Conceptul de concurenta in marketing

CONCEPTUL DE CONCURENTA IN MARKETING

1.1 Definitii date concurentei

Concurenta reprezinta un fenomen deosebit de important pentru viata economica, dar si pentru viata sociala, deoarece ea reprezinta factorul motor care motiveaza, atat afacerile, cat si existenta oamenilor.

Orice intreprindere isi desfasoara activitatea intr-un mediu determinat, in care intretine relatii cvasi-permanente cu piata, deoarece ea intervine aici atat in calitate de furnizor, cat si de beneficiar. Desigur, eficienta activitatii depinde de modul ei de integrare in relatiile de piata, unde apar o serie de alti agenti economici cu care intra in competitie pentru obtinerea unor conditii mai bune de productie, desfacere, efectuare a operatiunilor banesti sau a altor activitati, in scopul obtinerii de cat mai multe avantaje. Deoarece concurenta este o lupta permanenta, in care primeaza interesele economice si care se soldeaza intotdeauna cu invinsi si invingatori, fiecare intreprindere trebuie sa cunoasca bine structura si intensitatea concurentei, cauzele succesului concurentilor importanti, formele in care se manifesta, pentru ca pe aceasta baza sa-si evalueze sansele de supravietuire, racordandu-si la realitate, obiectivele prioritare si adoptand cele mai potrivite strategii concurentiale.

Complexul legaturilor in care intra un agent economic in lupta pentru crearea, mentinerea sau marirea avantajului sau fata de ceilalti agenti economici cu care isi disputa fie resursele, fie clientii, fie si una si alta, constituie sistemul relatiilor de concurenta.

Manifestarea concurentei este expresia gradului de dezvoltare si liberalizare economica si de aceea intensitatea ei este diferita de la o etapa la alta, de la un domeniu la altul, in functie de raportul dintre cerere si oferta, reflectand in general masura in care societatea este capabila sa stimuleze creativitatea agentilor economici, asigurand functionalitatea normala a sistemului economic. In acest fel, prin mentinerea concurentei in limita normala, mecanismul concurential isi dovedeste ratiunea de a fi, aceea de a servi consumatorul.

Adeseori, concurenta este privita ca o rivalitate sau o intrecere intr-un anumit domeniu de activitate. Conform dictionarului explicativ al limbii romane, concurenta reprezinta: " o rivalitate comerciala, lupta dusa cu mijloace economice intre industriasi, comercianti, monopoluri, tari etc. pentru acapararea pietei, desfacerea unor produse, clientele si pentru obtinerea unor castiguri cat mai mari".

De-a lungul timpului, pentru definirea conceptului de concurenta au fost folosite notiuni, atat din domeniul economic cat si cel juridic. Astfel, potrivit unei definitii mai cuprinzatoare din domeniul juridic," prin concurenta se intelege lupta dusa, atat pe plan national, cat si international, intre firmele capitaliste de productie, comerciale, bancare etc. in scopul realizarii unor profituri cat mai mari, ca urmare a acapararii unor segmente tot mai largi de piata si, in consecinta, a sporirii volumului de afaceri"[1].

Deoarece concurenta se manifesta, atat pe plan national, cat si pe plan international, ea a fost definita si reglementata de catre Organizatia de Cooperare Economica si de Dezvoltare ( OECD ), organism international ce militeaza pentru crearea unui climat economic si de afaceri optim pentru statele membre, astfel: " concurenta exprima situatia de pe o piata in care firme sau vanzatori se lupta in mod independent pentru a castiga clientela cumparatorilor, in scopul de a atinge un obiectiv economic, de exemplu, profituri, vanzari si/sau impartirea pietei. In acest context, concurenta este adesea echivalenta cu rivalitatea. Aceasta rivalitate poate sa se refere la preturi, calitate, servicii sau combinatii ale acestora sau altor factori pe care clientii ii primesc"[2].

Competitia este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de catre unii agenti economici, de a aloca resursele pentru anumite utilizari necesare societatii, de a determina firmele sa produca bunuri de calitate la costuri reduse si in cantitatile dorite de consumatori, de a stimula introducerea inovatiilor tehnologice. De aceea competitia trebuie vazuta ca un proces dinamic cu efecte benefice asupra economiei in ansamblul sau.

De aici rezulta avantajele certe ale concurentei si anume:

• repartizarea echilibrata a veniturilor, ceea ce conduce la maximizarea profiturilor agentilor economici competitivi;
• folosirea eficienta a resurselor;
• oferirea unei game largi de produse si servicii de calitate superioara;
• promovarea inovatiei tehnice, ceea ce contribuie la reducerea costurilor pe termen lung

In cadrul teoriei economice, o contributie fundamentala la definirea conceptului de concurenta a avut-o Adam Smith, in lucrarea sa " Avutia natiunilor", unde concurentei i se recunoaste rolul de "mana invizibila", care realizeaza adaptarea cererii si ofertei si reglarea intr-un mod natural a activitatii economice. Concluzia: " mana invizibila nu este nimic mai mult decat mecanismul automat de echilibrare a pietei concurentiale". Datorita acestui rol, concurenta maximizeaza avutia natiunilor, conducand la o alocare optima a fortei de munca si a capitalismului in toate domeniile de activitate.

1.2 Tipuri de concurenta existente intre producatori

Cele doua tipuri principale de concurenta existente in literatura clasica sunt: concurenta perfecta si concurenta imperfecta.

Concurenta perfecta

In viziunea renumitului economist Gilbert Abraham-Frois[3], trebuie facut distinctie intre ceea ce inseamna "puritatea" concurentei si " perfectiunea" concurentei.

Concurenta este pura atunci cand:

atomicitatea - se apreciaza ca agentii cererii si ofertei sunt de forta economica redusa si in numar mare incat nici unul nu poate sa influenteze, prin deciziile si actiunile sale, starea pietei: nivelul si evolutia pretului de echilibru, cererea pietei si oferta industriei.

omogenitatea produsului - ceea ce presupune ca pe piata exista bunuri echivalente, identice fara deosebiri intre ele. Aceasta caracteristica face ca, ipotetic, cumparatorul sa nu aiba nici un motiv sa prefere marfa producatorului X, sau Y sau Z; el le trateaza pe toate in mod identic.

intrarea si iesirea libera de pe piata - se presupune ca agentii pietei intra respectiv ies liber de pe piata oricarui bun, fara a se "lovi" de bariere juridice, economice, institutionale sau cutumiare.

Concurenta perfecta apare atunci cand sunt indeplinite simultan urmatoarele conditii:

transparenta perfecta a pietei - presupune ca deciziile agentilor economici sa fie luate in conditii de informare perfecta, informatiile fiind referitoare la calitatea si natura produselor si asupra pretului.

mobilitatea perfecta a factorilor de productie - ceea ce face sa nu existe limite tehnice, economice, juridice in calea orientarii libere si naturale a acestora spre domeniile unde sunt folositi cu cea mai inalta eficienta.

Ca urmare, concurenta este pura si perfecta numai atunci cand cele cinci conditii sunt satisfacute simultan. daca una dintre conditiile nu este indeplinita, atunci se poate vorbi despre concurenta impura sau imperfecta. 

Concurenta imperfecta

Pietelor reale, efective, cele care se intalnesc in economiile cu piata concurentiala le este caracteristica concurenta imperfecta. concurenta imperfecta prezinta urmatoarele forme: concurenta monopolistica, oligopolul, monopolul, oligopsonul, monopsonul.

• Monopolul se caracterizeaza prin existenta unui singur producator al unui bun omogen care se confrunta cu o infinitate de cumparatori existenti pe piata.
• Concurenta monopolista este una dintre cele mai raspandite forme ale concurentei imperfecte, considerandu-se ca reuseste sa combine atributele monopolului, ca de exemplu, puterea de piata, cu atributele concurentei perfecte si anume, inexistenta supraprofiturilor.
• Oligopolul se caracterizeaza prin existenta unui numar mic de intreprinderi ce produc bunuri similare sau diferentiate, intre ele putandu-se stabili intelegeri in privinta fixarii preturilor.

Concurenta directa apare intre intreprinderile ce ofera bunuri identice sau similare adresate aceleiasi categorii de nevoi ale consumatorului.

Concurenta indirecta se refera la intreprinderile care realizeaza produse diferite destinate sa satisfaca aceeasi nevoi sau nevoi diferite.

Concurenta de marca se refera la intreprinderile care ofera produse sau servicii similare, la preturi similare, aceleasi categorii de consumatori.

Concurenta la nivel de industrie apare intre intreprinderile care ofera aceleasi produse sau clasa de produse, aceasta fiind tot o forma a concurentei directe privita din punct de vedere al producatorului.  

Concurenta formala apare intre intreprinderile care ofera produse destinate sa satisfaca aceeasi nevoie.

Concurenta generica apare intre intreprinderile care isi disputa aceleasi venituri ale consumatorilor, acestea fiind de fapt, o concurenta indirecta.  

Din punct de vedere comercial, concurenta prezinta doua forme:

concurenta loiala, considerata licita, deoarece se desfasoara in cadru legal, avand ca baza perfectionarea propriei activitati a agentilor economici

concurenta neloiala, considerata ilicita, deoarece nu sunt respectate reglementarile din domeniul concurentei, din dorinta de a castiga prin orice mijloc piata si prejudicind activitatea competitorilor.

Concurenta neloiala reprezinta situatia in care, din dorinta de a patrunde rapid sau a castiga o cota cat mai mare de piata, o firma prejudiciaza direct si intentionat activitatea concurentilor, apeland la practici ilegale:

denigrare - vehicularea de informatii inexacte sau false despre activitatea acestora,

concurenta 'parazitara' - obtinerea de avantaje ca urmare a confuziei create intre marci s.a,

concurenta ilicita - frauda fiscala, incalcarea legislatiei fiscale, ceea ce permite obtinerea unor costuri mai mici si posibilitatea practicarii unor preturi scazute,

preturile de dumping, sau practicarea unor presuri joase, sub costurile de productie, cu sacrificarea propriului profit pe o perioada limitata de timp.

O serie de firme desfasoara lupta de concurenta intr-o forma brutala, savarsind acte si fapte care au ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei, avand, deci, un comportament anticoncurential.

Cunoasterea comportamentului anticoncurential reprezinta un obiectiv important al cercetarilor de marketing. Sunt considerate acte si fapte anticoncurentiale concentrarile economice si practicile anticoncurentiale.

Concentrarea economica

Orice act juridic prin care un agent economic ori grupare de agenti economici realizeaza o influenta determinanta asupra unuia sau mai multor agenti economici constituie o concentrare economica.

Concentrarile economice sunt interzise numai atunci cand, avand ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei. Ele sunt admise numai atunci cand conduc la efecte favorabile asupra eficientei economice, ameliorarea productiei, progresul tehnic, imbunatatirea servirii consumatorilor etc.

Pentru stabilirea compatibilitatii lor cu un mediu concurential normal, operatiunile de concentrare economica se apreciaza dupa urmatoarele criterii:

• necesitatea mentinerii si stimularii concurentei
• cota de piata si puterea economica a agentilor in cauza
• tendintele pietei
• masura in care sunt afectate interesele beneficiarilor si contributia lor.

1.3 Practici anticoncurentiale

Intelegerile exprese sau tacite, deciziile de asociere, practicile concentrate si folosirea abuziva a unei pozitii dominante detinute pe piata, prin care agentii economici determina restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei sunt considerate practici anticoncurentiale.

Practicile anticoncurentiale interzise si care sunt mentionate in art.5 din Legea Concurentei se refera la:

a)fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare ori de cumparare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale;

b)limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice ori investitiilor;

c)impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriu teritorial, al volumului de vanzari si achizitii ori pe alte criterii;

d)aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;

e)conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;

f)participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte;

g)eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

h)intelegerile de a nu cumpara de la sau a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

Abuzul de pozitie dominanta

Reprezinta o practica anticoncurentiala grava, cu o mare varietate a formelor de manifestare ( impunerea de pret, utilizarea unor preturi de ruinare sau de discriminare, stabilirea de conditii inegale la prestatii echivalente) adoptata de catre agentii economici cu o putere mare de piata si care urmaresc eliminarea concurentilor directi.

Legea Concurentei nr.21/1996 a definit aceasta notiune ca fiind " situatia in care un agent economic este capabil intr-o masura apreciabila, sa se comporte independent fata de concurentii si clientii sai de pe aceasta piata. Intre concurenti se vor include si concurentii potentiali, adica agentii economici care, in circumstantele economice date, au capacitatea de a intra pe piata relevanta cu produse de pe alte arii geografice, inclusiv din import, sau prin adaptarea rapida a capacitatilor de productie de care dispun in conditiile acceptabile de eficienta".

Curtea de Justitie a Comunitatii Europene a definit pozitia dominanta ca o   "pozitie de forta economica detinuta de o intreprindere, care ii da posibilitatea sa impiedice mentinerea concurentei efective pe piata relevanta, dandu-i astfel puterea de a se comporta independent de concurentii sai, de clientii sai si in cele din urma fata de consumatori".

Potrivit articolului 6 din Legea concurentei nr.21/1996, abuzul de pozitie dominanta poate consta in: impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor precum si in refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari; limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor; aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala; conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte; practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, in scopul inlaturarii concurentilor, sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni; exploatarea starii de dependenta in care se gaseste un alt agent economic fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate.

Legat de produs unii agenti economici recurg la anumite strategii neloiale, cele mai des utilizate fiind pirateria si contrafacerea.

Pirateria este constituita din acte de reproducere (copiere) frauduloasa in scopul comercializarii produselor ce fac obiectul protectiei drepturilor de autor si drepturilor conexe.

Contrafacerea reprezinta incalcarea drepturilor exclusive de care beneficiaza titularul marcii. Obiectul contrafacerii sau concurentei neloiale il constituie proprietatea industriala, brevetele de inventie, marcile, designul industrial.

Romania se afla intr-o etapa foarte importanta de dezvoltare si transformare a structurilor sale sociale, economice, politice si culturale, in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. In acest context, un rol fundamental il joaca modul cum se dezvolta si evolueaza in tara noastra proprietatea industriala si dreptul de autor. Contrabanda si contrafacerea, au devenit un flagel mondial. Efectele sunt, fara indoiala, nefaste si vizibile si la nivelul economiei nationale. Amploarea acestor fenomene ar trebui sa constituie un semnal de alarma pentru intreaga societate. Gama de produse contrafacute de pe piata romaneasca creste, de la un an la altul, cu nume noi, deoarece "afacerea" genereaza profituri uriase. Produsele contrafacute se deosebesc cu greu de cele originale, datorita investitiilor facute in tehnologia necesara realizarii acestora. Contrafacerile pot distruge imaginea companiei si notorietetea unui brand intr-un timp foarte scurt. Prin contrabanda si contrafacere se inregistreaza pagube majore pentru:

• agentii economici  -  scaderea veniturilor cuvenite
• bugetul de stat - evaziunea fiscala (prin neplata TVA-ului si a impozitelor)
• angajatii companiilor - pierderea unor locuri de munca
• consumatorii - calitatea inferioara a produselor respective si pericolul real asupra sanatatii populatiei
• investitorii straini - mediul economic instabil

Legea 84/1998, la articolul 83 privind marcile si indicatiile geografice, desemneaza drept infractiune urmatoarele:

• contrafacerea, imitarea sau folosirea fara drept a unei marci in scopul inducerii in eroare a publicului asupra calitatii produselor sau serviciilor la care se refera marca;
• punerea in circulatie, fara drept, a unui produs purtand o marca identica sau similara cu o marca inregistrata pentru produse identice sau similare si care prejudiciaza pe titularul marcii inregistrate;
• punerea in circulatie a produselor care poarta indicatii geografice care indica sau sugereaza ca produsul in cauza este originar dintr-o regiune geografica, alta decat locul adevarat de origine, in scopul inducerii in eroare a publicului cu privire la originea geografica a produsului.

Rolul organizatiilor de reglementare

Scopul Legii concurentei este acela de a proteja, mentine si stimula concurenta in beneficiul consumatorilor si pentru crearea conditiilor de analiza pe baza unor principii uniforme a comportamentului agentilor economici.

Legea asigura protectia concurentei, nu a concurentilor (protejarea concurentei conduce la avantaje pentru consumatori si pentru firmele eficiente, in timp ce protejarea concurentilor conduce la ineficienta alocativa). Incidenta reglementarilor este generala si nediscriminatorie. Legea se aplica agentilor economici, definiti, in sens larg, 'persoane fizice sau juridice - de cetatenie, respectiv nationalitate romana sau straina', indiferent de forma de organizare sau de natura capitalului social al acestora. De asemenea, legea se aplica organelor administratiei publice centrale si locale in masura in care acestea intervin in operatiuni de piata, influentand direct sau indirect concurenta.

Consiliul Concurentei a fost infiintat prin Legea concurentei nr. 21/1996, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 121/2003.

Consiliul Concurentei reprezinta Romania in relatiile cu organizatiile si institutiile internationale de profil si coopereaza cu autoritatile de concurenta comunitare si extracomunitare. Ca urmare, Consiliul Concurentei a fost desemnat de Guvernul Romaniei sa coordoneze negocierea Capitolului 6 'Politica concurentei' in procesul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.

Rolul Consiliului Concurentei in calitate de autoritate administrativa autonoma are doua dimensiuni: una corectiva privind restabilirea si mentinerea unui mediu competitiv normal, iar cealalta, dimensiunea preventiva de monitorizare a pietelor si supravegherea actorilor pe aceste piete.

Consiliul Concurentei este format din 7 membri: un presedinte (a carui functie este asimilata celei de ministru), 2 vicepresedinti ( a caror functie este asimilata celei de secretar de stat) si 4 consilieri de concurenta (a caror functie este asimilata celei de subsecretar de stat). Membrii Consiliului Concurentei sunt numiti in functie de catre Presedintele Romaniei, la propunerea Guvernului. Durata mandatului membrilor Consiliului Concurentei este de 5 ani, acestia putand fi reinvestiti de cel mult inca o data ( in urma modificarii Legii concurentei nr. 21/1996, un vicepresedinte si doi consilieri de concurenta au mandat de 2 ani si jumatate numai la numirea primului plen).

Consiliul Concurentei are urmatoarele atributii in domeniul concurentei[4]:

• ia decizii pentru cazurile de incalcare a prevederilor Legii concurentei; certifica, la cererea agentilor economici sau a asociatiilor de agenti economici pe baza investigatiilor efectuate si pe baza dovezilor prezentate, ca nu exista temei pentru interventia sa in conformitate cu prevederile Legii concurentei;
• ia decizii de acordare a dispenselor de exceptari individuale de intelegeri, decizii luate de asociatiile de agenti economici sau practici concertate, precum si decizii in cazurile de concentrari economice; asigura aplicarea efectiva a deciziilor proprii;
• efectueaza, din proprie initiativa, investigatii utile pentru cunoasterea pietei; sesizeaza Guvernul asupra existentei unei situatii de monopol sau a altor cazuri care cad sub incidenta legii si propune luarea masurilor considerate necesare pentru remedierea disfunctionalitatilor constatate;
• sesizeaza instantele judecatoresti asupra cazurilor in care acestea sunt competente; urmareste aplicarea dispozitiilor legale si a altor acte normative incidente in domeniul de reglementare al Legii concurentei;
• sesizeaza Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administratiei publice centrale si locale in aplicarea Legii concurentei;
• emite aviz conform pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurential si propune modificarea acelora care au un asemenea efect;
• face recomandari Guvernului si organelor administratiei publice locale pentru adoptarea de masuri care sa faciliteze dezvoltarea pietei si a concurentei;
• propune Guvernului si organelor administratiei publice locale luarea de masuri disciplinare impotriva personalului din subordinea acestora, in cazul in care acesta nu respecta dispozitiile obligatorii ale Consiliului Concurentei; realizeaza studii si intocmeste rapoarte privind domeniul sau de activitate si furnizeaza Guvernului, publicului si organizatiilor internationale specializate informatii privind aceasta activitate;
• reprezinta Romania si promoveaza schimbul de informatii si de experienta in relatiile cu organizatiile si institutiile internationale de profil si coopereaza cu autoritatile de concurenta straine si comunitare;
• stabileste si aproba misiunea, strategia generala si programele de activitate ale autoritatii de concurenta.

Consiliul Concurentei va comunica punctul sau de vedere asupra oricarui aspect in domeniul politicii concurentiale, la cererea:

• Presedintelui Romaniei; comisiilor parlamentare, senatorilor si deputatilor; organelor administratiei publice centrale si locale;
• organizatiilor profesionale, patronale si sindicale, incluzand printre acestea si Camera de Comert si Industrie a Romaniei;
• organizatiilor pentru protectia consumatorilor; instantelor judecatoresti si parchetelor.

Consiliul Concurentei intocmeste anual un raport privind activitatea sa si modul in care agentii economici si autoritatile publice respecta regulile concurentei, potrivit prezentei legi. Raportul se adopta in plenul Consiliului Concurentei si se da publicitatii. In domeniul ajutorului de stat, Consiliul Concurentei are urmatoarele atributii:

• adopta deciziile prevazute de lege, in urma examinarii notificarilor privind intentia de a acorda un ajutor de stat nou sau de a modifica un ajutor de stat existent; urmareste aplicarea efectiva a deciziilor proprii;
• sesizeaza instantele judecatoresti in situatiile prevazute de lege;
• sesizeaza autoritatea emitenta a unui act normativ prin care se instituie masuri de ajutor de stat nenotificate sau interzise printr-o decizie a Consiliului Concurentei si, concomitent, informeaza furnizorul si beneficiarul de ajutor de stat cu privire la sesizarea transmisa a autoritatii emitente; anual, intocmeste inventarul ajutoarelor de stat;
• monitorizeaza ajutoarele de stat existente; supravegheaza relatiile financiare dintre autoritati publice si intreprinderi publice, precum si asigurarea transparentei in cadrul intreprinderilor cu drepturi speciale sau exclusive ori carora le-a fost incredintata prestarea unor servicii de interes economic general;
• intocmeste un raport anual privind ajutoarele de stat acordate in Romania, pe care il inainteaza spre aprobare Guvernului; in vederea asigurarii transparentei in acest domeniu, Consiliul Concurentei transmite Comisiei Europene Raportul anual privind ajutoarele de stat acordate si il publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.