Gestiunea diferentiata a stocurilor dupa sistemul ABC. Efecte economice

Gestiunea diferentiata a stocurilor dupa sistemul ABC. Efecte economice

Problemele de gestiune a stocurilor implica utilizarea unui volum mare de informatii, atat in faza de planificare cat si in faza de urmarire a executiei lor, aceasta deoarece in intreprinderi se folosesc un numar foarte mare de sorto-tipo-dimensiuni de materiale, pentru o gama larga de produse, cu utilizari diferite.

Criteriile de departajare a resurselor materiale necesare unei unitati economice sunt multiple:

Frecventa livrarilor

Valoarea individuala

Valoarea totala a mijloacelor materiale.

Importanta materialului pentru activitatea de productie

Sursa de asigurare ( import sau intern)

Forma de asigurare

Ciclul de fabricatie

Sistemul ABC este un sistem de gestiune diferentiata care grupeaza materialele care se aprovizioneaza si se stocheaza de catre fiecare unitate economica in trei grupe (zone).

Criteriul de grupare care se foloseste cel mai frecvent este valoarea stocului mediu la diferitele materiale.

Acest criteriu are in vedere formarea de stocuri cat mai mici de resurse materiale,

deci, implicit formarea unui capital circulant mai restrans. Prin urmare va rezulta o viteza de circulatie mult mai mare a mijloacelor circulante.

Intotdeauna ponderea cea mai mare a valorii stocurilor este formata din, relativ, putine materiale. Acestea sunt cele care in mod curent intra in procesul de fabricare in vederea transformarii lor in produse finite.

Grupa A va cuprinde aceste materiale care sunt considerate de prima importanta

Grupa B, a doua grupa de importanta va cuprinde un numar ceva mai mare de materiale dar care vor avea o valoare totala sensibil mai redusa, si care va participa intr-o mai mica masura la formarea capitalului circulant.

Grupa C, a treia grupa valorica, va cuprinde un numar foarte mare de materiale utilizate in cantitati foarte mici si care influenteaza foarte putin volumul total al capitalului circulant.

Sfera de cuprindere , din punct de vederea a ponderii numerice si valorice se prezinta in tabelul de mai jos:

Datorita importantei diferentiate a resurselor materiale in procesul de fabricatie si a influentei asupra capitalului circulant, sistemul de gestiune a stocurilor pentru fiecare grupa se va aborda diferit, atat pe linia metodologiei de dimensionare a acesteia, cat si pe linia conducerii si desfasurarii proceselor de stocare.

Stabilirea politicii de gestiune a stocurilor de materiale, diferentiata pe categorii presupune parcurgerea mai multor etape de lucru:

Prima etapa este cea a elaborarii nomenclatorului pe grupe si sortimente de materiale care urmeaza a fi aprovizionate si stocate in depozitele intreprinderii.

Astfel se va intocmi o lista in care vor fi cuprinse toate materialele, incepand cu cele care au valoare individuala mare si terminandu-se cu cele care au valoare individuala mica, se calculeaza valoarea cumulata, pentru a se putea determina mai usor, pe grupe de materiale, ponderea lor in total valoare.

Etapa doi este analiza si gruparea structurii materiale din nomenclator pe cele trei zone de importanta, in functie de criteriile alese. Aceasta analiza trebuie sa aiba in vedere imbinarea mai multor criterii in functie de o anumita prioritate si de implicatiile economice pe care le determina.

Se va analiza in ce masura criteriile respective conditioneaza nivelul de formare a stocurilor si sistemul de conducere a proceselor de stocare viitoare.

O grupare eficienta se va efectua in mai multe cicluri de lucru.

Etapa a treia este cea a stabilirii politicii ( a metodelor si modelelor economico-matematice) pentru dimensionarea stocurilor pe zone de importanta si in cadrul acestora pe tipuri concrete de materiale.

In acest sens se vor studia:

Factorii care influenteaza nivelul stocurilor;

Caracterul lor si modul de influenta;

Puterea de actiune;

Posibilitatea de control si dirijare a actiunii lor.

Aceasta etapa joaca un rol deosebit in asigurarea viabilitatii sistemului. Trebuie manifesta mult discernamant si maxima atentie in stabilirea conditiilor concrete in care vor avea loc procesele de stocare. Totodata se vor face optiuni cu privire la tipurile de stoc care, in mod real trebuie sa se formeze ( curent, de siguranta, etc.). Trebuie precizate urmatoarele:

a)     In cazul zonei A atentia va fi orientata catre modelele economico matematice exigente, care vor avea in vedere elemente (factori) concrete (si) ce conditioneaza nivelul stocurilor si care asigura constituirea lor la dimensiuni cat mai mici, determinand prin aceasta accelerarea vitezei de circulatie a capitalului circulant.

b)     Pentru zona B se pot aplica doua strategii:

Stabilirea de modele distincte cu un grad de exigenta mediu pentru dimensionarea stocurilor de materiale din aceasta grupa

Folosirea metodelor alese pentru grupa A la materialele care tind catre aceasta grupa si folosirea metodelor aferente grupei c pentru materialele care tind catre aceasta grupa.

c)     Pentru materialele din zona C se vor folosi metode mai putin exigente, chiar cu pronuntat caracter statistic si care vor avea in vedere factorii cu actiune hotaratoare in dimensionarea stocurilor

A patra etapa este dimensionarea stocurilor pe elemente si pe total, in care se concretizeaza aplicarea efectiva a modelelor alese pentru dimensionarea stocurilor pe tipurile stabilite pentru formare.

Rezultatele actiunii o vor constitui baza de calcul al volumului estimat al capitalului circulant si al vitezei de rotatie al acestuia.

A cincia etapa este cea a stabilirii politicii de conducere, coordonare, urmarire si control al procesului de formare si consum al stocurilor.

Se va avea in vedere acelasi principiu al tratarii diferentiate a resurselor materiale in functie de zona de importanta in care se cuprind.

Viabilitatea unui anumit sistem de gestiune al stocurilor este determinata, in general de modul in care acesta raspunde unor cerinte de baza cum sunt:

Gradul ridicat de utilitate practica

Adaptabilitate la mijloacele de calcul electronice

Suplete si operativitate in derularea si adaptarea proceselor de stocare

Arie de cuprindere mare

Deplina concordanta cu fenomenele reale ale procesului de formare a stocurilor

Reducerea la minimum a imobilizarilor de resurse materiale in stocuri

Cheltuieli de conducere si organizare, mici.

Din aceste puncte de vedere sistemul ABC raspunde in mare masura acestor cerinte. De regula scopul principal al conducerii proceselor de stocare consta in formarea unor stocuri de materiale cat mai mici, dar care sa asigure alimentarea ritmica a consumului si sa antreneze un cost minim cu achizitionarea, aducerea si stocarea acestora.