum ar fi tendinta managerilor de a aplica diferite metode sau tehnici specifice.